ICCJ. Decizia nr. 5345/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5345/2010
Dosar nr. 2708/2009
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3430 din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta H.D., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de fond a respins excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de pârât.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Excepţia prematurităţii cererii privind obligarea pârâtului la desemnarea unui evaluator a fost apreciată de către prima instanţă ca neîntemeiată, motivat de faptul că, la momentul introducerii acţiunii, dosarul administrativ se afla înaintat pârâtului.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că Legea nr. 247/2005 a fost adoptată în vederea realizării reformei în domeniile proprietăţii şi justiţiei, de esenţa acestei reforme ţinând şi soluţionarea cu celeritate a cererilor formulate în aceste domenii.
Or, se arată în considerentele sentinţei atacate, în cauză se constată că, deşi dosarul reclamantei referitor la acordarea de măsuri reparatorii a fost înregistrat de cel puţin doi ani la instituţia pârâtă, aceasta contestă în mod corect caracterul complet al dosarului, pârâtul arătând că lipsesc documente esenţiale, cerute de lege, privind descrierea imobilului construcţie demolat, referitoare la suprafeţele construcţiei, anul construirii, starea acesteia, materialele de construcţie folosite, actele existente la dosar nefiind suficiente sub acest aspect, reclamanta nefăcând dovada existenţei unui refuz nejustificat din această perspectivă.
Instanţa de fond reţine, de asemenea, că, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile, în prealabil desemnării evaluatorului, trebuie verificată situaţia imobilului, inclusiv prin prisma documentelor evidenţiate, a căror depunere incumbă în primul rând, persoanei îndreptăţite; ca atare, întrucât s-a constatat această deficienţă şi cum chiar pârâtul a luat măsuri pentru înlăturarea acesteia, prin trimiterea dosarului către primărie, pentru a verifica deţinerea documentelor necesare în acest sens, în speţă nu ne aflăm în faţa unui refuz nejustificat de desemnare a unui evaluator.
Totodată, prin încheierea de şedinţă din 14 octombrie 2009, în care s-a menţionat că este atacabilă cu recurs odată cu fondul, prima instanţă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de pârât, prin care solicită sesizarea instanţei competente cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiei nr. 7479 din 12 februarie 2007 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, reţinându-se că actul respectiv nu este un act administrativ, în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004, întrucât are ca obiect raporturi juridice de natură civilă şi nu a fost emis în regim de putere publică.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii. S-a arătat în motivele de recurs că instanţa de fond a respins excepţia de nelegalitate a dispoziţiei nr. 7479/2007 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, când de fapt trebuia să suspende cauza şi să trimită dosarul Tribunalului Bucureşti conform art. 2 C. proc. civ.
Primăria Municipiului Bucureşti a emis dispoziţia în litigiu cu încălcarea Legii nr. 10/2001, art. 3, în speţă trebuind admisă excepţia de nelegalitate potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, susţinerile din recurs şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin încheierea din 14 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Tribunalului Bucureşti, cu excepţia de nelegalitate a dispoziţiei nr. 7479/2007 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, întrucât nu este act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, avându-se în vedere că raporturile juridice sunt de natură civilă, acest act nefiind emis în regim de putere publică, ci în calitate de entitate notificată.
Această încheiere este fără posibilitate de tăgadă supusă recursului odată cu fondul cauzei care s-a soluţionat prin sentinţa recurată - nr. 3430 din 21 octombrie 2009.
Primăria Capitalei, sesizată de intimată, a analizat dosarul acesteia în ceea ce priveşte dreptul său de proprietate conform Legii nr. 10/2001 şi a emis dispoziţia în litigiu.
Invocarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiei nr. 7479/2007 a fost corect rezolvată de Curtea de Apel Bucureşti prin încheierea de care am făcut vorbire, în speţă acest act fiind emis de Primărie în calitate de autoritate notificată de reclamantă, iar atacarea cu recurs a acestei încheieri conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 se face odată cu fondul.
Prin sentinţa în litigiu s-a respins acţiunea reclamantei pentru că în speţă nu s-a constatat refuzul nejustificat al autorităţii publice de a desemna un evaluator întrucât nu a fost depusă documentaţia necesară prevăzută de Legea nr. 247/2005.
Recursul nu a fost promovat de reclamantă, ci doar de pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care prin această hotărâre judecătorească nu a suferit niciun fel de prejudiciu prin respingerea acţiunii formulate de H.D. şi, prin urmare, nu are interes în promovarea căii de atac.
Corect Curtea de apel s-a pronunţat, respingând ca inadmisibilă sesizarea Tribunalului privind excepţia de nelegalitate a deciziei nr. 7479/2007, aceasta vizând raporturi juridice de altă natură decât cele administrative, fapt desprins din cuprinsul deciziei fără posibilitate de tăgadă.
Prin urmare, sentinţa atacată este legală, recursul formulat urmând să fie respins pentru considerentele mai sus invocate, atât referitor la sesizarea Tribunalului Bucureşti privind excepţia de nelegalitate, cât şi la fondul pricinii soluţionat prin această hotărâre judecătorească.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinţei nr. 3430 din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimata H.D. a sumei de 4.000 RON, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5342/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5346/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
