ICCJ. Decizia nr. 5286/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5286/2010
Dosar nr. 652/64/2009
Şedinţa publică de la 26 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, anularea ordinului nr. 70011 din 24 august 2009 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia de director coordonator al Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Braşov, repararea prejudiciului cauzat, repunerea în situaţia anterioară şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin adresa din 24 august 2009 i s-a comunicat ordinul nr. 70011 din 24 august 2009 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia de director coordonator al Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Braşov.
Reclamantul a precizat că prin Ordinul nr. 69891 din 25 mai 2009 emis de Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a fost numit în funcţia de director coordonator al Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Braşov. Această funcţie a exercitat-o în baza contractului de management din 25 mai 2009.
A mai arătat reclamantul că la data de 17 iulie 2009 i s-a comunicat o altă fişă a postului în care i se modificau substanţial atribuţiile respectiv, din coordonarea activităţii Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Braşov (cum era în contractul de management şi fişa postului semnată la data de 10 iunie 2009) în Coordonarea Laboratorului, a Compartimentului Relaţii Publice, a Compartimentului Juridic şi a Compartimentului audit Intern.
În urma unei corespondenţe prin care i s-a solicitat să răspundă la o serie de 10 întrebări, i s-a comunicat ordinul nr. 70011 din 24 august 2009 prin care a fost eliberat din funcţia deţinută, ca urmare a controlului efectuat de Corpul de Control al Preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi faptul că se află în perioada de probă.
Reclamantul a considerat că emiterea ordinului contestat este nelegală solicitând repunerea în situaţia anterioară, respectiv cea de titular al contractului de management în funcţia de director coordonator al Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
La data de 03 februarie 2010, reclamantul C.I. şi-a precizat acţiunea, solicitând anularea Ordinului nr. 70011 din 24 august 2009 emis de pârâta Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi repararea prejudiciului cauzat prin obligarea pârâtei la plata drepturilor salariate datorate şi neachitate aferente perioadei 16 octombrie 2009-10 decembrie 2009 şi 29 decembrie 2009-07 ianuarie 2010.
În susţinerea acestei precizări, reclamantul a arătat că la emiterea ordinului contestat s-a aflat în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, concediul medical fiind achitat, iar din data de 16 octombrie 2009 nu a mai fost plătit.
Prin sentinţa nr. 125/F/2009 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. 653/64/2009, s-a dispus suspendarea ordinului atacat, astfel că, la data de 10 decembrie 2009, s-a emis ordinul nr. 70239 prin care, luându-se act de hotărârea instanţei de judecată, s-a dispus suspendarea ordinului nr. 70011/2009.
La data de 07 ianuarie 2010, reclamantul a solicitat încetarea raporturilor de muncă prin acordul părţilor.
Pârâta Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate.
Aceasta a precizat că temeiul emiterii ordinului contestat a fost nota de control din 20 august 2009 întocmită de Corpul de Control al Preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor în care au fost constatate o serie de deficienţe în organizarea, conducerea şi administrarea Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Braşov şi lipsa unui management eficient şi de calitate.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 71/F din 01 aprilie 2010, Curtea de Apel Braşov a admis acţiunea formulată de reclamantul C.I., a dispus anularea Ordinului nr. 70011 din 24 februarie 2009 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 7.102 RON, cu titlu de despăgubiri aferente perioadei 16 octombrie 2009-10 decembrie 2009 şi 29 decembrie 2009-07 ianuarie 2010 şi, respectiv suma de 1.190 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin ordinul nr. 70011 din 24 august 2009 s-a dispus, în mod unilateral, încetarea contractului de management, cu consecinţa eliberării reclamantului C.I. din funcţia de director coordonator al Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Braşov, având în vedere controlul efectuat de Corpul de Control al Preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi faptul că se află în perioada de probă.
Prima instanţă a reţinut că acest ordin, prin care s-a dispus în mod unilateral încetarea contractului de management, a fost comunicat reclamantului în perioada în care acesta se afla în concediu pentru incapacitate temporară de muncă (concediu medical), fiind încălcate dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu dispoziţiile art. 58 alin. (1) şi art. 60 alin. (1) lit. a) C. muncii, potrivit cu care, încetarea contractului de muncă (de serviciu) din iniţiativa angajatorului nu poate fi dispusă pe durata incapacităţii temporare de munca, stabilită prin certificatul medical conform legii.
În acest sens, a apreciat că emiterea acestui ordin în perioada în care reclamantul se afla în incapacitate temporară de muncă atrage, potrivit dispoziţiilor legale enunţate anterior, anularea acestuia.
Totodată, a reţinut că prin ordinul nr. 70239 din 10 decembrie 2009 s-a dispus suspendarea executării ordinului nr. 70011/2009, iar prin ordinul nr. 318 din 07 ianuarie 2010 s-a dispus încetarea raportului de muncă prin acordul părţilor.
De asemenea, a reţinut că în perioada 29 decembrie 2009-07 ianuarie 2010 s-a suspendat raportul de muncă al reclamantului la iniţiativa angajatorului, astfel cum rezultă din ordinul nr. 70256 din 29 decembrie 2009.
În aceste împrejurări, în care ordinul prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia deţinută este nelegal, prima instanţă a apreciat că se impune anularea acestuia şi repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de care acesta ar fi beneficiat în perioada 16 octombrie 2009-10 decembrie 2009 şi 29 decembrie 2009-07 ianuarie 2010.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor considerând-o ca fiind lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivele de recurs s-a arătat că ordinul nr. 70011 din 24 august 2009 a avut ca temei nota de control din 20 august 2009 întocmită de Corpul de Control al Preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, care a constatat că există o vulnerabilitate majoră în ceea ce priveşte capacitatea de asumare a responsabilităţii în măsura în care acesta nu îşi însuşeşte fişa postului.
S-a invocat faptul că în contractul de management din 25 mai 2009 s-a prevăzut o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice, iar conform art. 31 alin. (41) C. muncii s-a prevăzut că „pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă, la iniţiativa oricăreia dintre părţi”, dispoziţii care au fost respectate în cauză.
Cu privire la reţinerea instanţei în sensul că încetarea contractului de management a intervenit în perioada incapacităţii temporare de muncă a intimatului-reclamant s-a considerat că este netemeinică şi nelegală pentru că ordinul nr. 7011 din 24 august 2009 a fost emis la 24 august 2009, dată la care Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor nu a fost informată despre existenţa cazului de incapacitate temporară de muncă, concediul medical fiind comunicat după emiterea ordinului.
În raport de Deciziile nr. 1257/2009 şi nr. 1629 din 13 decembrie 2009 ale Curţii Constituţionale, se apreciază că este nelegală şi obligarea la plata drepturilor salariale pentru perioada 16 octombrie 2009-10 decembrie 2009, 29 decembrie 2009-07 ianuarie 2010 pentru că funcţiile de director coordonator şi director coordonator-adjunct au fost desfiinţate.
Se consideră că instanţa de fond a anulat ordinul nr. 70011 din 24 februarie 2009, deşi s-a solicitat anularea ordinului nr. 70011 din 24 august 2009, anulând un ordin care nu există.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost numit, prin Ordinul nr. 69891 din 25 mai 2009 emis de Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în funcţia de director coordonator al Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Braşov şi s-a încheiat contractul de management din 25 mai 2009.
Prin Ordinul nr. 70011 din 24 august 2009 al Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor a fost eliberat din funcţia deţinută.
Iniţial, reclamantul a solicitat anularea acestui ordin şi repunerea în funcţia din care a fost eliberat.
Ulterior, şi-a precizat acţiunea şi a solicitat anularea ordinului şi repararea prejudiciului cauzat prin obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru perioada 16 octombrie 2009-10 decembrie 2009 şi 29 decembrie 2009-07 ianuarie 2010, având în vedere că prin ordinul nr. 318 din 07 ianuarie 2010 raporturile de serviciu ale reclamantului cu Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor au încetat prin acordul părţilor, ca şi contractul de management din 25 mai 2009.
Instanţa de fond a anulat ordinul nr. 70011/2009 prin care reclamantul a fost eliberat din funcţie pe motiv că acesta se afla în incapacitate temporară de muncă.
Mai întâi, deşi instanţa de fond a afirmat că ordinul a fost emis şi comunicat în perioada în care reclamantul se afla în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, reclamantul a invocat acest fapt în precizarea acţiunii, dar la dosarul cauzei nu există nicio dovadă în acest sens.
Astfel, instanţa de fond a dispus anularea ordinului, deşi reclamantul nu a prezentat dovezi din care să rezulte acest fapt, astfel că acest motiv de nelegalitate a ordinului nu poate fi reţinut.
Mai mult, în motivele de recurs se invocă lipsa acestor dovezi, iar reclamantul, deşi i-au fost comunicate motivele de recurs şi a beneficiat de asistenţă juridică din partea unui avocat, nu a depus nici în faţa instanţei de recurs dovada emiterii şi comunicării ordinului atacat în perioada în care acesta se afla în incapacitate temporară de muncă.
Prin urmare, soluţia instanţei de fond de anulare a ordinului nr. 7011 din 24 august 2009 pentru motivul emiterii pe durata incapacităţii temporare de muncă este greşită pentru că nu s-a făcut dovada incapacităţii reclamantului.
Referitor la cererea de anulare a ordinului nr. 70011 din 24 august 2009 se constată că în art. 4 alin. (2) din contractul de management din 25 mai 2009 s-a stabilit o perioadă de 90 de zile calendaristice.
În conformitate cu prevederile art. 31 alin. (41) C. muncii, se prevede că „Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă, la iniţiativa oricăreia dintre părţi”.
În speţă, această notificare a fost emisă de Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la 24 august 2009.
Notificarea a fost emisă în urma întocmirii notei de control din 20 august 2009 întocmită de către Corpul de Control al Preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor în care au fost constatate o serie de deficienţe în organizarea, conducerea şi administrarea Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Braşov şi lipsa unui management eficient şi de calitate.
Pentru că emiterea ordinului atacat s-a făcut în perioada de 90 de zile calendaristice stabilită ca perioadă de probă, după ce s-a comunicat notificarea prevăzută de lege, nu poate fi invocată nelegalitatea acestuia.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa atacată în sensul că va fi respinsă cererea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru că nu s-a constatat nelegalitatea ordinului prin care reclamantul a fost eliberat din funcţie, nu mai pot fi acordate nici drepturile băneşti corespunzătoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva sentinţei nr. 71/F din 01 aprilie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5279/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5299/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
