ICCJ. Decizia nr. 5300/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5300/2010
Dosar nr. 43862/3/2008
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta M.C.H., în contradictoriu cu pârâţii Cancelaria Primului Ministru - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală să emită decizia de acordare a titlurilor de despăgubire care să încorporeze drepturile sale de creanţă asupra Statului Român şi obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, să emită decizia de acordare a titlurilor de plată în numele şi pe seama Statului Român, cu acordarea de despăgubiri în numerar.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin decizia nr. 3912 din 30 decembrie 2005, Primăria Municipiului Piteşti a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile speciale pentru imobilele teren 668 m.p., construcţii din zidărie 175,50 m.p., magazie 24,50 m.p., iar dosarul cu documentaţia aferentă a fost trimis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Reclamanta a mai arătat că, în cauză, a fost întocmit raportul de evaluare privind activ imobiliar, teren plus construcţie situat în judeţul Argeş, localitatea Piteşti, dar din luna ianuarie 2007 şi până la data introducerii acţiunii nu a primit niciun răspuns de la pârâte.
A susţinut că s-a adresat pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor cu o cerere la data de 08 iulie 2008 la care nu a primit răspuns deşi a arătat că este o persoană în vârstă de 82 de ani şi are probleme de sănătate.
b) Întâmpinarea
Pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi excepţia de nelegalitate a dispoziţiei Primăriei Municipiului Piteşti nr. 3912 din 30 decembrie 2005, iar în subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată. Pârâta a formulat, de asemenea, o cerere de chemare în garanţie a Primăriei Municipiului Piteşti.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prematurităţii capătului al doilea de cerere şi excepţia necompetenţei materiale a instanţei.
c) Sentinţa Tribunalului Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 3619 din 16 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pe considerentul că pârâtele sunt autorităţi publice centrale, iar acţiunile în primă instanţă împotriva acestora sunt de competenţa Curţilor de apel.
d) Sentinţa Curţii de Apel Bucureşti
Prin sentinţa nr. 2742 din 24 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, excepţia prematurităţii invocată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor; a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta M.C.H., în contradictoriu cu pârâtele Cancelaria Primului Ministru - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru Statul Român, şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanţie formulată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru Statul Român, în contradictoriu cu chemata în garanţie Primăria Municipiului Piteşti.
Pentru a pronunţa această decizie, prima instanţă a reţinut că excepţia prematurităţii acţiunii este neîntemeiată.
Pe fond, s-a apreciat că acţiunea este neîntemeiată deoarece din dosarul reclamantei lipseau mai multe înscrisuri doveditoare ale situaţiei de fapt, ceea ce a împiedicat pârâta Comisia Centrală să emită titlurile de despăgubire.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi reclamanta M.C.H.
a) Recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor
Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a arătat în motivele de recurs că greşit a fost respinsă excepţia prematurităţii acţiunii cu privire la emiterea titlurilor de plată, întrucât aceste titluri se emit numai după ce a fost finalizată procedura de emitere a deciziei reprezentând titlurile de despăgubire.
b) Recursul declarat de reclamantă
Reclamanta a susţinut că a urmat procedura reglementată în Legea nr. 10/2001 şi, ulterior, în Legea nr. 247/2005, că dosarul conţinea toate actele şi informaţiile necesare, fiind chiar întocmit raportul de evaluare.
c) Examinarea motivelor de recurs
Înalta Curte examinând acţiunea, motivele de recurs, situaţia de fapt şi legislaţia aplicabilă, reţine:
d) Situaţia de fapt
Prin dispoziţia nr. 3912/2005 s-a propus reclamantei acordarea de despăgubiri pentru terenul şi construcţiile situate în Piteşti, Primăria Municipiului Piteşti înaintând dosarul la Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor, iar la 18 ianuarie 2007 s-a întocmit raportul de evaluare a imobilelor respective.
e) Legislaţia aplicabilă
Legea nr. 247/2005, Titlul VII:
Art. 16 alin. „(1) Deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Art. 16 alin. „(21) Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta”.
Art. 16 alin. „(4) Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură”.
Art. 16 alin. „(5) „Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare”.
Art. 16 alin. „(8) Dispoziţiile alin. (1)-(2) şi (7) se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 32 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire”.
Analiza legislaţiei aplicabile relevă că autoritatea pârâtă nu are competenţa legală de a exercita controlul asupra dispoziţiilor emise de autoritatea notificată, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri.
Astfel, singura autoritate abilitată de art. 16 alin. (21) din Legea nr. 247/2005 să verifice legalitatea dispoziţiilor autorităţilor administraţiei publice locale este prefectul, care exercită controlul de legalitate.
Potrivit art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor verifică numai legalitatea respingerii cererii de restituire în natură.
În consecinţă, prin cenzurarea legalităţii dispoziţiei autorităţii administraţiei publice locale, sub aspectul îndreptăţirii persoanei notificante de a primi despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi-a depăşit limitele de competenţă stabilite de legiuitor.
Predarea deciziei/dispoziţiei emisă de entitatea învestită cu soluţionarea notificării însoţită de documentaţia aferentă nu creează dreptul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a face o nouă verificare a îndeplinirii condiţiilor legii cu privire la calitatea de proprietar a solicitantului.
Legea nr. 247/2005 reglementează în competenţa Comisiei Centrale de Despăgubire numai atribuţia de a analiza şi stabili cuantumul final al despăgubirilor nu şi pe aceea de a soluţiona notificările.
Legea nr. 10/2001, republicată, reglementează, în art. 21 şi urm., modul de soluţionare al notificării, respectiv printr-o decizie sau dispoziţie motivată a primarului sau preşedintelui consiliului judeţean sau a organului de conducere a unităţii deţinătoare.
În consecinţă, soluţia adoptată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor privind restituirea dosarului este nelegală, având evident caracter de tergiversare a emiterii titlurilor de despăgubire.
Mai mult, din raportul de evaluare aflat la Dosar nr. 43862/3/2008 rezultă că la dosarul reclamantei se află planul de încadrare în zonă, planşa foto, precum şi acte din care rezultă naţionalizarea imobilului, suprafaţa desfăşurată a construcţiilor, data demolării acestora, suprafaţa terenului naţionalizat şi amplasarea acestuia.
Ca urmare, motivele invocate în susţinerea refuzului de emitere a deciziei privind titlurile de despăgubire sunt neîntemeiate şi se circumscriu noţiunii de refuz nejustificat de a soluţiona cererea reclamantei.
Cu privire la prematuritatea cererii privind emiterea titlurilor de plată:
Potrivit art. 18 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite, pe baza acestora şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată.
În consecinţă, titlurile de plată se emit numai după finalizarea procedurii de emitere a titlurilor de despăgubire.
Astfel fiind, cererea privind emiterea titlurilor de plată este prematură, întrucât acestea se vor emite numai după ce au fost emise titlurile de despăgubire, iar beneficiarul acestora a formulat opţiunea în condiţiile art. 18 şi urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ţinând seama şi de împrejurarea că titlurile de plată se emit pentru o sumă maximă de 500.000 RON.
Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile se vor admite, se va modifica sentinţa recurată în sensul că se va admite în parte acţiunea formulată de M.C.H. şi continuată de C.G.E. împotriva pârâtei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, va obliga pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizie reprezentând titlurile de despăgubire pentru imobilele construcţii şi teren situate în Piteşti, potrivit dispoziţiei nr. 3912/2005 a Primarului Municipiului Piteşti şi va respinge acţiunea faţă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor privind obligarea acesteia la emiterea titlurilor de plată, ca prematur formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi C.G.E., împotriva sentinţei civile nr. 2742 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că admite în parte acţiunea formulată de M.C.H. şi continuată de C.G.E. împotriva pârâtei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizie reprezentând titlurile de despăgubire pentru imobilele construcţii şi teren situate în Piteşti, potrivit dispoziţiei nr. 3912/2005 a Primarului Municipiului Piteşti.
Respinge acţiunea faţă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor privind obligarea acesteia la emiterea titlurilor de plată, ca prematur formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5299/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 5301/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
