ICCJ. Decizia nr. 5619/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5619/2010
Dosar nr. 884/64/2009
Şedinţa publică din 15 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de Curtea de apel ce formează obiectul recursului
Prin sentinţa nr. 44 din 03 martie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamantul L.D. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate Bucureşti şi a dispus anularea actului de constatare nr. 409/I.I./2009 emis de pârâtă, precum şi respingerea restului pretenţiilor reclamantului.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 19 iunie 2008 reclamantul a fost validat consilier local în Consiliul Local al oraşului Covasna, prin hotărârea nr. 47/2008.
Reţine judecătorul fondului că regimul juridic al funcţiei de consilier local are o dublă reglementare, una generală stabilită prin Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali şi una specială, numai în materia incompatibilităţilor, stabilită prin Legea nr. 161/2003, unde art. 88 este alocat special funcţiilor de consilier local şi de consilier judeţean.
Contractul de management a fost instituit, alături de funcţiile de director coordonator şi director coordonator adjunct la instituţiile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale, prin OUG nr. 37/2009, iar ulterior Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1257 din 07 octombrie 2009 reglementat prin OUG nr. 105/2009, declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1629/2009.
Consideră instanţa de fond că prin declararea ca neconstituţională a celor două ordonanţe de urgenţă care au constituit suportul juridic pentru înfiinţarea şi exercitarea funcţiei de director coordonator, nu se mai poate pune în discuţie existenţa unor incompatibilităţi între o funcţie electivă, de demnitate publică, şi cea numită, dar practic desfiinţată, de director coordonator angajat prin contract de management ce fusese asimilat unui contract individual de muncă.
În asemenea condiţii normative, consideră instanţa de fond că nu i se poate imputa reclamantului o situaţie juridică anterioară ce a fost desfiinţată de instanţa constituţională cu toate efectele juridice corelative. Având în vedere şi faptul că reclamantul, în funcţia de director coordonator, nu îndeplinea o funcţie specifică definiţiei legale, anume Legea nr. 188/1999, instanţa de fond a constatat că nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 94 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, aşa cum s-a reţinut în actul de constatare întocmit de către pârâtă.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 44 din 03 martie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Printr-o primă critică formulată recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe excepţia tardivităţii acţiunii care a fost promovată de intimatul reclamant cu încălcarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 48 alin. (2) din Legea nr. 144/2007; în acest sens, se susţine că deşi actul de control a fost comunicat reclamantului la data de 16 noiembrie 2009 acesta nu l-a contestat în termen legal, fapt ce rezultă din adresa nr. 1634/26/2009 a Curţii de Apel Craiova.
Printr-o altă critică formulată, pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă susţine că starea de incompatibilitate a intimatului-reclamant generată de deţinerea simultană a funcţiei de director coordonator al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Covasna, în condiţiile OUG nr. 37/2009, şi a calităţii de consilier local, este evidentă, în raport de dispoziţiile art. 3 alin. (9) din OUG nr. 37/2009, în vigoare la momentul numirii în funcţia publică de conducere, art. 4 alin. (9) şi (12) din OUG nr. 105/2009 şi a art. 94 din Legea nr. 161/2003.
Astfel, susţine recurenta-pârâtă că la data numirii intimatului-reclamant în funcţia de director coordonator, erau incidente dispoziţiile art. 3 alin. (9) din OUG nr. 37/2009, care atrăgeau regimul incompatibilităţilor prevăzute de art. 94 din Legea nr. 161/2003 aşa că a accepta aplicarea art. 88 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ ar presupune acceptarea unei interpretări a legii în sensul neaplicării acesteia.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurentul-pârât, în condiţiile art. 304 C. proc. civ., a apărărilor formulate şi raportat la prevederile legale incidente, dar şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis.
În primul rând Înalta Curte va respinge critica referitoare la nesoluţionarea excepţiei de tardivitate a formulării contestaţiei, invocată de recurenta-pârâtă faţă de împrejurarea că prin încheierea de şedinţă din 08 februarie 2010, în mod corect instanţa de fond a dispus respingerea excepţiei invocate, pentru considerentele expuse în respectiva încheiere de şedinţă care face corp comun cu hotărârea recurată.
În ceea ce priveşte motivul întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că şi acest motiv este neîntemeiat, în condiţiile în care recurenta-reclamantă nu a precizat care sunt aspectele care i-au format convingerea că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii atunci când a constatat legalitatea actului de constatare nr. 409/I.I./2009.
Înalta Curte urmează a primi, însă, criticile din recurs referitoare la nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei pronunţate de Curtea de apel, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în considerarea celor ce urmează:
Prin actul de constatare nr. 409/I.I./2009, Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, a constatat starea de incompatibilitate în care se afla intimatul-reclamant care ocupa funcţia publică de director coordonator al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Covasna, începând cu data de 25 mai 2009 şi până la data încheierii actului de constatare.
În acest sens, s-a reţinut că prin Ordinul nr. 1070 din 25 mai 2009 al Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale intimatul-reclamant, aflat începând cu luna iunie 2008 în exerciţiul unei funcţii de autoritate publică, respectiv cea de consilier local în cadrul Consiliului Local al oraşului Covasna, a fost numit, în temeiul prevederilor art. 3 alin. (4) din OUG nr. 37/2009, în funcţia de director coordonator al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Covasna, fiindu-i incidente dispoziţiile art. 3 alin. (9) din acelaşi act normativ, cum de altfel, apare înscris şi în art. 4 din ordinul de numire în respectiva funcţie de conducere.
Înalta Curte observă în primul rând că nu se contestă în cauză faptul că începând cu data de 25 mai 2009 intimatul-reclamant a exercitat simultan atât funcţia de director coordonator, în baza OUG nr. 37/2009, cât şi funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al oraşului Covasna, reglementată de Legea nr. 393/2004.
Ceea ce se contestă de către intimatul-reclamant este incidenţa în cauză a dispoziţiilor legale în raport de care s-a stabilit starea de incompatibilitate, respectiv art. 94 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, la care face trimitere art. 3 alin. (7) din OUG nr. 37/2009 şi, ulterior, art. 4 alin. (9) din OUG nr. 105/2009, faţă de prevederile art. 88 alin. (1) lit. c), din acelaşi act normativ, care prevăd în mod expres cazurile de incompatibilitate a calităţii de consilier local sau judeţean.
Astfel, potrivit art. 3 alin. (7) din OUG nr. 37/2009: „Pe perioada executării contractului de management, persoanelor care ocupă funcţii dintre cele prevăzute la alin. (3) li se aplică prevederile art. 70, 71, 79, 94-98 şi 111-114 din Cartea I, Titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.”
Este de necontestat faptul că reclamantul, fiind numit într-o funcţie de conducere în temeiul OUG nr. 37/2009, trebuia să se supună regimului juridic reglementat de actul normative prin care respectiva funcţie a fost creată, inclusiv regimului de incompatibilităţi instituit prin art. 3 alin. (7) din OUG nr. 37/2009 care face trimitere expresă la art. 94 din Legea nr. 161/2003.
Faptul că regimul de incompatibilităţi impus funcţiei de director coordonator prin OUG nr. 37/2009 este diferit de ansamblu de incompatibilităţi impus funcţiei de consilier local sau judeţean, prin art. 88 din Legea nr. 161/2003, nu poate conduce la concluzia că intimatul-reclamant care deţinea simultan ambele funcţii, ar fi trebuit să se supună, în ceea ce priveşte incompatibilităţile, doar dispoziţiilor art. 88 din Legea nr. 161/2003; a aprecia starea de incompatibilitate a intimatului-reclamant doar în raport cu funcţia de consilier local prin aplicarea dispoziţiile art. 88 din Legea nr. 161/2003 ar echivala, cum corect susţine recurenta-pârâtă, cu inaplicarea dispoziţiilor legale care reglementează starea de incompatibilitate a funcţiei de director coordonator, ceea ce nu poate fi acceptat.
Faptul că actele normative prin care a fost stabilit regimul juridic al respectivei funcţii de conducere a fost declarat neconstituţional nu are relevanţă sub aspectul stării de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul începând cu data de 25 mai 2009, dat fiind faptul că reglementările constituţionale şi legale din România prevăd expres efectul ex nunc al deciziilor Curţii Constituţionale în art. 47 alin. (4) din Constituţie şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, iar în situaţia dedusă judecăţii Decizia contenciosului constituţional la care face referire instanţa de fond nu produce efecte asupra raportului juridic născut anterior, cum în mod greşit a apreciat judecătorul fondului.
Toate considerentele expuse converg către concluzia că, în raport cu dispoziţiile legale incidente în cauză, soluţia pronunţată de instanţa de fond este netemeinică şi nelegală, motiv pentru care urmează a fi primite toate criticile formulate de recurentul-reclamant, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, recursul urmează a admis, iar hotărârea recurată modificată în sensul respingerii acţiunii intimatei-reclamante ca neîntemeiate, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională pentru Integritate împotriva sentinţei nr. 44 din 03 martie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de L.D., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5620/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5611/2010. Contencios → |
|---|
