ICCJ. Decizia nr. 5347/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5347/2010
Dosar nr. 4269/2/2009
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1228 din 9 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul I.M., în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul General al Gărzii Naţionale de Mediu, prin care solicita anularea Deciziei nr. 1019 din 9 aprilie 2009 emisă de conducătorul autorităţii pârâte, reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei contestate şi obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite, precum şi la efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 109 din 09 aprilie 2009 emisă de Comisarul General al Gărzii Naţionale de Mediu, începând cu această dată, reclamantul a fost eliberat din funcţia publică de conducere de şef birou din cadrul Comisariatului General al Gărzii Naţionale de Mediu, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/1999.
Prin Decizia nr. 126 din 28 aprilie 2009, reclamantul a fost numit începând cu data de 22 aprilie 2009, în funcţia publică specifică de execuţie de comisar clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare la Serviciul controlul poluării industriale - Direcţia generală controlul poluării din cadrul Comisariatului General al Gărzii Naţionale de Mediu.
În preambulul Deciziei nr. 109 din 09 aprilie 2009 sunt menţionate actele normative avute în vedere la emiterea acesteia, respectiv: H.G. nr. 112/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu, Legea nr. 188/1999, Ordinul nr. 290/2009 emis de Ministrul mediului privind aprobarea statutului de funcţii şi a structurii organizatorice a Gărzii Naţionale de Mediu, precum şi Ordinul nr. 337/2009 emis de acelaşi ministru privind aprobarea structurii organizatorice şi a statului de funcţii pentru Comisariatul General şi Comisariatele Regionale ale Gărzii Naţionale de Mediu.
De asemenea, se face precizarea în decizia atacată că s-au avut în vedere fişa postului aferentă funcţiei publice de conducere de şef serviciu nr. 83/2009 şi avizul din 19 martie 2009 emis de Agenţia Naţională a funcţionarilor publici pentru funcţiile publice din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu.
Susţinerea reclamantului, potrivit căreia decizia de eliberare din funcţie nu este motivată, a fost apreciată ca neîntemeiată, fiind indicat temeiul de drept al eliberării din funcţie şi anume art. 99 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/1999, care prevede că persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ dacă funcţionarul public nu mai îndeplineşte condiţia prev. la art. 54 lit. g), acest text de lege referindu-se la condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice.
Din probele administrate, a rezultat că a avut loc reorganizarea Gărzii Naţionale de Mediu în sensul că din structura acesteia a fost înlăturată organizarea sub formă de birouri, astfel încât Biroul Resurse Umane şi Pregătire Profesională, condus de reclamant, a fost înlocuit cu Serviciul Resurse Umane, pentru ocuparea funcţiei de şef al acestui serviciu fiind necesară îndeplinirea condiţiei specifice privind studiile de specialitate care trebuie să fie studii superioare de lungă durată în specializare/profil psihologie, sociologie, economie şi/sau juridic.
Or, din fişa postului de şef Birou Resurse Umane şi Pregătire Profesională, funcţie ocupată de reclamant în perioada 03 martie 2006 - 09 aprilie 2009 reiese că acesta a absolvit studii superioare de lungă durată, dar nu în specializările care sunt cerute pentru ocuparea funcţiei de şef serviciu nou înfiinţat.
Apreciază prima instanţă că menţionarea în preambulul deciziei contestate a fişei postului aferentă funcţiei publice de conducere de şef serviciu şi nu a celei pentru şef birou nu este de natură să afecteze legalitatea deciziei, ci vizează motivul de fapt al emiterii deciziei constând în neîndeplinirea condiţiei specifice de ocupare a funcţiei de şef serviciu prevăzut în această fişă a postului.
Susţinerea reclamantului din concluziile scrise depuse la dosar, conform căreia îndeplineşte condiţiile de ocupare a funcţiei publice de şef birou este nerelevantă în soluţionarea cauzei având în vedere desfiinţarea structurii organizatorice a biroului şi reglementarea unor alte condiţii specifice de studii pentru ocuparea funcţiei de conducere în cadrul serviciului înfiinţat.
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei, eliberarea din funcţie a reclamantului s-a făcut cu respectarea disp. art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 care prevăd că reducerea unui post este justificată dacă atribuţiile aferente acestuia se modifică în proporţie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.
Cât priveşte disp. art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 invocate de reclamant în concluziile scrise, care stabilesc că în cazul reorganizării activităţii prin reducerea posturilor autoritatea sau instituţia publică nu poate înfiinţa posturi similare celor desfiinţate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării, s-a reţinut că în cauză nu se regăseşte această situaţie, fiind păstrată doar forma de organizare a serviciului şi eliminată forma de organizare a biroului.
Rapoartele de evaluare a activităţii desfăşurate de reclamant în perioada 2006 - 2008, depuse la dosar, au fost considerate irelevante în soluţionarea cauzei atâta timp cât motivul eliberării din funcţie nu este cel prevăzut de art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, respectiv incompetenţa profesională în cazul obţinerii calificativului ";nesatisfăcător"; la evaluarea performanţelor profesionale individuale.
Constatând că reclamantul nu a absolvit studii de specialitate menţionate în fişa postului, anume studii superioare de lungă durată în specializarea profil psihologie, sociologie, economie şi/sau juridic, instanţa de fond concluzionează că reclamantul nu mai îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice de şef serviciu, astfel încât decizia de eliberare din funcţie este legală.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul I.M.
Fără a se indica vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., prin cererea de recurs s-a arătat, în esenţă, că simpla enumerare în preambulul Deciziei nr. 109/2009 a unor acte normative (H.G. nr. 112/2009 şi Legea nr. 188/1999) precum şi a unor acte administrative cu caracter normativ sau individual nu poate ţine loc, potrivit art. 62 alin. (2) C. muncii, de motivare în drept şi în fapt a măsurii luate de autoritatea intimată, aşa cum a reţinut prima instanţă, aşa încât decizia contestată este lovită de nulitate absolută.
Recurentul a arătat că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, apreciind că acesta ar fi fost determinat în drept şi în fapt de alte motive decât cele prevăzute iniţial în cuprinsul deciziei, respectiv de reorganizarea autorităţii intimate, reorganizare străină de orice motivare a actului.
De asemenea s-a precizat că aprecierile făcute de instanţă cu privire la fişa postului nr. 83/2009 sunt nejustificate de vreme ce documentul în discuţie nu are număr de înregistrare şi nu i-a fost comunicat recurentului.
Concluzionează recurentul că nu poate fi ignorat faptul că timp de peste trei ani a îndeplinit condiţiile specifice funcţiei, primind calificative profesionale maxime, pentru ca la un moment dat să se constate fără vreo justificare că nu mai sunt îndeplinite condiţiile pentru ocuparea funcţiei.
Prin întâmpinare, Garda Naţională de Mediu-Comisariatul General a răspuns criticilor recurentului, concluzionând că sentinţa recurată este temeinică şi legală şi că, de altfel, cererea de reintegrare a recurentului-reclamant în funcţia de şef birou resurse umane şi pregătire profesională apare ca inadmisibilă în condiţiile H.G. nr. 112/2009, mai exact a faptului că funcţia publică de conducere în discuţie nu există.
Recursul este nefondat.
Aşa cum se poate observa din considerentele sentinţei aflate în control judiciar, expuse în decizia de faţă, judecătorul fondului a evaluat acţiunea în anularea Deciziei nr. 109 din 9 aprilie 2009 din perspectiva tuturor criticilor de nelegalitate invocate de reclamantul I.M., cu accent pe susţinerea nemotivării actului care constituie şi critica principală adusă în recurs.
Prin Decizia nr. 109/2009 a Comisarului General al Gărzii Naţionale de Mediu recurentul-reclamant a fost eliberat din funcţia publică de conducere de şef birou din cadrul Comisariatului General al Gărzii Naţionale de Mediu, începând cu data de 9 aprilie 2009, măsura fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/1999 (rep. 2) cu modificările şi completările ulterioare raportate la art. 54 lit. g) din acelaşi act normativ referitor la cerinţa îndeplinirii condiţiilor specifice pentru ocuparea funcţiei publice.
Prin H.G. nr. 112/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu se prevede o nouă structură organizatorică a acestei instituţii publice, Biroul Resurse Umane şi Pregătire Profesională fiind înlocuit cu Serviciul Resurse Umane, iar pentru ocuparea funcţiei de şef al acestui serviciu este necesară îndeplinirea condiţiei specifice privind studiile de specialitate care trebuie să fie studii superioare de lungă durată în specializare/profil psihologie, sociologie, economie şi/sau juridic.
Or, din probatoriul existent rezultă că recurentul-reclamant are studii în domeniul Transporturi - Autovehicule Rutiere şi a urmat cursuri de master în domeniul ";Ingineria Rurală şi Protecţia Mediului";.
Recurentul nu neagă că nu îndeplineşte această condiţie, prevalându-se de faptul că nu i-a fost comunicată fişa postului nr. 83/2009 şi de împrejurarea că a primit calificative profesionale foarte bune în perioada în care a ocupat funcţia publică de conducere.
Aceste aspecte au fost apreciate, în mod just, de către instanţa de fond ca fiind nerelevante în acest litigiu în condiţiile în care structura organizatorică a biroului a fost desfiinţată şi au fost impuse alte condiţii specifice de studii pentru ocuparea funcţiei de conducere în cadrul serviciului înfiinţat.
În privinţa criticii privind nemotivarea în drept şi în fapt a măsurii de eliberare din funcţie, Înalta Curte constată că actul contestat este motivat şi că nu este incidentă sancţiunea nulităţii absolute la care face trimitere art. 62 alin. (2) C. muncii în cazul nemotivării deciziei de concediere/eliberare din funcţia publică, în speţă.
Indicarea în preambulul Deciziei nr. 109/2009 a actelor normative şi a actelor administrative cu caracter normativ prin care se aprobă structura organizatorică detaliată şi statul de funcţii pentru Comisariatul General şi Comisariatele regionale ale Gărzii Naţionale de Mediu nu poate fi considerată doar o ";simplă enumerare";, ci este asimilată motivării actului administrativ pendinte.
În aceste condiţii şi având în vedere că prin Decizia nr. 126 din 28 aprilie 2009 recurentul a fost numit în funcţia publică specifică de execuţie de comisar clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare la Serviciul controlului poluării industriale - Direcţia generală controlul poluării din cadrul Comisariatului General al Gărzii Naţionale de Mediu, funcţie pentru care şi-a dat acordul, se constată că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 18 alin. (1) coroborate cu art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru anularea actului privind eliberarea din funcţie, acesta fiind emis în conformitate cu legea.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul I.M. împotriva Sentinţei nr. 1228 din 9 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5346/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5349/2010. Contencios → |
|---|
