ICCJ. Decizia nr. 5577/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5577/2010
Dosar nr. 474/32/2009
Şedinţa publică de la 14 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I.Prima instanţă
a.Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul N.C. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei, emisă de pârâtul I.G.P.R., prin care i s-a aplicat sancţiunea „mustrare scrisă”.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin dispoziţia nr. 250/2009 emisă de I.P.J. Neamţ i s-a aplicat o sancţiune disciplinară constând în „diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită, cu 10% pe o perioadă de 3 luni”, că a contestat această dispoziţie la I.G.P.R., care, prin dispoziţia nr. 1574/2009 a admis contestaţia, în sensul că a înlocuit sancţiunea aplicată cu una mai blândă, respectiv „mustrare scrisă”.
b.Întâmpinările pârâţilor
I.P.J. Neamţ, citat în cauză iniţial în calitate de pârât, a formulat întâmpinare, prin care a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive, având în vedere că prin acţiune s-a solicitat anularea deciziei emise de I.G.P.R., iar la termenul din 5 noiembrie 2009 reclamantul şi-a precizat acţiunea sub aspectul cadrului procesual, arătând că a înţeles să se judece în contradictoriu doar cu I.G.P.R., care are calitate de emitent al dispoziţiei contestate.
Pârâtul I.G.P.R. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că în cadrul soluţionării contestaţiei administrative s-a constatat că au fost respectate procedurile prevăzute de ordinul M.A.I. nr. 400/2004, însă s-a apreciat că nu au fost luate în considerare toate elementele prevăzute de art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, privind cauzele, gravitatea şi consecinţele abaterii disciplinare şi constatându-se că abaterea disciplinară reţinută în sarcina reclamantului nu prezintă un grad ridicat de gravitate,iar consecinţele ei nu sunt de natură a impune sancţiunea diminuării drepturilor salariale, contestaţia reclamantului a fost admisă şi s-a dispus aplicarea sancţiunii cu „mustrare scrisă”.
c. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 176 din 10 decembrie 2009 Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios, administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul I.G.P.R., astfel cum a fost precizată şi a anulat dispoziţia din 22 mai 2009 emisă de pârât.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Prin dispoziţia nr. 250 din 30 aprilie 2009 a I.P.J. Neamţ s-a dispus sancţionarea reclamantului cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din ordinul M.A.I. şi art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002.
Împotriva acestei decizii reclamantul a promovat o contestaţie administrativă, adresată I.G.P.R.
Prin dispoziţia I.G.P.R. a admis contestaţia şi a dispus aplicarea sancţiunii disciplinare a „ mustrării scrise”.
Instanţa a constatat că prin contestaţia administrativă promovată reclamantul nu a solicitat înlocuirea sancţiunii aplicate de I.P.J. Neamţ cu o sancţiune mai blândă, ci a contestat sancţiunea aplicată, solicitând implicit (faţă de motivele invocate) anularea în totalitate a deciziei de sancţionare.
În atare condiţii, reţinând că pârâtul nu a făcut dovada temeiniciei dispoziţiei contestate şi că a admis contestaţia depăşind cererea cu care a fost investit (în care reclamantul nu a solicitat înlocuirea sancţiunii, ci a solicitat anularea dispoziţiei de sancţionare), în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa a admis acţiunea, aşa cum a fost precizată, în sensul că a anulat dispoziţia I.G.P.R.
Instanţa a apreciat că celelalte apărări ale reclamantului, vizând nelegalitatea deciziei iniţiale de sancţionare emisă de I.P.J. Neamţ nu pot fi examinate, având în vedere că acea decizie a fost anulată prin dispoziţia I.G.P.R., iar instanţa a fost investită cu acţiunea formulată împotriva acestui din urmă act administrativ.
II.Instanţa de recurs
a.Motvele de recurs
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul I.G.P.R. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, susţinând în esenţă că hotărârea atacată s-a dat cu aplicarea greşită a legii,deoarece în mod greşit prima instanţă şi-a întemeiat şi motivat soluţia de admiterea a contestaţiei intimatului-reclamant N.C. pe împrejurarea că recurentul-pârât nu a depus la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii dispoziţiei (prin care s-a admis contestaţia acestuia împotriva sancţiunii aplicată prin dispoziţia I.P.J. Neamţ de diminuare a drepturilor salariale cu 10% pe 3 luni care a fost înlocuită cu „mustrare scrisă”) încălcându-se astfel prevederile art. 1169 C. proc. civ., potrivit cărora sarcina probei revine celui care face o alegaţie în faţa instanţei.
Recurentul a mai arătat că art. 13 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 prevede sancţiunea amenzii aplicabilă instituţiei care nu depune la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii actului administrativ contestat în instanţă, astfel că în mod greşit Curtea de Apel Bacău a procedat la judecarea contestaţiei intimatului-reclamant.
Dacă aprecia că nu există toate înscrisurile necesare justei soluţionări a acestei contestaţii, potrivit textului menţionat anterior, instanţa nu putea păşi la judecată decât după depunerea documentaţiei de către recurenta-pârâtă introdusă în cauză la 5 noiembrie 2010.
S-a învederat că la dosarul cauzei pârâtul chemat iniţial în judecată I.P.J. Neamţ a depus întregul material probator pe baza căruia intimatului - reclamant i-a fost aplicată sancţiunea diminuării drepturilor băneşti cu 10% pe timp de 3 luni, prin dispoziţia nr. 250/2009 a I.P.J. Neamţ, aceste înscrisuri fiind avute în vedere şi de recurentă cu ocazia modificării sancţiunii disciplinare în „mustrare scrisă”, ca urmare a admiterii contestaţiei intimatului, prin dispoziţia nr. 1574/2009.
Recurentul a susţinut că în procedura administrativă a soluţionării contestaţiei reclamantului s-au produs numai două înscrisuri suplimentare, reprezentate de contestaţia acestuia şi raportul I.P.J. Neamţ, astfel că instanţa nu era îndreptăţită să admită acţiunea reclamantului motivând că nu s-a depus la dosar documentaţia ce a stat la baza emiterii dispoziţiei de către pârâtă, deşi această documentaţie fusese trimisă de I.P.J. Neamţ.
S-a arătat că în mod eronat instanţa a apreciat că în soluţionarea contestaţiei administrative şi-ar fi depăşit limitele investirii întrucât intimatul-reclamant nu a solicitat înlocuirea sancţiunii disciplinare, ci numai anularea acesteia, modificarea sancţiunii disciplinare, de către şeful ierarhic superior putându-se realiza potrivit art. 66 alin. (3) lit. b) din Ordinul Ministrului nr. 400/2004, instanţa aplicând greşit dispoziţiile legale incidente cauzei.
Cea de a doua critică formulată de reclamant vizează pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 C.E.D.O., în condiţiile în care recurentul a fost introdus în cauză în calitate de pârât la 5 noiembrie 2009, iar la primul termen acordat din 10 decembrie 2009 Curtea a păşit la soluţionarea cauzei, fără a asigura dreptul pârâtului la un proces echitabil, cu încălcarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare şi fără a-şi exercita rolul activ, în vederea aflării adevărului.
b.Considerentele instanţei de recurs
Analizând sentinţa criticată, prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, Curtea reţine următoarele:
Soluţia de admitere a acţiunii de contencios administrativ, formulată de intimatul-reclamant N.C. s-a pronunţat de către Curtea de Apel Bacău pe baza a două argumente:
- în soluţionarea contestaţie administrative pârâtul I.G.P.R. şi-a depăşit limitele investirii, întrucât reclamantul N.C. a solicitat numai anularea sancţiunii disciplinare aplicate(diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe 3 luni) nu şi înlocuirea acesteia cu o sancţiune mai uşoară.
- pârâtul I.G.P.R. nu a depus documentaţia care a stat la baza dispoziţiei, nefăcând dovada temeiniciei.
Ambele argumente avute în vedere de instanţa de fond sunt greşite.
Astfel, procedura contestaţiei administrative împotriva unei sancţiuni disciplinare aplicată personalului din cadrul M.A.I., reglementată prin ordinul nr. 400/2004 permite şefului ierarhic să aplice o sancţiune mai uşoară decât cea dispusă de şeful unităţii, aşa cum rezultă din art. 66 alin. (3) lit. b) din ordin.
Constatând că I.P.J. Neamţ nu a luat în considerare toate elementele prevăzute de art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului cu ocazia sancţionării intimatului-reclamant prin dispoziţia nr. 250/2009, I.G.P.R. a admis contestaţia şi a înlocuit sancţiunea disciplinară aplicată intimatului cu „mustrare scrisă” cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.
Analiza corectitudinii şi legalităţii sancţiunii aplicate unui poliţist în cadrul contestaţiei administrative implică dreptul de apreciere al organului ierarhic superior, care este îndreptăţit fie să respingă contestaţia, fie să o admită, procedând la înlăturarea sancţiunii dacă aceasta este nelegală sau la înlocuirea acesteia cu o sancţiune mai uşoară, dacă circumstanţele cauzei justifică această măsură, concluzia instanţei de fond cum că recurentul-pârât şi-a depăşit atribuţiile prin aplicarea unei sancţiuni mai blânde fiind eronată.
Nici celălalt argument care a stat la baza soluţiei de admitere a acţiunii pentru nedepunerea de către recurentul-pârât, a documentaţiei ce a stat la baza dispoziţiei nr. 1574/2009, nu este fondat.
Astfel, intimatul – reclamant a fost sancţionat disciplinar pentru comportamentul necorespunzător repetat în perioada 15-20 ianuarie 2009, aplicându-i-se sancţiunea diminuării drepturilor băneşti cu 10% pe o perioadă de 3 luni, prin dispoziţia din 3 aprilie 2009 a I.P.J. Neamţ.
Prin dispoziţia I.G.P.R. a admis contestaţia reclamantului împotriva dispoziţiei menţionate anterior şi a dispus înlocuirea sancţiunii iniţiale cu „mustrare scrisă”.
Acţiunea de contencios administrativ cu care petentul a investit instanţa de judecată are ca obiect anularea dispoziţiei emisă de I.G.P.R., dar şi a dispoziţiei a I.G.P. Neamţ, după cum corect a reţinut Curtea de Apel Bacău în considerentele sentinţei atacate, motiv pentru care pârâtul iniţial chemat în judecată a fost I.G.P. Neamţ, care a depus întreaga documentaţie ce a stat la baza aplicării sancţiunii disciplinare prin dispoziţie.
I.G.P.R. a fost introdus în cauză ca pârât la termenul din 5 mai 2009, după cum rezultă din încheierea de şedinţă doar fond, iar acesta a depus întâmpinare conform art. 115 C. proc. civ., pentru termenul din 10 decembrie 2010, când instanţa a soluţionat cauza.
Prin urmare, la dosar existau atât înscrisurile privind constatarea cercetării abaterii disciplinare pretins săvârşite de intimat, recurenta-pârâtă formulându-şi apărări în cuprinsul întâmpinării, astfel că instanţa trebuia să examineze susţinerile pârâtei din întâmpinare şi documentaţia privind abaterea reţinută în sarcina contestatorului, întrucât în baza acesteia recurentul a admis contestaţia şi a înlocuit sancţiunea disciplinară aplicată intimatului în cadrul procedurii administrative.
Curtea trebuia să verifice dacă, în raport cu probele aflate la dosar, sancţionarea disciplinară a intimatului a fost sau nu legală, neexaminarea tuturor susţinerilor părţilor echivalând cu o necercetare a fondului cauzei dedus judecăţii.
c. Soluţia instanţei de recurs
Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de I.G.P.R. împotriva sentinţei nr. 176 din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5573/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5579/2010. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
