ICCJ. Decizia nr. 5598/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5598/2010
Dosar nr. 6405/1/2010
Şedinţa publică din 14 decembrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 666 din 09 februarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de D.G.F.P. Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 143/CA din 15 iulie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Z.M., D.L., L.V., M.M.D., L.A., S.A., N.D., G.G.L., B.M., B.G.P., F.C.V., P.M.R., V.C.D., H.A., B.M.A., A.A., B.S.C., S.C., A.M. şi C.I.C. au chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P. Iaşi, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 11 din 19 decembrie 2008 şi a procesului-verbal de inspecţie fiscală din 30 octombrie 2008 prin care au fost obligaţi la plata sumei totale de 91.760,02 RON, formată din 79.867,02 RON sume nete, plus 11.893 RON majorări.
Prin sentinţa civilă nr. 143/CA din 15 iulie 2009, Curtea de Apel Iaşi a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a anulat Decizia nr. 11 din 19 decembrie 2008 emisă de pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta D.G.F.P. Iaşi a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, a constatat că acesta a fost declarat peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. şi de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi, raportat la dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că în cauză recurenta nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, a respins recursul ca tardiv formulat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurenta D.G.F.P. Iaşi, în temeiul dispoziţiilor art. 318 şi art. 319 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei se arată că instanţa de fond a comunicat sentinţa civilă nr. 143/CA din 15 iulie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 9/45/2009, D.G.F.P. Iaşi la data de 27 august 2009, fiind înregistrată la Registratura Generală sub nr. 17059 din 27 august 2009.
Contestatoarea arată că întrucât termenul de 15 zile pentru promovarea recursului se împlinea pe 12 septembrie 2009, într-o sâmbătă - zi când serviciul era suspendat, potrivit art. 101 alin. (5) C. proc. civ., termenul se prelungea până la sfârşitul primei zile de lucru următoare, respectiv 14 septembrie 2009 (luni), ultima zi când se putea depune la poştă, cu scrisoare recomandată, declaraţia de recurs.
Contestatoarea mai susţine că, în cauză, cererea de recurs a fost înregistrată la Registratura Generală a D.G.F.P Iaşi sub nr. 17811 din 11 septembrie 2009 şi predată în termen legal cu recomandata nr. 10619 oficiului poştal Iaşi la data de 11 septembrie 2009, aşa cum reiese din borderoul de primire şi confirmarea de primire (felul trimiterii R 10619, prezentat la oficiul poştal la data de 11 septembrie 2009).
Se mai arată în cuprinsul contestaţiei în anulare faptul că în Dosarul nr. 11/45/2009 al Curţii de Apel Iaşi a fost contestat acelaşi proces-verbal de inspecţie din 30 octombrie 2009 care face obiectul cauzei de faţă, de către un alt reclamant - P.D.; că sentinţa civilă nr. 152/CA din 21 iulie 2009 pronunţată în dosarul sus-precizat a fost comunicată D.G.F.P Iaşi tot la data de 27 august 2009, ca şi în prezenta cauză, iar recursul nr. 17810 din 11 septembrie 2009 declarat de contestatoare împotriva acestei hotărâri, care a fost predat la oficiul poştal Iaşi cu aceeaşi scrisoare recomandată (R 10619 din 11 septembrie 2009) cu care a fost trimis şi recursul din cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 9/45/2009 a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 922 din 18 februarie 2010, anexată în copie.
Contestatoarea solicită ca, raportat la situaţia de fapt şi de drept ce reiese din materialul probator administrat în Dosarul nr. 9/45/2009, să se constate atât admisibilitatea prezentei contestaţii în anulare, cât şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 318 C. proc. civ., în sensul că soluţia de respingere ca tardiv depus a recursului, dispusă în cauză, este rezultatul unei erori materiale grave săvârşită de instanţa de recurs.
În concluzie, se solicită de către contestatoare admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei civile nr. 666 din 09 februarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 9/45/2009 şi rejudecând recursul, admiterea acestuia aşa cum a fost formulat.
Examinând cauza şi Decizia atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este nefondată.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege.
Reglementând contestaţia în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate prin această cale extraordinară de atac când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Motivele contestaţiei în anulare speciale sunt, aşadar, expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textul care o reglementează este de strictă interpretare.
Prima ipoteză a textului vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunţarea unei soluţii eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deşi era ataşată dovada achitării taxei de timbru, greşita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat, etc.
Fiind un text de excepţie, noţiunea de „greşeală materială” nu poate fi interpretată extensiv.
În orice caz, textul nu vizează stabilirea eronată a situaţiei de fapt în urma aprecierii probelor şi nici modul cum instanţa a înţeles să interpreteze prevederile legale, situaţie în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs, ceea ce nu este admisibil.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte apreciază că în pricina de faţă contestaţia în anulare formulată nu îndeplineşte condiţiile expres şi limitativ prevăzute în textele legale sus-menţionate, deoarece motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în niciuna din ipotezele reglementate de dispoziţiile citate, instanţa de recurs apreciind în mod corect, în raport de actele şi lucrările dosarului, faptul că recursul a fost declarat tardiv, de vreme ce sentinţa atacată a fost comunicată recurentei la data de 27 august 2009, iar recursul a fost înregistrat la data de 15 septembrie 2009, potrivit rezoluţiei aflate la dosarul de recurs.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile contestatoarei sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de D.G.F.P. Iaşi împotriva deciziei nr. 666 din 09 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 5596/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5649/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
---|