ICCJ. Decizia nr. 5647/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5647/2010
Dosar nr. 1139/292/2009
Şedinţa de la 15 decembrie 2010
Asupra recursului declarat de P.G. împotriva sentinţei civile nr. 145 din 12 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1139/292/2009;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 06 aprilie 2009 pe rolul Judecătoriei Roşiorii de Vede, ce a format obiectul Dosarului nr. 1139/292/2009, reclamanta P.G., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Teleorman - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea certificatului de încadrare în grad de handicap din 22 octombrie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 740 din 30 aprilie 2009, Judecătoria Roşiorii de Vede a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 13 alin. (4) şi (5) din OG nr. 14/2003 şi ale HG nr. 430/2008, reclamanta a contestat certificatul de încadrare în grad de handicap la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi organizată în subordinea Autorităţii Naţionale pentru Persoane cu Handicap, fiind emisă Decizia nr. 2442 din 26 martie 2009 care, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 13 alin. (5) din OG nr. 14/2003, poate fi atacată la Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă de contencios administrativ.
Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 145 din 12 ianuarie 2010, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei reţinând, în esenţă, următoarele:
În urma evaluării petentei pe baza actelor medicale, prin certificatul de încadrare în grad de handicap din 22 octombrie 2008, pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a jud. Teleorman a atestat încadrarea reclamantei în gradul de handicap mediu (3), cod boală E11, Z89, iar, prin Decizia nr. 2442/2009, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a confirmat concluziile cuprinse în certificatul din 22 octombrie 2008 şi a respins contestaţia formulată de reclamanta privind încadrarea sa în gradul de handicap respectiv.
Conform criteriilor de încadrare în grad de handicap prevăzute în Ordinul comun al Ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale şi al Ministrului Sănătăţii Publice nr. 762/1992/2007, încadrarea în grad de handicap se face în funcţie de deficienţa (dizabilitatea) determinată de o boală, iar în cazul reclamantei diagnosticul a fost cel de deficienţă funcţională medie, iar diagnosticul clinic - cod boală E 11 Z 89, ce corespunde încadrări în gradul de handicap mediu (3).
Curtea de apel a reţinut că actul contestat a fost emis cu respectarea criteriilor prevăzute de ordinul menţionat, în condiţiile în care reclamanta nu a înţeles să-şi precizeze acţiunea prin indicarea afecţiunilor de care suferă şi anexarea actelor medicale doveditoare.
Împotriva sentinţei civile nr. 145 din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta P.G., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 1139/292/2009, la data de 19 mai 2010, precizând că motivele de recurs sunt cele cuprinse în cererea de recurs formulată în Dosarul nr. 4036/2/2009.
Înainte de a proceda la analiza legalităţii şi temeiniciei sentinţei civile recurate, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţia procesuală ce îi incumbă conform dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora:
Art. 3021 alin. „(1) Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni:” (...) „c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;”
Întrucât prin declaraţia de recurs recurenta-reclamantă a precizat că motivele de recurs sunt cele cuprinse în cererea de recurs formulată în Dosarul nr. 4036/2/2009, Înalta Curte constată că recursul declarat de P.G. în Dosarul nr. 1139/292/2009 este supus sancţiunii nulităţii prevăzute de dispoziţiile citate din C. proc. civ.
Faţă de considerentele expuse, în raport cu dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat de P.G. împotriva sentinţei civile nr. 145 din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de P.G. împotriva sentinţei civile nr. 145 din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5649/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5646/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
