ICCJ. Decizia nr. 5620/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5620/2010
Dosar nr.4302/100/2009
Şedinţa publică din 15 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 142 din 25 martie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor Bucureşti şi Penitenciarul de Maximă Siguranţă Baia Mare; a respins ca tardiv introdusă cererea de întregire a cererii introductive de instanţă, înregistrată pe rolul Curţii de apel, oral la data de 14 ianuarie 2010 şi în scris la data de 25 ianuarie 2010; a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul C.V. în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor Bucureşti şi Penitenciarul de Maximă Siguranţă Baia Mare, înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de 23 iulie 2009 şi a obligat reclamantul să plătească pârâtei Administraţia Naţională a Penitenciarelor Bucureşti suma de 1.939 RON, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul C.V.
Prin întâmpinările formulate în cauză, intimaţii-pârâţi au invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare în termenul prevăzut de lege, iar la termenul de judecată din 15 decembrie 2010, Înalta Curte a rămas în pronunţare pe această excepţie.
În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil şi în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ., instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei nulităţii recursului, excepţie de procedură care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost comunicată reclamantului C.V. la data de 13 aprilie 2010, aşa cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare a hotărârii.
Recurentul-reclamant a declarat recurs la data de 27 aprilie 2010, aşa cum rezultă din rezoluţia de primire a cererii de recurs.
Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a precizat expres că „motivele acestui demers justiţiar le voi arăta în faţa instanţei”.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
La data de 22 noiembrie 2010, recurentul-reclamant a depus la dosar, prin serviciul poştal, motivele de recurs, dovada achitării taxei de timbru şi dovezile privind cheltuielile de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., „Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.
În raport de aceste dispoziţii imperative, rezultă că recurentul-reclamant avea obligaţia procesuală de a motiva recursul în termen de 15 zile, calculat de la data comunicării sentinţei recurate, respectiv până la data de 29 aprilie 2010.
Înalta Curte constată însă că recurentul-reclamant a depus tardiv motivele de recurs, cu depăşirea termenului legal prevăzut în acest sens.
Potrivit dispoziţiilor art. 306 C. proc. civ.:
Art. 306 alin. „(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2).
(2) Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.”
Având în vedere data comunicării sentinţei recurate (13 aprilie 2010), data limită de declarare şi motivare a recursului (29 aprilie 2010) şi data la care recurentul-reclamant a depus motivele de recurs (22 noiembrie 2010), în raport cu dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., instanţa urmează a constata nulitatea recursului.
În raport de cele mai sus reţinute şi întrucât, în cauză, nu s-au ivit motive de ordine publică în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 306 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cărora „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de C.V. împotriva sentinţei nr. 142 din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5623/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 5619/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
