ICCJ. Decizia nr. 5342/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5342/2010
Dosar nr. 492/44/2008
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 225 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată şi precizată de reclamantul S.N., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii, şi a obligat această autoritate să întocmească documentaţia necesară propunerii de acordare reclamantului a gradului militar de general de brigadă şi să o înainteze Administraţiei Prezidenţiale. Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii şi prescripţiei dreptului la acţiune, invocate de autoritatea pârâtă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În privinţa excepţiilor:
Începând cu data de 02 august 2007, reclamantul s-a adresat cu petiţiuni atât conducerii Serviciului Român de Informaţii, cât şi altor autorităţi publice centrale în vederea satisfacerii cererii sale; în plus, este credibilă şi susţinerea acestuia, neconfirmată de către pârâtă că a solicitat şi i s-a acordat audienţă de către conducerea Serviciului Român de Informaţii în aceeaşi privinţă. Chiar şi neluând în considerare faptul că reclamantul a raportat situaţia sa conducerii S.R.I. imediat după trecerea în rezervă, faţă de data de 11 decembrie 2007 când a depus în acest sens un memoriu conducerii Serviciului Român de Informaţii, termenul de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 nu a fost depăşit. În temeiul aceluiaşi raţionament, faţă de data de 08 ianuarie 2008, când a primit răspuns la cererea sa cu scrisoarea din 08 ianuarie 2008, promovarea acţiunii la data de 10 aprilie 2008 se situează în interiorul termenului de prescripţie de 6 luni prevăzut de acelaşi text.
În ceea ce priveşte caracterul de act de comandament militar, prima instanţă a apreciat că nici această excepţie nu poate fi primită, reţinând că în speţă s-a pus în discuţie refuzul pârâtei de a întocmi documentaţia necesară şi înaintarea propunerii de avansare la gradul de general de brigadă a reclamantului, fapt care nu poate fi asimilat unui act de comandament militar; aceasta întrucât el nu se referă la probleme strict militare care presupun dreptul comandanţilor de a da ordine subordonaţilor în aspecte privitoare la conducerea trupei, în timp de pace sau război, sau, după caz, la îndeplinirea serviciului militar.
Pe fondul pricinii:
Potrivit art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, aşa cum a fost reformulat prin Legea nr. 81 din 30 martie 2007, „coloneilor şi comandorilor în activitate cu o vechime în grad de minimum 5 ani, şi au fost încadraţi în aceeaşi perioadă cu grad de general sau similare şi care au fost apreciaţi în ultimii trei ani cu calificativul «foarte bun», la trecerea în rezervă sau în retragere li se poate acorda gradul de general de brigadă cu o stea, respectiv de general de flotilă aeriană cu o stea sau contraamiral de flotilă cu o stea şi vor fi trecuţi în rezervă sau direct în retragere cu noul grad”.
Referindu-se la textul de lege citat, instanţa de fond arată că acesta nu creează o obligaţie în sensul avansării în grad, ci doar o posibilitate, regula instituită de acest text având un caracter permisiv.
Reclamantul, reţine prima instanţă, a îndeplinit la data trecerii sale în rezervă toate condiţiile prevăzute de art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, cu modificările ulterioare, împrejurare necontestată de către pârâtă; aceasta însă nu a avut faţă de reclamant o poziţie fermă şi consecventă în privinţa posibilităţii avansării în grad.
Astfel, se arată în considerentele sentinţei atacate, deşi reclamantul a făcut numeroase demersuri în sensul vocaţiei sale de a fi avansat la gradul de general, în corespondenţa purtată cu acesta pârâta a vădit o poziţie oscilantă. Dacă în scrisoarea din 08 ianuarie 2008 i-a comunicat acestuia că cererea sa urmează a fi reanalizată, la data de 27 martie 2008, prin scrisoarea adresată acestuia i s-a comunicat că la data trecerii sale în rezervă, la nivelul conducerii serviciului s-a analizat posibilitatea acordării gradului de general dar s-a considerat că un astfel de demers din partea Serviciului Român de Informaţii era inoportun. Or, din conţinutul celor două adrese rezultă fie că cererea sa va fi analizată, afirmaţie făcută la 08 ianuarie 2008, fie că ea a fost analizată şi considerată inoportună încă dinainte de trecerea sa în rezervă. Între aceste două aserţiuni este o vădită inconsecvenţă conjuncturală, cauzată de bună seamă de demersul în justiţie al reclamantului.
În plus, reţine instanţa de fond, pârâta a făcut dovada că în alte numeroase cazuri trecerea în rezervă s-a făcut prin avansarea în grad, ceea ce a făcut de altfel şi obiectul petiţiunii acestuia adresată Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Întrucât pârâta nu a făcut dovada în niciun chip că reclamantul nu îndeplinea condiţiile în vederea propunerii sale pentru avansarea la gradul de generai, omisiunea acesteia poate fi apreciată ca şi un act de discriminare în sensul art. 2 din O.G. nr. 137/2000.
Pe de altă parte, se arată în considerentele sentinţei atacate, dacă facultatea acordării gradului de general în condiţiile art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 aparţine Preşedintelui României, activităţile premergătoare emiterii decretului de avansare în grad ce ţin de atribuţiunile de serviciu ale pârâtei nu constituie o opţiune. Aprecierea acesteia că ar fi fost inoportună o astfel propunere este atât nejustificată, deoarece aprecierile profesionale ale reclamantului au fost numai de foarte bine în ultimii ani, cât şi nedovedită în niciun chip şi prin niciun mijloc de probă în cauza de faţă.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul Serviciul Român de Informaţii.
În esenţă, prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., criticile aduse sentinţei au vizat:
1. Greşita dezlegare dată de instanţă excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii care decurge pe de o parte din neîndeplinirea de către reclamant a procedurii administrative prealabile, iar pe de altă parte din ignorarea faptului că ordinul de trecere în rezervă a unui cadru militar face parte din categoria actelor care privesc securitatea naţională şi sunt exceptate de la controlul judecătoresc în conformitate cu art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004;
2. Greşita soluţionare a excepţiei privind prescripţia dreptului la acţiune;
3. Interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu consecinţa obligării autorităţii pârâte să întocmească propunerea de acordare a gradului de general de brigadă la trecerea în rezervă a reclamantului şi înaintarea acestei propuneri Preşedinţiei României.
Recurentul a subliniat că ordinul nr. 0631 din 02 august 2007 prin care intimatul a fost trecut în rezervă în temeiul art. 85 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 80/1995 a fost comunicat acestuia la data de 02 august 2007, că anterior formulării acţiunii în justiţie nu s-a formulat plângere prealabilă în sensul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar memoriul din 11 decembrie 2007 adresat Directorului Serviciului Român de Informaţii nu poate fi asimilat unei astfel de plângeri din moment ce în cuprinsul lui este exprimată nemulţumirea cu privire la neînaintarea propunerii de acordare a gradului de general de brigadă la data trecerii în rezervă către Preşedinţia României şi pentru că, chiar dacă s-ar aprecia că acest memoriu constituie plângere prealabilă, este depus peste termenul de 30 de zile prevăzut de legea contenciosului administrativ. S-a mai arătat că însuşi intimatul recunoaşte că a depus memoriul peste termen însă justifică depăşirea termenului prin promisiunea verbală de rezolvare favorabilă primită în cadrul unei audienţe acordate de conducerea Serviciului Român de Informaţii.
Coroborându-se art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 cu art. 11 alin. (1) din aceeaşi lege, s-a apreciat, totodată, că acţiunea împotriva ordinului de trecere în rezervă este prescrisă, aspect care rezultă cu evidenţă din actele dosarului.
Recurentul a stăruit în calificarea ordinului de trecere în rezervă a unui cadru militar ca act administrativ care priveşte securitatea naţională, astfel că cererea de modificare şi completare a acestuia apare ca inadmisibilă.
S-a mai arătat că prin soluţia dată instanţa s-a substituit competenţelor Serviciului Român de Informaţii contrar dispoziţiilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 conform cărora „înaintarea în grad a ofiţerilor (…) în activitate şi în rezervă se face în ordinea ierarhică a gradelor , în raport cu nevoile şi posibilităţile forţelor armate, pe baza competenţei profesionale şi conduitei morale, consemnate în aprecierile de serviciu”.
Nu în ultimul rând, recurentul a pus accent şi pe lipsa unui temei legal care să stea la baza soluţiei de obligare a Serviciului Român de Informaţii de a întocmi documentaţia necesară propunerii de acordare a gradului militar de general de brigadă şi de a înainta Administraţiei Prezidenţiale, care vine în contradicţie cu prevederile art. 4 lit. f) pct. 28 din Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării care instituie obligativitatea aprobării propunerilor de acordare a gradului de mareşal, general, amiral şi similare de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant S.N. a răspuns punctual criticilor expuse în cererea de recurs precizând că sunt neîntemeiate şi subliniind încă o dată că obiectul juridic al acţiunii sale îl constituie obligaţia Serviciului Român de Informaţii prevăzut de art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 astfel cum a fost reformulat prin Legea nr. 81/2007, ca premergător ieşirii la pensie militară de serviciu a reclamantului să analizeze şi să aprobe sau nu (în Biroul Executiv al Consiliului Director) întocmirea documentaţiei pentru acordarea gradului militar de general de brigadă odată cu trecerea în rezervă.
La termenul de judecată din 04 noiembrie 2010, intimatul-reclamant a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a recurentului ţinând seama că cererea de recurs este semnată de un şef de U.M. Bucureşti.
Faţă de actele depuse la dosar din care rezultă că U.M. Bucureşti – Oficiul juridic este singura unitate militară abilitată să asigure reprezentarea Serviciului Român de Informaţii în litigiile aflate pe rolul instanţelor de judecată (Ordinul Directorului Serviciului Român de Informaţii nr. S/828 din 01 aprilie 2002 şi extras din Instrucţiunile privind organizarea şi desfăşurarea asistenţei juridice în cadrul Serviciului Român de Informaţii, aprobate prin acest ordin), excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată de intimat va fi respinsă.
Examinând cauza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine ca întemeiată critica inadmisibilităţii acţiunii din perspectiva art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, care se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi constatând incidenţa dispoziţiilor art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ. va admite recursul, va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii ca inadmisibilă.
Teza avansată de recurent în sensul că în ordinul de trecere în rezervă a unui cadru militar (reclamantul având la data trecerii în rezervă gradul de colonel) este un act de comandament militar exceptat de la controlul contenciosului administrativ în conformitate cu art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 nu este împărtăşită nici de instanţa supremă, noţiunea de „act de comandament militar” fiind definită de legiuitor prin art. 2 alin. (1) lit. i).
Acţiunea în contencios administrativ formulată de S.N. a avut ca obiect obligarea Serviciului Român de Informaţii să întocmească documentaţia prevăzută de lege, cu propunerea de acordare a gradului de general de brigadă la trecerea în rezervă şi înaintarea acesteia Preşedinţiei României, precum şi completarea şi modificarea Ordinului Directorului Serviciului Român de Informaţii nr. 0631 din 02 august 2007 prin care a fost trecut în rezervă pentru limită de vârstă în conformitate cu prevederile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
Temeiul acestor solicitări îl constituie art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 introdus prin O.U.G. nr. 90/2001 potrivit căruia: „Coloneilor şi comandorilor în activitate, care au o vechime în grad de minimum 5 ani şi au fost încadraţi în această perioadă de cel puţin 3 ani în funcţii prevăzute în statele de organizare cu grad de general sau similare şi care au fost apreciate în ultimii 3 ani cu calificativul «foarte bine», la trecerea în rezervă sau direct în retragere li se acordă gradul de general de brigadă cu o stea, respectiv de general de flotilă aeriană cu o stea sau contraamiral de flotilă cu o stea şi vor fi trecuţii în rezervă sau direct în retragere cu noul grad”.
Este evident aşadar că nemulţumirea intimatului-reclamant e legată strict de Ordinul Directorului Serviciului Român de Informaţii nr. 0631 din 02 august 2007 prin care, ca urmare a împlinirii vârstei şi vechimii necesare acordării pensiei de serviciu, a fost trecut în rezervă, mai exact de neaplicarea în cazul său a prevederilor art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995.
Controlul judecătoresc asupra acestui act administrativ individual în temeiul Legii contenciosului administrativ implică verificarea tuturor condiţiilor impuse de lege pentru contestarea de către cei ce se consideră vătămaţi în drepturile lor a unui asemenea act.
Actul normativ menţionat adaugă celorlalte condiţii de exerciţiu ale acţiunii, ca o condiţie specială/suplimentară parcurgerea procedurii prealabile administrative, statuând prin art. 7 alin. (1) că, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, cel ce se consideră vătămat trebuie să solicite autorităţii publice emitente (recurs graţios) sau autorităţii ierarhic superioare (recurs ierarhic), dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, a acestuia.
Nu s-a contestat de reclamant că ordinul i-a fost comunicat la data de 02 august 2007.
Acceptând că memoriul adresat conducerii Serviciului Român de Informaţii la data de 11 decembrie 2007 poate fi asimilat unei plângeri prealabile în sensul legii, se observă că nu a fost respectat termenul de 30 de zile prevăzut de norma legală amintită.
Potrivit art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
Pentru a aprecia dacă există sau nu motive temeinice, instanţa se raportează la prevederile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. şi la probatoriul administrat în fiecare litigiu în parte.
Dovada unor astfel de motive temeinice, a unor împrejurări mai presus de voinţa părţii, nu s-a făcut în cauză, fiind corectă observaţia recurentului că o eventuală promisiune verbală de soluţionare favorabilă a solicitărilor din memoriul depus primită în cadrul unei audienţe acordate de conducerea Serviciului Român de Informaţii intimatului-reclamant nu constituie o plângere administrativă prealabilă în accepţiunea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Nici în faţa Înaltei Curţi intimatul nu a produs dovezi din care să rezulte că motive temeinice l-au împiedicat să ceară revocarea în tot sau în parte a actului contestat.
Neîndeplinirea procedurii prealabile administrative este sancţionată în practica judiciară cu respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi, în acest context, sentinţa recurată va fi modificată în sensul respingerii acţiunii ca inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile, aşa încât celelalte critici aduse de autoritatea recurentă nu vor mai face obiectul controlului judiciar.
Văzând art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant, invocată de intimatul-reclamant.
Admite recursul declarat de pârâtul Serviciul Român de Informaţii - U.M. Brăila, reprezentată de U.M. Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 225 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului S.N., ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5341/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5345/2010. Contencios → |
|---|
