ICCJ. Decizia nr. 5362/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5362/2010
Dosar nr. 415/42/2010
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 09 iunie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Buzău, prin Primar, şi a dispus suspendarea executării procesului-verbal de control financiar din 21 mai 2009, întocmit de A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău şi a deciziei nr. 391 din 28 octombrie 2009 emisă de A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că cererea de suspendare formulată de reclamant întruneşte condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ şi fiscal nr. 554/2004.
Împotriva acestei încheieri, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs pârâtele.
D.G.F.P. Buzău a criticat încheierea pentru faptul că instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în speţă nefiind dovedite îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de acest text de lege.
A.N.A.F., la rândul său, în recursul declarat, a precizat că prima instanţă a pronunţat hotărârea cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea de apel pronunţându-se cu greşita aplicare a legii.
De asemenea, s-a motivat recursul şi prin aceea că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
La 23 septembrie 2010, în recurs prin încheierea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a invocat excepţia de tardivitate a recursului declarat de D.G.F.P. Buzău, din oficiu, excepţie pe care cu ocazia judecării fondului s-a respins de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a fi respinsă însă, s-a apreciat de instanţa supremă, că această recurentă a făcut dovada depunerii în termen a cererii de recurs cu borderoul anexat la dosar din care rezultă fără posibilitate de tăgadă că la 22 iunie 2010 expeditorul D.G.F.P. Buzău a trimis cererea către destinatarul Curtea de Apel Ploieşti.
Referitor la fondul recursurilor, acestea se vor respinge ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor dosarului, motivelor de recurs care se vor analiza de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru ambele cereri, se reţine următoarele:
Intimatul-reclamant a atacat actele administrative în litigiu în instanţă conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar din documentaţia depusă rezultă că acesta este un garant al împrumutului de care a beneficiat Regia Autonomă Municipală Buzău, susţinându-se că beneficiara împrumutului a achitat ratele la zi şi penalităţile, fapt care desigur conduce instanţa la o îndoială serioasă în ceea ce priveşte legalitatea actelor contestate.
Prin urmare, cazul bine justificat, condiţie esenţială prevăzută de art. 14 din Legea nrş.554/2004, a fost îndeplinită de intimat.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, fără posibilitate de tăgadă, prejudiciul este cert şi actual, executarea silită a Consiliului Local putând pune în pericol funcţionarea întregului aparat al acestuia, respectiv a serviciilor publice.
Este cert că nu Consiliul Local este beneficiar al finanţărilor, ci doar un garant în acordul de împrumut, beneficiarul achitându-şi obligaţiile contractuale, astfel încât intimatul are sarcina doar de a crea condiţiile necesare în vederea îndeplinirii de către regie a obligaţiilor asumate faţă de minister.
Avându-se în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care se vor respinge recursurile declarate de A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău şi de A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, ca nefondate.
Se va respinge şi excepţia tardivităţii recursului formulat de A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii recursului formulat de A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău.
Respinge recursurile declarate de pârâtele A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău şi A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor împotriva încheierii din 09 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5357/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5363/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
