ICCJ. Decizia nr. 5341/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5341/2010
Dosar nr. 49835/3/2008
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 505 din 27 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta B.V., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care solicită anularea hotărârii nr. 645/2008 emisă de pârât.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că autoritatea pârâtă în mod corect a respins ca tardivă plângerea formulată de reclamantă, având în vedere că aceasta invoca fapte de discriminare petrecute în perioada 1945-1989, iar sesizarea s-a făcut în anul 2008, deci cu mult după împlinirea termenului limită de 1 an de la data săvârşirii faptelor sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea lor, conform art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.
Împotriva sentinţei civilă nr. 505 din 27 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamanta B.V., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată. S-a învederat, prin motivele de recurs, că sentinţa atacată este nelegală, instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii.
Recursul este nefondat.
În mod corect prima instanţă, prin sentinţa atacată, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei, cu motivarea că este legală soluţia adoptată de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea nr. 645 din 02 decembrie 2008, de admitere a excepţiei tardivităţii introducerii plângerii.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare, persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în termen de un de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei. Or, plângerea reclamantei B.V. a fost formulată în cursul anului 2008 şi prin aceasta au fost făcute referiri la acte sau fapte de discriminare pretins săvârşite în perioada anilor 1945-1989, fiind astfel justificată soluţia dată prin hotărârea nr. 645 din 02 decembrie 2008 a Consiliului Naţional de Combaterea Discriminării.
În aceste condiţii, constatându-se că este legală şi temeinică hotărârea atacată şi că este neîntemeiat motivul de recurs invocat în cauză, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta B.V. împotriva sentinţei civile nr. 505 din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.V. împotriva sentinţei nr. 505 din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5340/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5342/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
