ICCJ. Decizia nr. 5639/2010. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizie nr. 5639/2010
Dosar nr. 6093/1/2010
Şedinţa publică din 15 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 iulie 2010, sub nr. de dosar 6093/1/2010, revizuientul C.I., a solicitat in contradictoriu cu intimatul C.N.S.A.S. revizuirea deciziei nr. 3054 din 09 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 45061/3/2009.
În motivarea cererii formulate revizuientul susţine că după contestarea deciziei atacate a intrat în posesia ediţiilor ziarului B. din 11, 12 şi 18 februarie 2009, 23 decembrie 2008, 22 decembrie 2008, 06 februarie 2009 şi 09 martie 2009, în care apar date şi informaţii noi despre N.P., ofiţerul de Securitate care l-a anchetat şi terorizat în timpul regimului comunist. Susţine revizuientul că din respectivele materiale de presă rezultă că ofiţerul de Securitate practica frecvent şantajul, lua declaraţiile sub presiune şi obliga persoanele să dea declaraţii dictate de el sub ameninţarea torturii şi a arestării.
Consideră revizuientul că aceste înscrisuri noi dovedesc în fapt că a fost victima unei permanente supravegheri şi anchete de natură penală, iar nu colaborator al Securităţii, în sensul OUG nr. 24/2008.
În drept, revizuientul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi a depus la dosar un set de înscrisuri, respectiv declaraţiile notariale ale domnilor C.L. şi D.G., în copii certificate, precum şi extrasele din presa locală la care a făcut referire.
2. Hotărârea supusă revizuirii
Prin Decizia nr. 3054 din 09 iunie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 45061/3/2009, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul C.I., împotriva sentinţei nr. 1564 din 08 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului C.I.
4. Hotărârea instanţei competente a se pronunţa asupra revizuirii
Analizând cauza prin prisma motivelor de revizuire invocate de revizuient, în raport cu dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de revizuire este nefondată pentru următoarele considerente:
În primul rând, Înalta Curte reaminteşte că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Potrivit art. 322 pct. 5 C proc. civ. „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
Prima ipoteză a art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se referă exclusiv la producerea unor înscrisuri, ce existau în momentul primei judecăţi şi pe care instanţa nu le-a putut avea în vedere dintr-o cauză mai presus de voinţa părţii sau care au fost reţinute de partea adversă cu rea-credinţă. Nu constituie, aşadar, înscrisuri doveditoare noi, în sensul textului citat setul de articolele publicate în ziarul B., la care revizuientul face referire.
De asemenea, referirea normei legale fiind făcută numai la înscrisuri, înseamnă că dintre temeiurile de revizuire s-au exclus celelalte mijloace de probă, cum ar fi recunoaşterea părţilor sau depoziţiile unor martori chiar şi în formă autentică. Prin urmare, este cert că declaraţiile notariale depuse de revizuient nu se circumscriu exigenţelor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute în cauză motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocate de revizuientul C.I. aşa încât, văzând şi dispoziţiile art. 328 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de C.I. împotriva deciziei nr. 3054 din 09 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5646/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5633/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
