ICCJ. Decizia nr. 5568/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5568/2010
Dosar nr. 12576/54/2004
Şedinţa publică de la 14 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 211 din 9 aprilie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios, administrativ şi fiscal, a admis cererile de lămurire dispozitiv formulate de O.P. SA Bucureşti şi SC C.E.C. SA I., în ceea ce priveşte dispozitivul sentinţei din 18 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 12576/54/2004. Drept urmare a lămurit dispozitivul sentinţei civile nr. 110 din 18 martie 2005, în sensul că terenul în suprafaţă de 2.118 m.p. reprezintă drum de acces materializat pe schiţa anexă la raportul de expertiză, situat pe teritoriul administrativ al comunei I., jud. Dolj. Cu privire la terenul în suprafaţă de 1.118 m.p. s-a arătat că acesta reprezintă estacada de zgură şi cenuşă şi este materializat pe schiţa anexă la raportul de expertiză, fiind situat pe teritoriul administrativ al comunei I., jud. Dolj.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă, că la data de 25 mai 2009 pârâta P. SA Bucureşti a formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 110 din 18 martie 2005 a Curţii de Apel Craiova, în sensul de a se indica adresa imobilului teren în suprafaţă de 1.118 mp, pentru care a fost anulat parţial certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 18 octombrie 2002 şi de a lămuri dacă suprafaţa recunoscută ca fiind proprietatea P. include o parte din estacadă, dar şi o parte din drumul de acces.
Totodată, reclamanta SC C.E.C. SA a formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 110 din 18 martie 2005 în sensul individualizării terenului în suprafaţă de 1.118 m.p. S-a solicitat de asemenea să se facă menţiunea că suprafaţa de 1.118 m.p. reprezintă estacadă de zgură şi cenuşă, iar suprafaţa de 2.118 m.p., inclusă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 01 iulie 1997, reprezintă drumul de acces.
Analizând cererea de lămurire dispozitiv cu care a fost învestită instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 10 din 18 martie 2005 Curtea de Apel Craiova, a admis în parte acţiunea şi cererea reconvenţională şi în consecinţă a anulat în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 01 iulie 1997 pentru o suprafaţă de 2.118 m.p. şi certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 18 octombrie 2002 pentru o suprafaţă de 1.118 m.p., fără a individualiza în dispozitiv bunurile imobile menţionate.
S-a mai reţinut că având în vedere acest aspect, părţile au întâmpinat dificultăţi în intabularea dreptului de proprietate asupra terenului, fiind necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii, potrivit art. 2811 C. proc. civ.
Astfel, potrivit concluziilor expertului, terenul în suprafaţă de 2.118 m.p. pentru care s-a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 01 iulie 1997 reprezintă drum de acces, fiind materializat pe schiţa anexă la raport, iar terenul în suprafaţă de 1.118 m.p., pentru care s-a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate unic din 18 octombrie 2002, reprezintă estacadă zgură şi cenuşă, fiind de asemenea materializat pe schiţa anexă prin puncte topografice.
Având în vedere necesitatea lămuririi dispozitivului sentinţei civile nr. 110 din 18 martie 2005 a Curţii de Apel Craiova şi cuprinsul raportului de expertiză în ceea ce priveşte individualizarea suprafeţelor de teren menţionate, în temeiul art. 2811 C. proc. civ., instanţa a admis cererile şi a lămurit sentinţa în sensul individualizării imobilelor conform concluziilor expertului.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurenta-pârâtă
Împotriva acestei hotărâri, pârâta O.P. SA Bucureşti a declarat recurs în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a arătat că prin dispozitivul sentinţei recurate, instanţa a admis cererile de lămurire a dispozitivului în sensul individualizării terenurilor pentru care au fost anulate titlurile de proprietate ale celor două părţi.
Cu toate acestea, deşi s-a menţionat că individualizarea terenului s-a făcut potrivit datelor şi concluziilor expertului, din analiza acestora exprimate în raportul de expertiză, în varianta finală, respectiv după ce expertul a răspuns şi la obiecţiunile formulate, se reţine că punctele de contur prin care au fost individualizate terenurile de către expert sunt cu totul altele decât cele din dispozitivul sentinţei.
Precizând că suprafaţa terenurilor nu a făcut obiectul cererii de lămurire dispozitiv dată fiind autoritatea de lucru judecat, neconcordanţele pe care recurenta le are în vedere sunt următoarele:
-terenul pentru care s-a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 01 iulie 1997 emis pentru D. SA este materializat în raportul de expertiză şi reprezintă: teren aferent drumului de acces materializat cât şi teren aferent estacadei materializat, deşi în dispozitiv apare că acest teren reprezintă numai terenul aferent estacadei şi este materializat, puncte care sunt altele decât cele din raport;
- terenul pentru care s-a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 18 octombrie 2002 emis pentru T. SA este materializat în raportul de expertiză şi reprezintă teren drum acces materializat dar şi teren estacadă materializat, deşi în dispozitivul sentinţei apare că acest teren reprezintă numai drum acces şi este materializat, puncte care sunt altele decât cele din raport.
S-a mai arătat că potrivit concluziilor expertului tehnic terenurile celor două părţi cuprind porţiuni atât din drumul de acces cât şi din estacadă.
Punctele de contur şi reprezentarea grafică a celor două terenuri prezentate în raportul de expertiză în varianta finală întocmită cu ocazia soluţionării cererii de lămurire dispozitiv, corespund datelor din schiţa anexă depusă la raportul de expertiză efectuat cu ocazia judecării fondului cauzei, singurul motiv pentru care s-a formulat cererea de lămurire dispozitiv fiind acela că în dispozitivul primei sentinţe terenurile nu au fost individualizate, respectiv nu au fost localizate ca tarla, parcelă şi punctele de contur, motiv pentru care intabularea terenului nu s-a putut face de nici una din părţile din cauză.
3. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Recursul este fondat.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor formulate şi raportat la prevederile legale incidente dar şi la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţinând şi solicitările comune ale părţilor din cauză, apreciază că se impune admiterea recursului, cu consecinţa modificării numai în parte a hotărârii primei instanţe, în sensul şi pentru cele în continuare arătate.
Înscrisurile depuse de ambele părţi ca şi susţinerile prezentate demonstrează că, raportat la modalitatea de soluţionare a cauzei vizând anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 1 iulie 1997, pentru o suprafaţă de 2.118 m.p., şi a certificatului de atestare din 18 octombrie 2002, pentru o suprafaţă de 1.118 m.p., nu a fost posibilă realizarea procedurii de intabulare a dreptului de proprietate asupra terenului, aspect menţionat de altfel şi de către prima instanţă.
Înalta Curte reţine că sunt întemeiate susţinerile recurentei, faţă de concluziile exprimate de către expertul C.V. în cel de al doilea raport –răspuns la obiecţiuni ce reprezintă, după cum însuşi expertul o arată, o completare la raport ce cuprinde o individualizare mai concretă a terenului în litigiu. Expertul a precizat totodată că lipsa acestor date din raportul de expertiză iniţial a determinat respingerea de către C.F. a cererii de întabulare a dreptului de proprietate.
În considerarea acestor precizări ale expertului de specialitate apreciate ca fiind eficiente, faţă de solicitările şi susţinerile comune ale tuturor părţilor implicate şi în vederea producerii de către hotărârea judecătorească pronunţată, definitivă şi irevocabilă, a efectului dorit de părţi, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul de faţă şi va modifica numai în parte sentinţa pronunţată de instanţa de fond, în temeiul art. 281 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că se impune clarificarea şi lămurirea dispozitivului sentinţei atacate, nr. 110 din 18 martie 2005 conform ultimelor precizări şi statuări ale expertului tehnic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de O.P. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 211 din 9 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios, administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că lămureşte dispozitivul sentinţei nr. 110 din 18 martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, după cum urmează:
Terenul în suprafaţă de 2.118 m.p., pentru care s-a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 1 iulie 1997, eliberat pentru SC D. SA, are ca puncte de contur, potrivit raportului de expertiză şi reprezintă teren aferent drumului de acces, cât şi teren aferent estacadei.
Terenul în suprafaţă de 1.118 m.p., pentru care s-a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 18 octombrie 2002 emis pentru T. SA, are ca puncte şi reprezintă drum acces.
Menţine celelalte dispoziţii din sentinţa atacată, în măsura în care nu contravin celor sus arătate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5552/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5571/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
