ICCJ. Decizia nr. 5610/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5610/2010
Dosar nr. 1757/2/2009
Şedinţa publică de la 15 decembrie 2010
I.Circumstanţele cauzei
1.Obiectul acţiunii
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 26 februarie 2009, reclamantul S.D.N.J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C.N.P.A.D.A.S., Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, C.M.- şef C.L.P. sector 2 şi S.M.- director adjunct executiv al Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti următoarele:
Obligarea pârâtei C.N.P.A.D.A.S. să ia măsurile ce se cuvin faţă de pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, conform dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Legea nr. 19/2000 pentru emiterea deciziei de pensionare la care a fost obligată de Tribunalul Bucureşti prin sentinţele civile nr. 970 din 03 martie 2004, nr. 664 din 15 februarie 2005, nr. 4568 din 17 octombrie 2006 şi nr. 4995 din 17 iunie 2008, pe care refuză să i le elibereze.
Obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti să emită deciziile de pensionare stabilite prin sentinţele civile anterior menţionate;
Reclamantul a solicitat şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata unor daune morale în sumă de 10.000 RON pentru stresul provocat de emiterea a 19 decizii de pensionare incorecte şi nelegale.
Obligarea pârâtelor, în solidar, la plata daunelor morale în valoare de 10.000 RON pentru stresul provocat de emiterea a 19 decizii de pensionare incorecte şi nelegale.
În motivarea acţiunii, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 8, art. 16 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a arătat că deşi prin hotărârile judecătoreşti menţionate s-a stabilit obligaţia de emitere a unei anumite decizii de pensionare, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti refuză să emită decizia conformă cu aceste hotărâri judecătoreşti. Deciziile emise până acum nu respectă dispoziţiile din hotărârile judecătoreşti menţionate.
Prin întâmpinările formulate în cauză s-au invocat excepţiile privind necompetenţa materială a instanţei şi a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor C.N.P.A.S şi C.M. - şef C.L.P. sector 2.
2.Hotărârea Curţii de Apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1052 din 02 martie 2010, a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii întrucât reclamantul are deja hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Excepţia a fost admisă întrucât ceea ce se solicită în esenţă este obligarea unor autorităţi publice şi a funcţionarilor publici de la conducerea acestora să execute anumite hotărâri judecătoreşti.
Instanţa a reţinut că un astfel de obiect nu se poate circumscrie sferei contenciosului administrativ, executarea unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile se face potrivit normelor privind executarea, iar partea nu are nici un interes să obţină o nouă hotărâre judecătorească pentru un obiect care a fost deja tranşat prin hotărâri definitive şi irevocabile.
3.Recursul reclamantului
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul S.D.N.J., formulând critici pe care nu le-a încadrat în motivele de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recurentul susţine că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că obiectul cererii sale îl constituie obligarea intimatelor să execute hotărârile judecătoreşti, întrucât este vorba de refuzul intimatelor de a emite decizia de pensionare în conformitate cu legea, obiectul cauzei fiind circumscris prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
În concret, recurentul susţine că a solicitat obligarea intimatei C.N.P.A.D.A.S. să-şi exercite atribuţiile prevăzute de art. 144 lit. a) din Legea nr. 19/2000 şi anume, să verifice şi să îndrume aplicarea întocmai a hotărârilor judecătoreşti în vederea emiterii deciziei de pensionare la care a fost obligată de Tribunalul Bucureşti.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a intimatei C.N.P.A.S a susţinut că aceasta este dată de art. 16 din Legea nr. 554/2004 pentru faptul că intimata se face vinovată de neîndeplinirea obligaţiilor ce-i incumbă potrivit art. 144 lit. a) din Legea nr. 19/2000.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor expuse, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1.Argumentele de fapt şi de drept relevante
Obiectul acţiunii în contencios administrativ este configurat de prevederile exprese ale art. 52 din Constituţia României şi ale art. 1 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 554/2004, în sensul că persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin refuzul rezolvării unei cereri adresate unei autorităţi publice poate sesiza instanţa de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei cauzate.
Cu alte cuvinte, în contenciosul administrativ, cererea privind recunoaşterea unui drept sau a unui interes legitim şi repararea pagubei cauzate este subsecventă cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În cuprinsul acţiunii cu care a fost învestită instanţa de contencios administrativ, recurentul-reclamant nu face referire la anularea unui act administrativ sau la un refuz de rezolvare a unei cereri, în sensul pe care Legea contenciosului administrativ îl dă acestor concepte.
Invocând un pretins refuz nejustificat al intimatelor de a emite decizia de pensionare în conformitate cu legea, Înalta Curte constată că demersul judiciar al recurentului-reclamant a fost făcut în scopul de a obliga intimata C.N.P.A.S. să determine, la rândul său, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, să emită o nouă decizie în conformitate cu sentinţele pronunţate în favoarea sa.
Or, în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă, întrucât obiectul cauzei, aşa cum a fost conceput de către reclamant, nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ.
Este adevărat că instanţa nu este legată de sensul literal al termenilor folosiţi de reclamant, dar rolul activ nu poate fi exercitat astfel încât să creeze un dezechilibru între părţi în folosirea drepturilor procedurale.
Judecătorul nu se poate substitui părţii în stabilirea cadrului procesual, mai ales când aceasta beneficiază de asistenţă calificată.
De altfel, recurentul-reclamant a învestit instanţa competentă cu soluţionarea contestaţiilor împotriva deciziilor de pensionare, obţinând hotărâri favorabile (sentinţa civilă nr. 4995 din 17 iunie 2008 şi sentinţa civilă nr. 4568 din 17 octombrie 2006, ambele ale Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal), astfel că o nouă acţiune, chiar cu un temei juridic diferit, nu se justifică.
În fine, din interpretarea sistematică şi logică a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 rezultă că daunele materiale şi morale pot fi acordate numai în situaţia în care acţiunea în contencios administrativ se dovedeşte a fi fondată.
Cum în speţă, acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, aceeaşi soartă o are şi cererea de acordare a daunelor morale.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.D.N.J. împotriva sentinţei nr. 1052 din 02 martie 2010 Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5608/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5612/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
