ICCJ. Decizia nr. 5355/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5355/2010
Dosar nr. 3195/54/2009
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 70 din 11 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.T., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin care solicita obligarea pârâtei să dispună transferul despăgubirilor în numerar a sumei de 500.000 RON, conform deciziei nr. 2354 din 28 mai 2008, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu sentinţa civilă nr. 1584 din 18 noiembrie 2005 a Tribunalului Dolj, definitivă şi irevocabilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că este întemeiată excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de pârâtă, pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat rezultă că, având în vedere sentinţa civilă nr. 1584 din 18 noiembrie 2005 a Tribunalului Dolj, prin care instanţa a modificat în parte dispoziţia nr. 11592 din 19 iulie 2005, emisă de către Primăria Municipiului Craiova, prin care s-a stabilit cuantumul pretenţiilor de restituire în echivalent la valoarea de 5.905.202.357 ROL, a fost soluţionat dosarul întocmit în baza notificării şi actelor depuse la dosarul intern cu nr. 12100/CC din 06 aprilie 2006, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor emiţând în favoarea reclamantului decizia de despăgubire nr. 2354 din 28 mai 2008, reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de 5.905.202.357 ROL.
Reclamantul a înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor cererea de opţiune în 06 august 2008, fiind emis titlul de conversie, decizia Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nr. 570 din 12 august 2008, pentru suma de 90.520,24 RON, reprezentând un număr total de 90520 acţiuni cu valoare nominală de 1 RON, urmând ca Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să emisă în favoarea reclamantului un titlu de plată pentru suma de 500.000 RON, maximul care poate fi acordat în numerar potrivit art. 3 lit. h) din Legea nr. 247/2005 coroborat cu prevederile art. 141 alin. (3) din acelaşi act normativ.
Reţine prima instanţă că, în conformitate cu prevederile art. 182 lit. a) Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi art. 18.1 lit. a) din Normele de aplicare a acestei legi, emiterea unui titlu şi plata despăgubirilor băneşti în numerar către persoana îndreptăţită se fac în termen de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor financiare în contul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Prin urmare, se arată în considerentele sentinţei atacate, plăţile sunt efectuate în ordinea numerelor de opţiune, în speţă, până în prezent, plata despăgubirilor în numerar realizându-se în limita disponibilităţilor financiare până la cererea de opţiune înregistrată în 11 martie 2008, cererea de opţiune formulată de reclamant fiind înregistrată la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în 06 august 2008.
În consecinţă, reţine instanţa de fond, plata către reclamant urmează a se efectua în limita disponibilităţilor financiare potrivit dispoziţiilor legale mai sus citate, din acest punct de vedere creanţa solicitată fiind certă şi lichidă, dar neexigibilă, iar acţiunea formulată de reclamant apărând prematur formulată.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul.
S-a precizat în recurs că instanţa de fond a respins greşit acţiunea ca prematură, fără să fi pus în discuţia părţilor excepţia de prematuritate.
Recursul este fondat şi va fi admis.
Examinând actele dosarului şi motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 70/2010, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea ca prematur formulată, apreciind că plata către reclamant urmează a se efectua în limita disponibilităţilor financiare, conform art. 182 lit. a) Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Este adevărat că în motivare Curtea de apel a reţinut că excepţia de prematuritate a acţiunii invocată de pârâtă este neîntemeiată, însă excepţia nu a fost pusă în discuţia părţilor, deşi a fost invocată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor prin întâmpinarea depusă la 01 octombrie 2009.
La 05 noiembrie 2009, Tribunalul Dolj a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Fără dubiu, Curtea de apel a motivat sentinţa atacată ambiguu, respingând acţiunea ca prematur formulată, când de fapt trebuiau să se pronunţe pe fondul cauzei, cu atât mai mult cu cât nu s-a pus în discuţia părţilor excepţia de prematuritate a acţiunii, încălcându-se astfel principiul contradictorialităţii.
Instanţa fondului nu a avut în vedere nici dispoziţiile legale în materie – art. 18 lit. a) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, atunci când a respins acţiunea ca fiind prematură, dispoziţiile acestui text de lege nefiindu-i aplicabile recurentului pentru că nu a optat pentru primirea de despăgubiri în numerar.
Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de C.T., va casa sentinţa atacată cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a se pronunţa pe fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C.T. împotriva sentinţei nr. 70 din 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 5353/2010. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5356/2010. Contencios. Contestaţie act... → |
---|