ICCJ. Decizia nr. 5269/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5269/2010
Dosar nr.112/42/2010
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia, reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.A. a Oraşului Sinaia - S.A.P.P. - P.C. din cadrul Primăriei Sinaia, anularea notei de constatare din data de 21 august 2009 întocmită în baza H.C.L. nr. 88/2008 modificată prin H.C.L. nr. 34/2009, prin care Consiliul Local Sinaia a aprobat Regulamentul privind operaţiunea de deblocare pentru autoturismele care ocupă ilegal drumurile publice sau terenul din domeniul public şi privat al oraşului Sinaia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin nota de constatare atacată s-a procedat la blocarea autoturismului său, măsura luată fiind nelegală şi netemeinică, întrucât a efectuat manevra de oprire regulamentară, în zonă neexistând indicator rutier care să interzică aceasta.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a invocat excepţiile necompetenţei materiale a judecătoriei, în raport de dispoziţiile art. 1 şi 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi a prematurităţii plângerii pentru nerespectarea procedurii prealabile.
2. Hotărârea primei instanţe aflate în conflict
Prin Sentinţa nr. 1059 din 8 octombrie 2009, Judecătoria Sinaia a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această soluţie, judecătoria a reţinut că reclamanta a contestat un act administrativ, respectiv nota de constatare din data de 21 august 2009, act căruia nu îi sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 2/2001, astfel cum rezultă şi din conţinutul acestuia, precum şi din H.C.L. nr. 88 din 12 august 2008 şi Regulamentul de punere în aplicare, cu privire la care este reglementată o procedură specială de contestare administrativă.
3. Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Prahova, la termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2010, a invocat excepţia necompetenţei materiale şi, prin Sentinţa nr. 11 din 12 ianuarie 2010, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia. Totodată, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că reclamanta contestă nota de constatare din 21 august 2009, întocmită în baza H.C.L. nr. 88/2008 modificată prin H.C.L. nr. 34/2009 şi a Regulamentului privind operaţiunea de blocare/deblocare, fiind lipsită de relevanţă denumirea actului sancţionator ca fiind notă de constatare, în realitate esenţa lui constituind o măsura sancţionatorie emisă în temeiul unei hotărâri a consiliului local şi pentru care sunt aplicabile prevederile OG nr. 2/2001, existând o diferenţă între un act administrativ unilateral cu caracter individual, astfel cum este reglementat de Legea nr. 554/2004, şi un act constatator al unei contravenţii săvârşită în condiţiile stipulate de OG nr. 2/2001, care intră în competenţa materială a judecătoriei.
Astfel, tribunalul a apreciat că măsura luată de către reprezentanţii pârâtului reprezintă o sancţiune contravenţională complementară, competenţa revenind deci potrivit OG nr. 2/2001 judecătoriei ca instanţă de fond, pentru că blocarea/ridicarea unui autovehicul nu se poate face decât în urma angajării vreunei forme de răspundere juridică a conducătorului auto. Această răspundere nu poate fi decât răspunderea contravenţională a persoanei vinovate de parcarea, oprirea sau staţionarea neregulamentară a autovehiculului, care, de altfel este prevăzută expres de dispoziţiile OUG nr. 195/2002 şi HG nr. 1391/2006, în hotărârile de consiliu local care autorizează măsura blocării/ridicării unui autovehicul, fiind menţionat în mod expres ca temei juridic OG nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor.
4. Hotărârea Curţii de apel de soluţionare a conflictului negativ
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 6 CC din 12 februarie 2010 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ a considerat că prin nota de constatare a cărei anulare s-a solicitat de către reclamantă, au fost luate măsuri cu caracter sancţionator, aşa încât sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 2/2001, iar competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de drept comun, judecătoria, conform art. 1 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 32 din OG nr. 2/2001.
Astfel, a reţinut că nota de constatare nu este act administrativ, în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci un act prin care s-a dispus o măsură cu caracter sancţionator, în conformitate cu dispoziţiile OG nr. 2/2001, iar în această materie competenţa materială de soluţionare revine instanţei de drept comun, judecătoria, conform art. 1 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 32 din OG nr. 2/2001.
5. Recursul declarat de S.A. a Oraşului Sinaia - S.A.P.P. - P.C. din cadrul Primăriei Sinaia
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul S.A. a Oraşului Sinaia - S.A.P.P. - P.C. din cadrul Primăriei Sinaia, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul critică soluţia adoptată, arătând că nota de constatare are toate elementele unui act administrativ, fiind emisă de autorităţile locale în regim de putere publică, în vederea punerii în aplicare a H.C.L. Sinaia nr. 88/2008 modificată prin H.C.L. Sinaia nr. 34/2009. Indicarea în cuprinsul actului normativ a prevederilor OG nr. 2/2001 nu determină schimbarea naturii juridice întrucât ordonanţa este aplicabilă doar în cazurile expres prevăzute la Capitolul V - Sancţiuni şi contravenţii din anexa 1 la H.C.L. Sinaia nr. 88/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
Conchizând, recurentul afirmă că blocarea autoturismului nu este o sancţiune contravenţională iar unitatea administrativ teritorială are competenţa de a stabili perceperea unor tarife, impozite şi taxe locale, inclusiv pentru deblocarea autoturismului care ocupă ilegal domeniul public al oraşului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul de faţă este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Problema de drept supusă dezlegării Înaltei Curţi vizează identificarea instanţei competente material să soluţioneze cererea de chemare în judecată prezentată la pct. I.1 din decizie, având ca obiect anularea notei de constatare încheiată la data de 21 august 2009 de Serviciul de specialitate din cadrul Primăriei Sinaia.
Verificând atât actul atacat, cât şi Regulamentul în baza căruia a fost emis, privind operaţiunea de blocare/deblocare a autovehiculelor care sunt parcate sau ocupă ilegal drumurile publice sau terenuri aparţinând domeniului public şi privat al oraşului Sinaia, aprobat prin H.C.L. Sinaia nr. 88/2008 modificat prin H.C.L. Sinaia nr. 34/2009, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente prevederile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Astfel, prin nota de constatare s-a reţinut că intimata-reclamantă a parcat neregulamentar autoturismul "pe trotuar - pavele unde traficul pietonal este afectat", urmând să achite taxa de deblocare, în cuantumul precizat, la agenţii constatatori. În cuprinsul notei s-a indicat temeiul legal al măsurii dispuse - H.C.L. nr. 88/2008 cu modificările ulterioare şi s-a precizat că "nu sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor". Aceste menţiuni care se regăsesc în formularele utilizate de agenţii constatatori sunt în acord cu prevederile regulamentului indicat, care în Capitolele I - IV detaliază situaţiile şi modul în care se realizează operaţiunile de blocare a autoturismelor parcate neregulamentar de către S.A.P.P., stabilesc natura juridică a sumei pretinse în schimbul deblocării autovehiculului (art. 6) şi reglementează o procedură administrativă de contestare a măsurii blocării, la Comisia de analiză şi soluţionare constituită în cadrul Primăriei oraşului Sinaia (art. 19).
Toate aceste elemente converg către concluzia că actul atacat de către intimata-reclamantă îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi poate fi contestat după procedura prescrisă de acest act normativ, competenţa materială a instanţei de judecată fiind determinată de rangul autorităţii publice emitente, potrivit art. 10 alin. (1) teza I.
Împrejurarea că în preambulul H.C.L. nr. 88/2008 - prin care s-a aprobat Regulamentul privind operaţiunea de blocare/deblocare a autovehiculelor care sunt parcate sau ocupă ilegal drumurile publice sau terenuri aparţinând domeniului public şi privat al oraşului Sinaia - s-a indicat, între alte acte normative, şi OG nr. 2/2001 nu justifică soluţia Curţii de apel, câtă vreme acest act normativ este incident în privinţa Capitolul V din Regulament: "Sancţiuni şi contravenţii" (art. 24).
Conchizând, Înalta Curte reţine că în speţa de faţă blocarea autoturismului nu reprezintă o sancţiune contravenţională complementară ci o măsură administrativă de sine-stătătoare luată de administraţia locală în vederea exploatării legale a domeniului public al oraşului, iar suma percepută pentru deblocare reprezintă o taxă de ocupare a domeniului public stabilită conform art. 27 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale care conferă consiliilor locale dreptul de a stabili tarife, impozite şi taxe locale.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. se va admite recursul declarat de S.A. a Oraşului Sinaia - S.A.P.P. - P.C. din cadrul Primăriei Sinaia împotriva Sentinţei nr. 6 CC din 12 februarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, care va fi modificată în sensul că se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.A. a Oraşului Sinaia - S.A.P.P. - P.C. din cadrul Primăriei Sinaia împotriva Sentinţei nr. 6 CC din 12 februarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Prahova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 5270/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5261/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
