ICCJ. Decizia nr. 5363/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5363/2010
Dosar nr. 116/54/2010
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 136 din 15 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii I.D. şi M.E., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Direcţia pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001, şi a obligat pârâta la emiterea titlului de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 305/N/2001. De asemenea, a fost respinsă acţiunea faţă de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, şi au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, invocată prin întâmpinare, este întemeiată, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor a fost constituită Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, căreia îi revine obligaţia legală de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri.
Pe fondul cauzei:
Reclamanţii au solicitat ca, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, iar prin dispoziţia nr. 10447 din 24 iunie 2005, Primăria Municipiului Craiova a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul menţionat, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi înregistrat sub nr. 12240/CC.
Reclamanţii au început procedura de recuperare a bunului sau a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001, autoritatea locală cu competenţa în materie emiţând dispoziţia în data de 24 iunie 2005.
Ulterior transmiterii dosarului către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, la un interval considerabil, se invocă de către Comisia Centrală efectuarea unei adrese, pentru a se lămuri componenţa imobilului fără a se face vreo dovadă în acest sens.
Ca urmare, apreciază prima instanţă, durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil, ceea ce atrage aplicarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziţia pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul imposibil de restituit în natură, conform dispoziţiei nr. 10447 din 24 iunie 2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova.
Arată instanţa de fond că noţiunea de proces echitabil reglementată de acest text implică şi respectarea unui termen rezonabil de soluţionare a unei cauze, termen care cuprinde şi durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanţei.
Împrejurarea că autorităţile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluţionare a cererilor constituie culpa acestora şi nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantelor.
În afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenţiei, instanţa de fond reţine că prin neîndeplinirea obligaţiei de a se emite titlurile de despăgubire autoritatea pârâtă aduce o evidentă atingere noţiunii de bun şi a obligaţiei statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligaţie asumată de către România prin Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Concluzionând, prima instanţă apreciază că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare, trebuie să se desfăşoare în termen rezonabil şi că depăşirea unui termen de 8 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva sentinţei civilă nr. 136 din 15 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată.
A învederat recurenta-pârâtă, prin motivele de recurs, că instanţa de fond în mod greşit a admis acţiunea reclamanţilor în lipsa unor acte din dosar şi a identificării imobilului notificat. În cauză, s-a relevat, etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce priveşte dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanţilor, în sensul că dosarul aferent dispoziţiei nr. 10447 din 24 iunie 2005 a fost transmis de Primăria Municipiului Craiova, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 12240/CC. Totodată, dosarul mai sus amintit a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, constatându-se faptul că dosarul trebuia completat cu istoric de arteră şi nr. poştal, având în vedere că prin notificarea din 2001 reclamanţii au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în str. B., în actul de vânzare-cumpărare încheiat la 28 octombrie 1932 imobilul cumpărat de I.I. este situat în str. F.B. nr. 5bis, iar în procesul-verbal de evaluare a averii succesorale de pe urma defunctului I.I., imobilul notificat apare situat în str. F.B. nr. 19. În plus, avându-se în vederea calitatea de moştenitori a notificatorilor de pe urma domnului I.I., în care aceştia au formulat cerere de restituire în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a adresat rugămintea către Primăria Municipiului Craiova de a comunica cine este doamna B.C. care apare alături de notificatori în anexa Decretului nr. 423/1983 şi de a lămuri acest aspect raportat la posibilitatea existenţei, asupra imobilului notificat, la momentul preluării abuzive, a unei stări de coproprietate şi de a dispune în consecinţă.
Referitor la etapa evaluării, s-a precizat de către recurentă că această etapă este condiţionată de completarea dosarului cu înscrisurile amintite, precum şi de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, aşa cum s-a stabilit prin decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Or, soluţionarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanşării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptăţită. Astfel spus, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu se declanşează prin simpla cerere a persoanei îndreptăţite, ci numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din actul normativ menţionat. aşa cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 81/2007.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond, în mod legal - prin raportare la dispoziţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente - a admis acţiunea reclamanţilor I.D. şi M.E. şi a dispus obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea în favoarea intimaţilor a deciziei privind titlul de despăgubire pentru imobilul notificat la Primăria Municipiului Craiova sub nr. 305/N/2001, în condiţiile în care este probat, în litigiu, că prin dispoziţia nr. 10447 din 24 iunie 2005 a Primarului Municipiului Craiova s-a dispus, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, imposibil de restituit în natură, şi că dosarul aferent dispoziţiei de restituire a fost înaintat pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a fost înregistrat la secretariatul acestei comisii sub nr. 12240/CC din 07 aprilie 2006.
Este adevărat că dispoziţiile Capitolului V intitulat „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor” din Titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevede un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispoziţiile legale mai sus menţionate având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire trebuie să fie soluţionată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorităţii publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare şi până la momentul finalizării procedurilor judiciare, prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti irevocabile.
Principiul „termenului rezonabil” se referă aşadar atât la durata procedurilor administrative preliminare, cât şi la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligaţia de a organiza funcţionarea sistemului puterilor sale în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe, pentru ca persoana îndreptăţită să poată beneficia efectiv de protecţia asigurată prin prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Or, în cauză, dosarul de despăgubire al reclamanţilor a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 12240/CC/2006 şi nu a fost încă soluţionat, iar în aceste condiţii în mod corect prima instanţă a apreciat că nu a fost respectată cerinţa rezolvării dosarului intimatei într-un termen rezonabil şi a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea reclamanţilor decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 305/N/2001, imposibil de restituit în natură.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate şi că hotărârea atacată este legală şi temeinică se va dispune, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 136 din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 136 din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5362/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5364/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
