ICCJ. Decizia nr. 5600/2010. Contencios. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5600/2010
Dosar nr. 681/39/2008
Şedinţa publică de la 14 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 6 septembrie 2007, pe rolul Curţii de Apel Suceava, reclamantul Municipiul Botoşani, prin primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Botoşani, obligarea acestuia la restituirea sumei de 1.060.000 RON şi dobânzi aferente în cuantum de 155.791 RON.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că suma de restituit reprezintă contribuţii pe care le-a plătit pentru sistemul de protecţie a copilului, în conformitate cu deciziile de impunere din 13 iunie 2005 pentru contribuţia pe anul 2005 şi din 23 ianuarie 2006 referitor la contribuţia pe anul 2006 emise în temeiul H.G. nr. 457/2000. Or, aceste decizii de impunere au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile.
A mai susţinut că, întrucât a fost lipsit de foloasele aferente sumei achitate, este îndreptăţit la plata dobânzilor în cuantumul solicitat.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 208 din 3 decembrie 2007, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în cauză nu se poate vorbi despre o plată nedatorată, care să îl îndreptăţească pe reclamant la restituirea sumelor achitate şi dobânzi aferente, având în vedere că, pe lângă deciziile de impunere fiscală anulate în mod irevocabil prin hotărârile judecătoreşti depuse de reclamant, contribuţia pentru susţinerea sistemului de protecţie a copilului pe anii 2005 şi 2006, datorată de reclamant, s-a stabilit şi prin alte decizii de impunere, care au fost menţinute prin alte hotărâri judecătoreşti irevocabile, anexate la dosar de pârât, iar stingerea datoriei reclamantului s-a făcut în ordinea vechimii obligaţiilor fiscale, după regula impusă de prevederile art. 115 C. fisc.
Împotriva sentinţei civile nr. 208 din 3 decembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamantul Municipiul Botoşani, prin primar.
Prin decizia nr. 3434 din 13 octombrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a admis recursul declarat de reclamantul Municipiul Botoşani prin primar împotriva sentinţei civile nr. 208 din 3 decembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceRONaşi instanţe.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că instanţa de fond nu a procedat la o cercetare propriu-zisă a motivelor de fapt şi de drept invocate prin acţiunea reclamantului, fără luarea în considerare a ansamblului şi modului de succesiune în timp a hotărârilor judecătoreşti pronunţate între părţi şi care au vizat problematica existenţei sau nu a obligaţiei reclamantului de a participa la susţinerea sistemului de protecţie a copilului, limitându-se numai la examinarea unor singulare decizii ale instanţelor.
În fond după casare cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. 681/39/2008.
Prin sentinţa nr. 258 din 27 noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Botoşani prin Primar, a obligat pârâtul să îi restituie reclamantului suma de 1.060.000 RON achitată cu titlu de subvenţii pentru susţinerea sistemului de protecţie a drepturilor copilului şi să-i plătească de asemenea dobânda legală aferentă, în cuantum de 323.465,31 RON până la data de 30 aprilie 2009, şi în continuare până la data restituirii efective a sumei de 1.060.000 RON precum şi să plătească reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 27.142,10 RON.
Având în vedere dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. fisc., la prima zi de înfăţişare s-a pus în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize contabile, ambele părţi fiind de acord cu admiterea acestei probe.
Pentru a pronunţa sentinţa nr. 258 din 27 noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, a reţinut, în esenţă, următoarele.
În raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză s-a reţinut că fiecare decizie emisă de către Consiliul Judeţean Botoşani privind obligaţiile bugetare de plată pentru copiii cuprinşi în sistemul de protecţie a copilului pe întreg anul 2005, nu reprezintă o altă sumă de plată ci o corectare a debitului datorat pentru tot anul 2005 raportat la numărul de copii.
S-a mai reţinut că deciziile consecutive emise de Consiliul Judeţean Botoşani privind obligaţiile bugetare de plată pentru copii cuprinşi în sistemul de protecţie a copilului pe parcursul anului 2006 nu pot fi tratate ca obligaţii distincte datorate.
A mai reţinut instanţa de fond că sumele pentru care Consiliul Judeţean a emis decizii de plată către Municipiul Botoşani privind susţinerea sistemului de protecţie a copilului sunt prinse eronat în Bugetul Local al Consiliului Judeţean Botoşani din punct de vedere contabil atât în anul 2005 cât şi în anul 2006, întrucât nu există o asemenea categorie de venit conform Legii bugetului de stat pe anii 2005-2006.
A concluzionat instanţa că reclamantul nu a făcut dovada faptului că nu datorează contribuţiile pentru susţinerea sistemului de protecţie a copilului, în condiţiile în care deciziile de plată emise de către pârât au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile şi nu operează nici compensarea invocată de către pârât, nefiind formulată o cerere reconvenţională în acest sens.
Împotriva sentinţei nr. 258 din 27 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs Consiliul Judeţean Botoşani.
În motivarea recursului, Consiliul Judeţean Botoşani a arătat, în esenţă, următoarele:
Instanţa şi-a însuşit necondiţionat întreaga expertiză efectuată în cauză, fără a analiza şi poziţia Judeţului Botoşani exprimată în obiecţiuni şi susţinută cu documente care au o relevanţă esenţială asupra raţionamentului juridic, dar care au fost ignorate cu desăvârşire.
Instanţa de fond a reţinut că nu există nici un titlu de creanţă pentru sumele înregistrate doar în contabilitatea Consiliului Judeţean Botoşani ca datorate de către Municipiul Botoşani pentru perioada 2001-2004, cu toate că la dosar existau titlul executoriu nr. 2 din 28 aprilie 2004 şi somaţia de plată din aceeaşi dată, al căror caracter de titlu de creanţă este indubitabil.
Tocmai din analiza acestor documente se demonstrează atât imputaţia plăţii, care a fost făcută legal, dar şi posibilitatea unei compensări în condiţiile legii.
Referitor la suma plătită de Municipiul Botoşani, cu titlu de contribuţie pentru susţinerea sistemului de protecţie a copilului, aferentă anului 2005, se impune a se preciza că în baza deciziei nr. 1824 din 13 aprilie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, Municipiul Botoşani datorează subvenţia pentru susţinerea sistemului de protecţie a copilului, pentru 2005.
Faptul că printr-o decizie ulterioară, respectiv din 6 februarie 2007, instanţa supremă a decis anularea unei decizii similare, având ca obiect o sumă diferită, nu poate duce la concluzia că suma plătită de municipiul Botoşani, pentru 2005 nu este datorată şi, în concluzie trebuie restituită. Or, în prezenta speţă temeiul legal al plăţii există, legalitatea acestuia fiind verificată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 1284 din 13 aprilie 2006.
În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect restituirea sumei plătită în contul anului 2006, este de reţinut că prin decizia nr. 2673 din 24 mai 2007 a instanţei supreme a fost casată sentinţa nr. 35 din 26 februarie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal şi, pe fond, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantului Municipiul Botoşani, având ca obiect anularea deciziei de impunere din 8 septembrie 2006 referitoare la contribuţia pentru anul 2006.
În concluzie, contribuţia pentru 2006 este datorată, pentru aceleaşi motive dezvoltate în legătură cu contribuţia aferentă anului 2005.
Contribuţia pe anul 2006 nu poate fi restituită deoarece nu a fost plătită. Suma de 560.000 RON plătită de reclamant în cursul anului 2006 ca urmare a deciziei din 13 aprilie 2006 a reprezentat acoperirea debitului existent pentru anul 2005. Aşa fiind, existenţa unor plăţi în 2006, cu care au fost acoperite debite restante din anul precedent, nu poate constitui un argument pentru temeinicia acţiunii în restituire.
Recursul este nefondat.
Contrar celor afirmate de recurentă, cele două documente la care se referă aceasta, titlul executoriu din 28 aprilie 2004 şi înştiinţarea de plată din 28 aprilie 2004, nu satisfac exigenţele legale ale titlului de creanţă fiscală. Astfel, în privinţa primului document recurenta nu a dovedit existenţa unui titlu de creanţă prealabil şi nici înregistrarea în contabilitatea sa a creanţei la data emiterii respectivului titlu. Acesta nu conţine aşa cum bine a arătat reclamanta, temeiul legal al puterii executorii, în raport de prevederile art. 130 alin. (4) C. proc. fisc., cum era în vigoare la data respectivă. În ceea ce priveşte înştiinţarea de plată, aceasta este un act premergător executării silite şi nu un titlu de creanţă fiscală. Prin urmare, concluzia instanţei de fond, bazată pe expertiză, în sensul că recurentul Consiliul judeţean Botoşani nu a făcut dovada existenţei titlurilor de creanţă fiscală emise în perioada 2001 – 2004, este corectă.
Cum bine a remarcat expertul, recurentul, în perioada în discuţie, nu a emis nici un act administrativ fiscal, respectiv decizii de impunere care să stabilească obligaţii fiscale în sarcina Municipiului Botoşani, în materia care interesează.
De asemenea, în evidenţele contabile ale Municipiului Botoşani, conform aceRONaşi expertize, nu există înregistrate debite către Consiliul Judeţean Botoşani, tocmai consecinţă a faptului că acesta din urmă nu a emis titlul de creanţă fiscală.
Referitor la criticile sentinţei recurate, în privinţa modului de stingere a datoriilor, acestea sunt de asemenea nefondate.
Corect a reţinut prima instanţă incidenţa prevederilor art. 110 alin. (2) lit. b) C. proc. fisc., în raport de care ordinea stingerilor datoriilor este în sensul că prioritate au obligaţiile fiscale cu termene de plată în anul în curs, abia apoi urmând obligaţiile neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent. În acest sens, sunt şi prevederile art. 104 alin. (2) lit. b) din acelaşi act normativ.
De asemenea, corect a reţinut prima instanţă şi în privinţa anului 2005 şi în privinţa anului 2006, că în raport de sumele înregistrate în evidenţa contabilă, Municipiul Botoşani achitând sume mai mari decât cele repartizate lunar, recurentul a procedat greşit, ignorând dispoziţiile legale mai sus arătate, repartizând sumele pentru stingerea datoriilor din perioada 2001-2004. or, fără existenţa unor titluri de creanţă fiscală pentru această perioadă, compensarea nu este admisă. Astfel, în lipsa titlurilor de creanţă fiscală, invocarea de către recurent a textelor C. proc. fisc. referitoare la restituiri de sumă este irelevantă.
În privinţa deciziei civile nr. 1746 din 24 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, aşa cum a reţinut judecătorul fondului recurentul nu a făcut nici un demers pentru recuperarea sumelor datorate aferente perioadei 2001 – 2004.
Relevant este, aşa cum s-a reţinut şi în sentinţa recurată, că prin hotărâri ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru anul 2005 au fost anulate titlurile de creanţă emise de către recurent, care aveau termen de valabilitate până la modificarea numărului de copii instituţionalizaţi .
În privinţa sumei de 500.000 RON achitată de către Municipiul Botoşani, în lipsa unui titlu de creanţă fiscală, aceasta reprezintă o sumă nedatorată.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect restituirea sumei pe care Municipiul Botoşani a plătit-o pentru anul 2006, semnificativ este că, cu excepţia unei singure hotărâri pronunţate de instanţa supremă, din 24 mai 2007, au fost anulate toate titlurile de creanţă emise de către Consiliul Judeţean Botoşani pentru anul respectiv.
Aşadar, excepţie făcând sumele din titlul de creanţă fiscală care a fost cenzurat prin hotărârea judecătorească amintită, rezultă fără echivoc că pentru perioada de referinţă (2006) reclamantul nu datorează contribuţia pentru susţinerea sistemului de protecţie a drepturilor copilului.
Referitor la suma de 560.000 RON achitată în cursul anului 2006 de către Municipiul Botoşani, contrar celor susţinute de recurent, nu se putea stinge un debit din 2005, câtă vreme s-a reţinut că pentru acel an toate titlurile de creanţă fiscală au fost anulate pe cale judecătorească.
În ceea ce priveşte compensarea datoriilor la care se referă recurentul, corect a reţinut prima instanţă că în lipsa unei cereri reconvenţionale formulate de pârât, o astfel de chestiune iese din discuţie.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Judeţean Botoşani împotriva sentinţei nr. 258 din 27 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5597/2010. Contencios. Despăgubire.... | ICCJ. Decizia nr. 5601/2010. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
