ICCJ. Decizia nr. 5250/2010. Contencios. Litigiu privind achiziţiile publice. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5250/2010
Dosar nr. 5583/1/2010
Şedinţa publică de Ia 25 noiembrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6935/121/2008, pe rolul Tribunalului Galaţi, petentul Serviciul Public E. Galaţi a chemat în judecată Penitenciarul Galaţi, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 4728/C9/4531 din 14 octombrie 2008 emisă de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâta a organizat procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică pentru „Furnizare servicii privind colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor menajere"; pentru care, în documentaţia de atribuire, a stabilit cerinţe minime de calificare şi/sau selecţie .
Prin sentinţa nr. 3130 din 13 noiembrie 2008 Tribunalul Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, cu motivarea că, potrivit art. 283 din O.G. nr. 34/2006 stabileşte jurisdicţia acestei instanţe de contencios administrativ.
Astfel sesizată, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 449 din 28 aprilie 2009 a respins ca nefondat recursul declarat de Serviciul Public E. Galaţi, reţinând că în mod corect s-a stabilit că SC U. SA a prezentat toate documentele înscrise în caietul de sarcini. Lipsa licenţei ANRSC nu putea conduce la descalificarea acesteia, atâta vreme cât participarea la licitaţie nu a fost condiţionată de prezentarea unui asemenea document.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Serviciul Public E. Galaţi, reţinând, în esenţă, că hotărârea atacată este lovită de nulitate, întrucât din dispozitivul acesteia rezultă că a fost pronunţată în complet de recurs, reclamanta fiind astfel lipsită de o cale de atac.
Prin decizia nr. 5183 din 18 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de Serviciul Public E. Galaţi împotriva deciziei nr. 449 din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare";.
S-a mai reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Cum decizia atacată are caracter irevocabil, fiind pronunţată în recurs, s-a concluzionat că aceasta nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, excepţia inadmisibilităţii este întemeiată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare Serviciul Public E. Galaţi, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., înţelegând să invoce primul motiv al contestaţiei în anulare specială şi anume „când dezlegarea recursului este rezultatul unei greşeli materiale";.
Se susţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din eroare, nu a observat că această cauză a fost soluţionată greşit de Curtea de Apel Galaţi, ca şi când ar fi fost recurs, în realitate cauza fiind declinată de la Tribunalul Galaţi spre competentă soluţionare Curţii de Apel Galaţi, aceasta din urmă trebuind astfel să judece cauza pe fond, ca primă instanţă şi nu ca instanţă de recurs. Pe acest raţionament, se constată că eronat instanţa de recurs a apreciat că este învestită cu soluţionarea „unui recurs la recurs";, neobservând că hotărârea Tribunalului Galaţi este una de declinare a competenţei materiale, Curtea de Apel Galaţi fiind învestită ca primă instanţă cu judecarea pricinii, din eroare judecând ca instanţă de recurs.
Contestaţia nu este întemeiată.
Analizând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor incidente, precum şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce urmează.
Dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. reglementează primul caz al contestaţiei în anulare specială şi prevăd „in terminis";, că pot constitui obiect al acesteia numai hotărârile instanţelor de recurs care sunt rezultatul unei greşeli materiale.
Noţiunea de „greşeală materială";, în accepţiunea textului menţionat, printr-o interpretare logico-gramaticală, trebuie înţeleasă ca eroare materială evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, şi nu trebuie interpretată extensiv, în sensul că ar cuprinde şi „greşeli de judecată";, respectiv de apreciere a probelor sau de stabilire a situaţiei de fapt.
În speţă, din considerentele deciziei atacate rezultă cu certitudine că instanţa de recurs nu a tăcut decât aplicarea corectă a dispoziţiilor procedurale aplicabile în materia recursului, respectiv ale art. 299 alin. 1 şi ale art. 312 C. proc. civ., precum şi pe cele speciale ale O.U.G. nr. 34/2006.
Astfel, obiectul acţiunii introductive de instanţă îl constituie anularea deciziei nr. 4728/C9/4531 din 14 octombrie 2008 emisă de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor Bucureşti, prin care s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamanta Serviciul Public E. Galaţi, împotriva rezultatului procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică pentru „furnizare servicii privind colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor menajere";.
Faţă de petitul acţiunii, se constată că dispoziţiile procedurale aplicabile în cauză sunt cele speciale, prevăzute de art. 283 şi ale art. 285 din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora instanţa competentă să soluţioneze plângerea formulată împotriva deciziei pronunţate de Consiliu este Curtea de Apel, secţia contencios administrativ şi fiscal, în a cărei rază se află sediul autorităţii contractante, iar plângerea este soluţionată în complet format din 3 judecători, hotărârea pronunţată de instanţă fiind definitivă şi irevocabilă.
În acest context legal, în mod corect a apreciat Înalta Curte că recursul este inadmisibil, deoarece Curtea de Apel Galaţi s-a pronunţat în mod irevocabil pe fondul plângerii, în complet de 3 judecători, conform prevederilor art. 283 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, şi nu în calitate de instanţă de recurs, aşa cum, în mod eronat, afirmă contestatoarea.
Prin urmare, motivul invocat prin contestaţia în anulare nu poate reprezenta o greşeală materială, în sensul art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.
În aceste condiţii, este evident că soluţia pronunţată de instanţa de recurs nu este rezultatul unei „greşeli materiale"; cum susţine contestatorul, Înalta Curte făcând doar aplicarea corectă a dispoziţiilor legale procedurale în materia achiziţiilor publice, precum şi în materia recursului, contestaţia în anulare fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Serviciul Public E. Galaţi, împotriva deciziei nr. 5183 din 18 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5247/2010. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 5251/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
