ICCJ. Decizia nr. 5573/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5573/2010
Dosar nr. 4902/2/2009
Şedinţa publică de la 14 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I.Prima instanţă
a.Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 29 mai 2009, reclamanta a solicitat anularea în parte a actului administrativ din 11 martie 2009 emis de pârâtă, în sensul admiterii în întregime a documentaţiei depusă de reclamantă în vederea acordării scutirii de la plata accizelor aferente alcoolului etilic folosit la producerea pâinii, cozonacilor şi ruladelor şi acordarea autorizaţiei de utilizator final.
În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că prin actul contestat pârâta a respins solicitarea sa de a fi scutită de la plata accizelor, la alcoolul etilic folosit prin pulverizare, pentru a fi absorbit de către produs în scop antimicrobian, reţinându-se că această cerere este întemeiată doar în privinţa alcoolului folosit la însiroparea aluatului ruladelor, miniprăjiturilor şi umplutura cozonacilor.
b. Întâmpinarea pârâtei
Prin întâmpinare, pârâta SC V.P. SA a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, în raport de dispoziţiile art. 200 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 571/2003, având în vedere declaraţia reprezentantului societăţii din 13 octombrie 2008, din care reiese că alcoolul folosit în scop antimicrobian nu intră în compoziţia produsului.
De asemenea, s-a mai arătat de către pârâtă, că din diagrama de flux de fabricaţie a produselor nu reiese dacă se apreciază produsul finit sau ambalajul, aşa cum a declarat iniţial reprezentantul reclamantei.
2.Hotararea primei instanţe
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentinţa nr. 572 din 2 februarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC V.P. SA., în contradictoriu cu pârâta A.N.V.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că şpreierea, ca operaţiune care, în opinia reclamantei, aparţine procesului de preparare propriu-zisă a produselor, se realizează după ieşirea din tunelul de răcire al acestora, alcoolul etilic folosit pentru a nu lăsa microorganismele să se dezvolte fiind absorbit pe suprafaţa produsului, neintrând în compunerea acestuia, considerându-se astfel că, în chiar procesul de fabricaţie avizat de către reclamantă, şpreierea cu alcool etilic este ulterioară producerii propriu-zise a produselor.
Curtea de Apel a înlăturat şi susţinerea reclamantei privind îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 200 lit. g) C. fisc., având în vedere faptul că din probele administrate rezultă o concentraţie maximă de alcool folosit de 0,75 litri /100 de kg, iar această cantitate vizează, în accepţiunea dispoziţiilor legale menţionate, compoziţia ciocolatei, nu şi a altor produse pe care reclamanta le fabrică.
În considerarea aspectelor de fapt şi de drept reţinute anterior, s-a apreciat că refuzul pârâtei de eliberare a autorizaţiei de utilizator final, cu scutire parţială de la plata accizelor, comunicat prin adresa contestată, este justificat, astfel ca a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
II.Instanţa de recurs
a.Motivele de recurs
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta SC V.P. SA.
1.Recurenta a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinice, arătând că instanţa de fond nu a avut în vedere că alcoolul etilic devine un ingredient al produsului, ca substanţă ce intră accesoriu în compoziţia unui aliment pentru a-i adăuga anumite calităţi, alcoolul fiind pulverizat asupra produsului în scop antimicrobian pentru deplina siguranţă alimentară, întrucât numai în aceste condiţii produsul devine finit şi poate fi comercializat, împrejurare confirmată de raportul de analiză emis de laboratorul acreditat, independent din Germania- Biotask Aktiengesellschaft.
Astfel,in cadrul verificării având ca obiect „determinarea compoziţiei unui produs de panificaţie investigat” din producţia SC V.P. SA, pentru pâinea feliată a rezultat o concentraţie de alcool etilic de 0,53 g/100g, iar pentru produsul F.T.C. s-a indicat o concentraţie de alcool etilic de 0,47 g/100g.
2.Recurenta a susţinut că în mod constant intimata A.N.V. a solicitat respingerea acţiunii sale, pe baza unei declaraţii a reprezentatului societăţii, deşi a fost retractată ulterior, datorită unor confuzii terminologice a unor noţiuni tehnice din procesul de fabricaţie, noua declaraţie stând la baza emiterii de către intimată, a autorizaţiei de utilizator final pentru folosirea alcoolului etilic, autorizaţie care are însă în vedere o cantitate foarte mică din totalul cantităţii de alcoole etilic folosit în procesul de producţie.
S-a învederat că definiţia „produsului finit” dată de intimată, în sensul că acesta este un produs pentru care prelucrarea s-a încheiat, care a parcurs toate fazele procesului de producţie şi nu mai suportă altă transformare, putând fi depozitat în vederea livrării sau expediat direct clienţilor, nu corespunde situaţiei de fapt, deoarece prin folosirea alcoolului prin pulverizare asupra produsului, acesta din urma suferă o evidentă transformare, prin adăugarea de noi proprietăţi, aspect atestat de raportul de analiză menţionat anterior.
3. S-a arătat că instanţa de fond a interpretat greşit anumite noţiuni din memoriul tehnic prin care este descris procesul de fabricaţie al recurentei şi a denaturat sensul anumitor termeni tehnici, cu accepţie generică, folosiţi în activitatea de producţie, memoriul fiind realizat de către profesionişti de formaţiune tehnică, care au avut ca obiectiv numai descrierea fazelor de producţie şi nu interpretarea sau precizarea accepţiunii tehnico juridice a termenului „produs finit”. Recurenta a concluzionat că alcoolul etilic folosit în procesul de fabricaţie se încorporează în produs , este prezent în compoziţia acestuia şi adaugă produsului anumite calităţi, proprietăţi, fără de care nu ar putea fi comercializat conform normelor de siguranţă alimentară, recurenta încadrându-se în cerinţele art. 200 alin .1 lit. g) din C. fisc., aşa cum rezultă şi din planşele foto depuse la instanţa de fond, întrucât, dacă produsul nu ar fi pulverizat după coacere cu alcool etilic nu ar mai putea fi comercializat în condiţii de siguranţă alimentară, iar concentraţia respectă procentul maxim prevăzut de legiuitor, de 0, 75 l /100 kg.
S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând cont de actele şi lucrările dosarului Curtea reţine următoarele.
1.Situaţia de fapt
Prin cererile din 18 februarie 2009 recurenta-reclamantă a solicitat intimatei D.J.A.O.V. Vâlcea eliberarea autorizaţiilor de utilizator final pentru achiziţionarea, în regim de scutire de la plata accizelor, a alcoolului etilic folosit pentru produse de panificaţie la punctul de lucru situat în Bucureşti, str. E.R.
Cu adresa din 11 martie 2009 intimata a refuzat parţial solicitarea recurentei, pentru alcoolul etilic folosit pentru stropirea produselor (pâine, cozonaci, rulade şi miniprăjituri) considerând că alcoolul etilic nu intră în compoziţia acestora şi nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 200 alin. (1) lit. g) invocate de recurentă drept temei legal al cererii sale.
Recurentei i-a fost eliberată la 18 mai 2009 autorizaţie de utilizator final pentru 6.936 l alcool etilic în scutire de la plata accizelor.
Recurenta-reclamantă a atacat în instanţă refuzul considerat nejustificat al intimatei de a-i elibera autorizaţie pentru întreaga cantitate solicitată,de 93.955 litri, iar prin sentinţa din 2 februarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios, administrativ şi fiscal, i-a respins acţiunea ca neîntemeiată.
2.Dispoziţiile legale aplicabile.
Art. 1 Legea nr. 554/2004 „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public”.
Art. 2 lit. i) acelaşi act normativ: refuz nejustificat de a soluţiona o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
Art. 200 lit. g) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.: sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice [...] atunci când sunt:[...] g) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu sau fără cremă, cu condiţia ca în fiecare caz concentraţia de alcool să nu depăşească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia ciocolatei şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia altor produse.”.
3.Argumentele de fapt şi de drept relevante
3.1 Susţinerile recurentei cum că este neîntemeiat refuzul intimatei de a-i elibera autorizaţia de utilizator final pentru întreaga cantitate de alcool etilic solicitată (93.955 l) cu scutire de la plata accizelor, întrucât acesta intră în compoziţia produselor de panificaţie şi sunt aplicabile dispoziţiile art. 200 lit. g) din Legea nr. 571/2003 (C. fisc.) sunt nefondate şi sunt contrazise de probele administrate în cauză.
Astfel, potrivit textului de lege menţionat anterior, pentru a beneficia de scutire de la plata accizelor, alcoolul etilic folosit în producerea de alimente cu sau fără cremă trebuie să îndeplinească cerinţele de concentraţie prevăzute de text şi să intre în compoziţia respectivului produs, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ.
Pentru alcoolul etilic încorporat în compoziţia produselor, respectiv la umplerea cozonacilor la însiroparea ruladelor şi miniprăjiturilor, intimata a eliberat recurentei autorizaţia de utilizare final din 08 mai 2009 pentru cantitatea de 6.936 l alcool etilic cu scutire de la plata accizelor, însă stropirea produselor după coacere cu alcool etilic, în scop antimicrobian, nu face parte din procesul de producţie încheiat în urma coacerii, iar alcoolul etilic, în cazul pulverizării pe produsul finit nu intră în compoziţia acestuia, în sensul încorporării sale în conţinutul produsului, astfel că pentru alcoolul folosit în această fază finală, după fabricarea produselor,respectiv după încheierea procesului de producţie propriu-zis, nu se aplică dispoziţiile art. 200 lit. g) din C. fisc.
3.2.Afirmaţiile recurentei-reclamante cum că alcoolul etilic utilizat la stropirea pâinii, a cozonacilor, prăjiturilor, se încorporează în produs şi astfel ar trebui să i se acorde facilităţile prevăzute de art. 200, lit. g) din Legea nr. 571/2003 nu sunt susţinute de niciunul din înscrisurile depuse la dosar.
Declaraţiile reprezentantului recurentului F.G. sunt contradictoriii şi nu pot constitui un argument favorabil susţinerilor acesteia, fiind contrazise de celelalte probe administrate.
Astfel, în declaraţia autentificată la 13 octombrie 2008 se arată că „alcoolul achiziţionat de SC V.P. SA este folosit în mod exclusiv în tratarea ambalajului produselor de panificaţie”, aceasta fiind completată la 17 noiembrie 2008 cu menţiunea că ”tratarea ambalajului se efectuează în scop antimicrobian, în vederea păstrării prospeţimii produselor de panificaţie”.
În declaraţia autentificată din 11 februarie 2009 acesta a arătat că „folosirea alcoolului etilic face parte în procesul tehnologic, din compoziţia produselor de panificaţie, respectiv a pâinii ambalate, în lipsa tratării produsului cu alcool etilic, produsele nu ar putea fi comercializate în condiţii de siguranţă alimentară” iar cu privire la cozonaci şi prăjituri s-a arătat că ”alcoolul etilic intră în reţeta de fabricaţie în două etape, în umplutură şi prin pulverizare peste produse, după coacere”.
Aceste declaraţii, parţial contradictorii, atestă faptul că alcoolul etilic intră compoziţia cremelor şi a produsului numai în cazul cozonacilor şi cremelor de la miniprăjituri, stropirea produselor, înaintea ambalării fiind o etapă ulterioară procesului de fabricaţie, astfel că pentru alcoolul folosit în această fază recurenta nu poate beneficia de scutire de plata accizelor,conform art. 200, lit. g),C. fisc.
3.3. Această modalitate de folosinţă a alcoolului, prin „şpreierea produsului finit” este menţionată ca atare în memoriile tehnice privind procesul tehnologic de fabricare a cozonacului a pâinii feliate a produselor tip sponge (rulade şi miniprăjituri) şi în diagramele de flux a acestor produse faza stropirii cu alcool fiind localizată după coacere, răcire, sortare şi feliere, înaintea recepţiei şi depozitării, deci în afara ciclului de fabricare efectivă a produselor.
Toate aceste înscrisuri provin de la recurentă, iar încercarea acesteia de a se dezice de evidenţele şi etapele procesului tehnologic întocmite de proprii specialişti, pe motiv că aceştia nu au avut în vedere accepţiunea tehnico-economică a noţiunii de „produs finit”, sau invocând un raport de analiză întocmit la solicitarea sa în noiembrie 2008, asupra unor mostre de pâine toast classic şi secară, despre care nu se ştie în ce condiţii au fost produse şi dacă aparţin într-adevar recurentei, sunt neverosimile.
De altfel şi planşele foto de la filele 68-78 dosar fond ilustrează neîndoielnic faptul că alcoolul etilic se pulverizează asupra produsului finit, înaintea ambalării, că nu face parte din compoziţia acestuia, astfel că autorităţile vamale nu au refuzat nejustificat recurentei facilităţile prevăzute de art. 200 lit. g) C. fisc., ci dimpotrivă, legal şi judicios argumentat, criticile recurentei fiind nefondate.
4.Soluţia instanţei de recurs
Constatând că sentinţa atacată este temeinică şi legală, că nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC V.P. SA. împotriva sentinţei civile nr. 572 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5571/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5577/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
