ICCJ. Decizia nr. 5333/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5333/2010
Dosar nr. 1522/44/2009
Şedinţa publică de la 30 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul D.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, anularea Ordinului nr. 78 din 31 martie 2009 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor prin care reclamantului i se aducea la cunoştinţă încetarea raportului de serviciu începând cu data de 01 aprilie 2009, fiind astfel eliberat din funcţia publică de conducere de inspector şef adjunct, cu acordarea unui preaviz de 30 de zile de la data încetării raportului de muncă.
A mai solicitat reclamantul repunerea în funcţia de comisar şef adjunct.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, urmare a reorganizării Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, potrivit H.G. nr. 284/2009, în baza Ordinului nr. 78 din 31 martie 2009 emis de Preşedintele acestei autorităţi, au încetat raporturile sale de serviciu, fiind eliberat din funcţia de inspector şef adjunct.
Se mai arată că, urmare a intrării în vigoare a noului act, funcţia publică de conducere de inspector şef şi funcţia publică de inspector şef adjunct s-au desfiinţat, în locul acestora înfiinţându-se funcţiile publice de conducere de comisar şef, respectiv de comisar şef adjunct.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Galaţi, solicitând şi respingerea acţiunii.
Prin sentinţa nr. 56 din 16 februarie 2010, Curtea de Apel Galaţi a respins excepţia necompetenţei teritoriale ca nefondată, a admis acţiunea formulată de reclamantul D.D., a dispus anularea Ordinului nr. 78 din 31 martie 2009 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută la data emiterii ordinului.
Referitor la excepţia invocată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Curtea a reţinut că art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reglementează o competenţă teritorială relativă, reclamantul putându-se adresa instanţei de la domiciliul său sau celui de la domiciliul pârâtului.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că măsura dispusă împotriva reclamantului este lipsită de temei legal, atâta vreme cât O.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională.
Curtea a apreciat că actul administrativ atacat este lipsit total de justificare legală contravenind legii fundamentale.
2. Motivele de recurs înfăţişate de autoritatea recurentă
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în termen legal a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
Prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, invocând ca temei de drept prevederile art. 3041 C. proc. civ., a susţinut în esenţă următoarele critici de nelegalitate ale sentinţei atacate:
- instanţa de fond s-a aflat în eroare în ceea ce priveşte interpretarea actului dedus judecăţii şi a realizat o analiză superficială a situaţiei de fapt, în condiţiile în care nu a examinat propriu-zis temeiurile legale ce au stat la baza emiterii ordinului nr. 78 din 31 martie 2009, limitându-se la invocarea neconstituţionalităţii unui act normativ care nici nu se regăseşte ca temei al ordinului contestat, respectiv O.G. nr. 37/2009;
- nu au fost avute în vedere prevederile H.G. nr. 284/2009 şi nici dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici pe baza cărora a fost emis ordinul atacat şi care au fost respectate, astfel că nu se puteau reţine niciun fel de vicii de formă şi de fond care să pună la îndoială valabilitatea actului contestat;
- instanţa de fond a dat o interpretare greşită textelor de lege incidente în cauză şi aspectelor criticate de intimatul-reclamant, fără a lua în considerare existenţa, în prezent, a raporturilor de serviciu ale acestuia cu autoritatea recurentă, fiind total neîntemeiată şi susţinerea instanţei de fond în sensul că ordinul nr. 78/2009 este total lipsit de o justificare legală, contravenind Legii fundamentale.
3. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Recursul este fondat.
Examinând sentinţa atacată prin prisma prevederilor legale incidente, raportat la criticile înfăţişate de recurenta-pârâtă, dar şi faţă de apărările intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (3) teza a II-a, cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ. casarea hotărârii pronunţate de prima instanţă şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru cercetarea fondului în considerarea celor în continuare arătate:
Reclamantul-intimat D.D. a sesizat instanţa de judecată cu o cerere de anulare a Ordinului nr. 78 din 31 martie 2009 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, prin care s-a dispus, începând cu data de 01 aprilie 2009, încetarea raportului său de serviciu cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, prin eliberare din funcţia publică, din motive neimputabile, în considerarea reorganizării autorităţii emitente, cu acordarea unui preaviz de 30 zile calendaristice, în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999.
Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului, a anulat ordinul atacat şi a dispus reintegrarea acestuia în funcţia publică deţinută la data emiterii ordinului, reţinând ca unic argument, esenţial în pronunţarea acestei soluţii, lipsa temeiului legal a măsurii dispuse împotriva reclamantei, în condiţiile în care O.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale, la conţinutul căreia au şi fost făcute, de altfel, ample referiri în considerentele hotărârii.
Înalta Curte, examinând conţinutul Ordinului nr. 78 din 31 martie 2009 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, reţine, din preambulul acestuia, că actul a fost emis în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 2/2001 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea/reorganizarea sau funcţionarea, după caz, a unor ministere, organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţii publice, a H.G. nr. 284/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi a art. 99 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată.
Acest ordin nu a fost emis în temeiul O.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, după cum bine a remarcat şi recurenta-pârâtă.
De altfel, acest act normativ nici nu ar fi putut fi avut în vedere de autoritatea emitentă câtă vreme a fost adoptat şi a intrat în vigoare la o dată ulterioară datei emiterii şi intrării în vigoare a ordinului contestat, respectiv la 22 aprilie 2009, faţă de 31 martie 2009.
Aşa fiind, examinarea de către instanţa de fond a legalităţii actului administrativ contestat exclusiv prin raportare a la prevederile unui act normativ ce nu a servit autorităţii ca temei al măsurii dispuse, echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Se impune aşadar, în sensul prevederilor legale sus-menţionate, admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, ocazie cu care urmează a fi cercetate şi analizate criticile reclamantului aduse actului administrativ atacat, faţă de temeiurile legale avute în vedere de autoritatea recurentă, astfel cum sunt acestea arătate în cuprinsul ordinului emis.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de fond urmează a verifica şi celelalte susţineri ale părţilor formulate cu ocazia soluţionării recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor împotriva sentinţei nr. 56 din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5332/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5334/2010. Contencios. Alte cereri.... → |
|---|
