ICCJ. Decizia nr. 5623/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5623/2010
Dosar nr. 46/32/2010
Şedinţa publică din 15 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de Curtea de apel ce formează obiectul recursului
Prin sentinţa nr. 30 din 05 martie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanţii SC M.V. SRL, SC A.C.C. SRL, SC B.I. SRL, SC P.I. SRL, B.O., B.G. şi R.L.D. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – D.G.F.P. Bacău - Activitatea de Inspecţie Fiscală Bacău.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, după o expunere detaliată a situaţiei de fapt prezentate de părţile litigante, că organele de control fiscal au încheiat actele fiscale contestate în cauză cu respectarea dispoziţiilor art. 27 din OG nr. 90/2003.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 30 din 05 martie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii SC M.V. SRL, SC A.C.C. SRL, SC B.I. SRL, SC P.I. SRL, B.O., B.G. şi R.L.D. care au solicitat admiterea cererii de recurs şi pe cale de consecinţă, în principal, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bacău, iar în subsidiar admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Printr-o primă critică, circumscrisă motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se susţine că instanţa de fond, cu încălcarea dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., nu şi-a motivat în fapt şi în drept hotărârea pronunţată în condiţiile în care nu a efectuat o analiză exhaustivă a temeiurilor juridice invocate, a susţinerilor părţilor şi nici nu a expus un raţionament care să justifice soluţia pronunţată, aspecte care atrag incidenţa dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Printr-o altă critică, circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susţine că prin soluţia pronunţată instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) lit. a) din OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal, temei de drept în baza căruia au fost emise deciziile contestate.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrărilor dosarului în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul în considerarea celor ce urmează:
Recurenţii-reclamanţi au sesizat instanţele de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune având ca obiect anularea deciziei nr. 11 din 16 iunie 2009 privind stabilirea răspunderii solidare a recurenţilor cu debitoarea SC P. SRL şi a deciziei nr. 12 din 29 iulie 2009 privind soluţionarea contestaţiei formulate de recurenţi împotriva deciziei nr. 11/2009, ambele emise de intimata-pârâtă A.N.A.F. – D.G.F.P. Bacău.
Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a observat că cele două decizii contestate nu au ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale precum şi accesorii ale acestora ci privesc stabilirea, potrivit art. 27 din OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal, răspunderii solidare a recurenţilor, în condiţiile art. 28 din acelaşi act normativ, pentru obligaţiile restante ale debitoarei insolvabile SC P. SRL şi implicit faptul că competenţa materială de soluţionare a cauzei nu este guvernată de criteriul valoric, instituit de art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ci de nivelul autorităţii emitente a actelor administrativ fiscale contestate, în condiţiile aceleiaşi norme legale.
Cum în cauza dedusă judecăţii cele două decizii au fost emise în condiţiile art. 205-209 din OG nr. 92/2003 de către D.G.F.P. Bacău este de necontestat faptul că, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine, în primă instanţă, Tribunalului Bacău şi nu Curţii de Apel Bacău, cum greşit a apreciat judecătorul fondului.
Faţă de reţinerea, în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 din acelaşi act normativ, Înalta Curte consideră că nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs invocate în cauză.
În consecinţă, constatând că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de competenţă materială, situaţie circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC M.V. SRL, SC A.C.C. SRL, SC B.I. SRL, SC P.I. SRL, B.O., B.G. şi R.L.D. împotriva sentinţei nr. 30 din 05 martie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5633/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5620/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
