ICCJ. Decizia nr. 5608/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5608/2010
Dosar nr. 39433/3/2008
Şedinţa publică de la 15 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 octombrie 2008, reclamanta I.C. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii I.M.A.S. G.A.V.A., M.M. şi D.M. să se dispună anularea actului din 28 martie 2008 şi obligarea pârâţilor la plata de daune morale şi materiale în sumă de 10.000 RON şi penalităţi, conform dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004. Ca urmare a constatării nelegalităţii actului contestat, reclamanta a mai solicitat să se dispună demiterea pârâtului M.M. din funcţia de director general al I.N.M.A.S.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin actul din 28 martie 2008 pârâţii au dispus în mod abuziv reexaminarea sa psihiatrică în vederea eliberării unui nou aviz de liberă practică pentru desfăşurarea activităţii în domeniul sanitar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca inadmisibilă, prin sentinţa civilă nr. 130 din 12 ianuarie 2010, cu motivarea că, adresa contestată de reclamantă nu are natura juridică a unui act administrativ, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi nu poate constitui obiectul controlului instanţei de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta şi a solicitat ca în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7, pct. 8 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, să se dispună casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pentru care acţiunea sa a fost respinsă ca inadmisibilă, iar soluţia pronunţată în acest sens este rezultatul unei interpretări greşite a actului juridic dedus judecăţii.
Cu referire la conţinutul adresei din 28 martie 2008, recurenta a arătat că instanţa de fond nu a stabilit corect natura şi efectele juridice produse de acest act administrativ, care a determinat desfacerea nelegală a contractului său de muncă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin adresa din 28 martie 2008 întocmită de I.N.M.A.S. s-a propus ca recurenta-reclamantă să fie reevaluată psihiatric şi psihologic de către o comisie medicală în vederea eliberării şi validării certificatului de liberă practică medicală.
Instanţa de fond a calificat corect acest act juridic, constatând întemeiat că nu are natura juridică a unui act administrativ, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, se reţine că actul dedus judecăţii conţine exclusiv o propunere a institutului intimat şi nu a fost emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, nefiind susceptibil să producă efecte juridice proprii, de natura celor indicate de recurentă, deoarece nu dă naştere, nu modifică sau stinge raporturi juridice.
Faţă de regimul juridic al acestui act, instanţa de fond a stabilit corect că nu poate fi exercitat controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, respingând ca inadmisibilă acţiunea formulată de recurenta-reclamantă.
Hotărârea pronunţată în acest sens a fost motivată cu respectarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., dat fiind că au fost expuse argumentele fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile din cererea de chemare în judecată şi din completările aduse acesteia de recurenta-reclamantă.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.C. împotriva sentinţei nr. 130 din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5607/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5610/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
