ICCJ. Decizia nr. 5617/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5617/2010
Dosar nr. 152/43/2009
Şedinţa publică de la 15 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 23 martie 2009, reclamanta SC Z. SA a chemat în judecată D.G.F.P. – A.F.P.C.M., solicitând anularea parţială a deciziei de impunere din 28 mai 2008 şi a raportului de inspecţie fiscală din 27 mai 2008, în sensul exonerării societăţii de plata sumei de 750.441 RON reprezentând impozit pe profit şi T.V.A., cu majorări de întârziere aferente.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că organele fiscale au stabilit în mod eronat un impozit pe profit de 86.358 RON, prin considerarea ca nedeductibile a cheltuielilor aferente contractelor de prestări-servicii-consultanţă.
Sub acest aspect, reclamanta a precizat că activităţile consultantului francez au constat în întocmirea unor studii de piaţă, în vederea revitalizării societăţii, măsurile propuse fiind implementate şi concretizate prin creşterea productivităţii cultivatorilor aflaţi în relaţie contractuală cu reclamanta, astfel încât s-a apreciat greşit că acele cheltuieli nu au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
Referitor la T.V.A. stabilită suplimentar reclamanta a arătat că remiterea cu titlu gratuit a seminţelor acordate cultivatorilor de zahăr a constituit o etapă a unui proces contractual bine definit, efectuată în scopul stimulării vânzărilor.
Prin sentinţa nr. 46 din 4 martie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că nu au fost administrate în cauză probe din care să rezulte prestarea efectivă a serviciilor de consultanţă ce au format obiectul contractelor de prestări servicii.
În acest sens, instanţa a considerat ca nerelevante susţinerile raportului de expertiză, care nu prezintă în concret în ce a constat aportul partenerului francez în modificările intervenite în managementul şi marketingul societăţii, respectiv în ce mod asistenţa tehnică a influenţat creşterea veniturilor societăţii.
În legătură cu taxa pe valoarea adăugată, instanţa a reţinut că în perioada 2004-2005, reclamanta nu a desfăşurat o activitate de vânzare de seminţe de sfeclă de zahăr pentru a se putea aprecia că sămânţa acordată cultivatorilor cu titlu gratuit a avut în vedere stimularea vânzărilor, cu atât mai mult cu cât societatea a achiziţionat la rândul ei seminţe pentru care şi-a exercitat dreptul de deducere a T.V.A.
În concluzie, instanţa a constatat că actul de control este legal şi temeinic, referitor la stabilirea TVA pentru cantitatea de seminţe livrate cu titlu gratuit.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC Z. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a invocat greşita aplicare a prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) şi respectiv, art. 128 alin. (4) din C. fisc., precum şi aprecierea eronată a concluziilor raportului de expertiză.
Sub acest aspect, reclamanta a precizat că nu se poate nega realitatea serviciilor de consultanţă şi nici necesitatea ori eficienţa lor, creşterea cifrei de afaceri a societăţii în perioada 2005 – 2008 fiind relevantă, ca şi rezultatele din exploatare, urmare a punerii în practică a măsurilor propuse de consultanţii francezi.
Referitor la T.V.A. stabilită suplimentar, reclamanta a menţionat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 128 alin. (8) lit. e) C. fisc., potrivit cărora nu constituie livrare de bunuri acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor promoţionale, în scopul stimulării vânzărilor.
În acest sens, reclamanta a făcut referire la raportul de expertiză care reţine că operaţiunea de acordare în mod gratuit a seminţelor necesare cultivatorilor a fost efectuată pentru a obţine de la aceştia materii prime de calitate superioară la un preţ avantajos, măsuri care au condus la creşterea vânzărilor de zahăr, astfel încât organele fiscale au stabilit în mod eronat T.V.A. de plată suplimentar.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Referitor la impozitul pe profit, în perioada 2005 – 2007, reclamanta a înregistrat cheltuieli în valoare totală de 870.674 RON, reprezentând servicii de consultanţă acordate de o firmă franceză, în baza contractelor de prestări servicii.
În raport de lipsa documentelor justificative privind realitatea prestărilor de servicii şi de împrejurarea că reclamanta a realizat venituri în perioada verificată din activităţi constând în comerţ, prestări cu utilaje agricole, închirieri de utilaje agricole şi nu din activitatea de producţie de zahăr, s-a reţinut în mod justificat că prestările efectuate de firma străină nu au contribuit la realizarea de venituri, cheltuielile nefiind deductibile potrivit art. 21 C. fisc.
Astfel, instanţa de fond a înlăturat în mod corect concluziile expertizei, în lipsa unor studii, rapoarte sau alte documente din care să rezulte în mod cert aportul partenerului extern, respectiv în ce a constat misiunea înscrisă în facturile emise de acesta, datele la care au fost elaborate măsurile ori modul cum a fost facturată asistenţa tehnică acordată.
Referitor la studiul depus în susţinerea acţiunii, acesta având caracter teoretic, general, cheltuielile cu efectuarea acestuia nu au fost considerate deductibile şi nu au acest caracter, nefiind demonstrat posibilitatea în care această lucrare de specialitate ar putea fi realizată de reclamantă.
Cât priveşte celelalte materiale invocate de reclamantă, acestea reprezintă doar pliante informative, nerezultând din conţinutul lor că ar fi rezultatul prestărilor efectuate de firma de consultanţă.
În legătură cu exercitarea de către reclamantă a dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată la momentul achiziţionării seminţelor ce au fost ulterior acordate gratuit cultivatorilor de sfeclă de zahăr, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că nu sunt aplicabile prevederile art. 128 alin. (8) lit. e) C. fisc.
Operaţiunea respectivă a fost corect încadrată la prevederile art. 128 alin. (4) C. fisc., acordarea gratuită a seminţelor de sfeclă de zahăr constituind livrare de bunuri, acestea fiind utilizate în scopuri ce nu au legătură cu activitatea economică a societăţii. Întrucât reclamanta a dedus T.V.A. la achiziţionarea seminţelor, avea obligaţia de a colecta taxa pe valoarea adăugată, astfel încât organele fiscale au procedat corect la stabilirea de T.V.A. de plată suplimentar.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va constata ca fiind neîntemeiate criticile aduse sentinţei, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC Z. SA Tg. Mureş împotriva sentinţei nr. 46 din 04 martie 2010 a Curţii de Apel Tg.Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5616/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5618/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
