ICCJ. Decizia nr. 564/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 564/2010
Dosar nr. 37536/3/200.
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Statului a chemat în judecată pe pârâtul R.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună constatarea calităţii acestuia de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, pârâtul având calitatea de ofiţer, iar acţiunile sale în această calitate au încălcat dreptul de exprimare şi libertatea opiniilor şi dreptul la viaţă privată.
Prin sentinţa nr. 3501 din 10 decembrie 2008, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, în raport de prevederile art. 34 alin. (2) din OUG nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin art. 27 din Legea nr. 293/2008.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Statului şi a constatat că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a apreciat, în raport de ansamblul probator administrat în cauză, că Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Statului, în calitate de reclamant a făcut dovada susţinerilor sale, constatând astfel calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs R.A., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât prima instanţă a interpretat eronat probele administrate, calificând greşit apartenenţa recurentului ca lucrător al Securităţii.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Conform art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, prin lucrător al Securităţii se înţelege orice persoană care având calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau Miliţiei au atribuţii pe linie de securitate, inclusiv ofiţer acoperit, pe perioada 1945 – 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului.
Recurentul a avut gradul de locotenent major între anii 1988- 1989 la Inspectoratul Judeţean, iar din Raportul datat 19 februarie 1988 anexat la dosar şi semnat de acesta, rezultă fără posibilitate de tăgadă, că în activitatea de recrutare, recurentul a verificat amănunţit persoana recrutată, intervenind atât asupra vieţii profesionale cât şi asupra celei private prin informaţiile stocate.
Acest fapt este desigur o imixtiune în viaţa privată a persoanei care urma a fi recrutată, şi conform OUG nr. 24/2008 prin acţiunile sale a suprimat şi îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
În speţă, concret este vorba despre recrutarea numitului V.D., dar şi despre urmărirea informativă a altor persoane, despre care a dat informaţii pe larg arătate în sentinţa recurată şi fără tăgadă de natură a aduce o îngrădire şi o suprimare a unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
La dosar există probe pertinente în acest sens, respectiv raportul din 19 februarie 1988, precum şi note informative semnate de recurent care fac pe deplin dovada că acesta conform legislaţiei în vigoare, a avut calitatea de lucrător al Securităţii.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de R.A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.A. împotriva sentinţei nr. 1805 din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 563/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 565/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
