ICCJ. Decizia nr. 5404/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5404/2010
Dosar nr.513/54/2010
Şedinţa publică din 3 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15 februarie 2010 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii D.E. şi D.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, obligarea pârâtei, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, la plata către reclamanţi a sumei de 92.134 RON, respectiv a sumei de 138.201 RON reprezentând prima, respectiv a doua tranşă, actualizate cu rata inflaţiei, din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 243 din 21 aprilie 2008 emisă de Comisia Judeţeană Dolj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanţii au arătat că prin Hotărârea nr. 243 din 21 aprilie 2008, emisă de Comisia Judeţeană Dolj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, s-a stabilit acordarea de compensaţii băneşti în suma totală de 230.335,71 RON pentru bunurile abandonate de autorii lor în localitatea Satul Nou, judeţul Ismail, hotărâre comunicată pârâtei, care, însă, nici până la data înregistrării prezentei acţiuni nu a achitat tranşele ajunse la scadenţă.
Prin Sentinţa civilă nr. 154 din data de 23 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea acestei hotărâri, Curtea a arătat că, în raport de obiectul şi temeiul juridic al pretenţiilor reclamanţilor, Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, aplicabilă în cauză, prevede la art. 8 alin. (5) şi (6), competenţa tribunalului-secţia de contencios administrativ, pentru soluţionarea acţiunilor care intră sub incidenţa acestei legi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Au.N.R.P., pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut că Hotărârea nr. 243 din 21 aprilie 2008 a fost emisă fără respectarea prevederilor Legii nr. 290/2003 şi că cererea intimaţilor-reclamanţi nu a fost însoţită de actele doveditoare prevăzute de lege.
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este formulat peste termenul legal şi urmează a-l respinge ca tardiv.
Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."
În speţă, prin sentinţa recurată, prima instanţă s-a declarat necompetentă a soluţiona cererea cu care a fost învestită de către intimaţii-reclamanţi.
Dispoziţiile imperative ale art. 158 alin. (3) C. proc. civ. arată că "dacă instanţa se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunţare".
Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a formulat recurs la data de 4 mai 2010, în condiţiile în care sentinţa recurată a fost pronunţată la data de 23 martie 2010 şi, faţă de dispoziţiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 29 martie 2010.
În cauză nu s-a făcut nici dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
În aceste condiţii, Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., cu consecinţa respingerii prezentului recurs ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de A.N.R.P. împotriva Sentinţei civile nr. 154 din data de 23 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 5442/2010. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5278/2010. Contencios → |
|---|
