ICCJ. Decizia nr. 5606/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5606/2010
Dosar nr. 468/33/2010
Şedinţa publică de la 15 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Hotărârea primei instanţe pronunţată în rejudecare
Prin sentinţa nr. 164 din 15 aprilie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, rejudecând cauza, a admis cererea formulată de reclamantul M.M. şi a dispus suspendarea executării ordinul nr. 3864 din 06 mai 2009 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, (actualmente Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului), până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii Dosarului nr. 1066/33/2010.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de rejudecare a avut în vedere dezlegările în drept ale instanţei de casare pronunţate în decizia nr. 5817 din 15 decembrie 2009, în raport de care, a analizat fondul cererii de suspendare şi a reţinut că sunt întrunite condiţiile art. 14 alin. (1) raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004, atât în privinţa cazului bine justificat, cât şi referitor la prevenirea unei pagube iminente.
Astfel, a avut în vedere Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională, prin care a fost declarată neconstituţională Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/ 2009 şi, implicit această ordonanţă, împrejurarea de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii ordinului contestat.
Totodată, a reţinut că executarea de îndată a actului administrativ creează reclamantului un prejudiciu material şi previzibil, circumstanţiat de neîncasarea drepturilor la indemnizaţia aferentă funcţiei publice de conducere.
2. Recursul declarat de pârât
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, s-a învederat că reclamantul nu a făcut dovada existenţei cazului bine justificat, cât timp actul administrativ contestat se bucură de prezumţia de legalitate, fiind emis în executarea O.U.G. nr. 37/2009 prin care au fost supuse desfiinţării posturile de conducători ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la ordonanţa de urgenţă.
Totodată, pârâtul a invocat faptul că nu este îndeplinită în cauză nici cerinţa pagubei iminente, actul administrativ atacat neafectând dreptul la muncă al reclamantului, care s-a întors la catedra pe care a avut-o rezervată.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
1.Argumente de fapt şi de drept relevante
Astfel, actul administrativ solicitat a fi suspendat este ordinul nr. 3864 din 06 mai 2009 prin care, în temeiul art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 37/2009, s-a dispus încetarea contractului de management educaţional încheiat de reclamant în calitate de inspector şcolar general la I.S.J Bistriţa-Năsăud şi totodată, eliberarea din această funcţie.
Această măsură a fost luată în regim de putere publică, în vederea organizării executării unei norme cu putere de lege, respectiv a O.U.G. nr. 37/2009.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, în înţelesul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, un instrument procedural eficient în vederea respectării principiului legalităţii, respectiv al recunoaşterii caracterului lor valabil până în momentul anulării, în baza prezumţiei de legalitate.
În speţă, instanţa de fond a constatat în mod întemeiat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Constatarea caracterului neconstituţional al Legii pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale reprezintă un indiciu temeinic de nelegalitate a actului administrativ, un argument suficient pentru a se constata îndeplinirea primei condiţii de admisibilitate a cererii de suspendare.
De menţionat că prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională şi O.U.G. nr. 105/2009, precizându-se în considerente că, potrivit deciziei nr. 1257/2009, la adoptarea O.U.G. nr. 37/2009 au fost încălcate prevederile art. 15 din Constituţie, precum şi statutul juridic al funcţiei publice de conducere reglementat prin Legea nr. 188/1999.
Înalta Curte reţine că este îndeplinită şi cea de-a doua cerinţă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, iminenţa producerii unei pagube, faţă de împrejurarea că prin desfiinţarea funcţiei publice de conducere se produce un prejudiciu material viitor şi previzibil, constând în diminuarea drepturilor de natură salarială ale reclamantului, precum şi o posibilă perturbare gravă a funcţionării respectivului serviciu public.
2.Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei nr. 164 din 15.04.2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5603/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5607/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
