ICCJ. Decizia nr. 565/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 565/2010

Dosar nr. 1010/44/2008

Şedinţa publică din 4 februarie 201.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 54 din 3 martie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta J.M.D. în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A., având ca obiect anularea deciziei nr. 739 din 18 aprilie 2008, emisă de aceasta.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia amintită s-a dispus de către pârâtă măsura acordării preavizului şi de asemenea a eliberării din funcţia publică de director al A.P.I.A. Centrul Judeţean Brăila.

Apreciază reclamanta că Decizia atacată este lovită de nulitate absolută, întrucât cele dispuse prin aceasta nu au la bază motivele de fapt care să justifice o asemenea măsură.

Mai arată reclamanta că Decizia contestată este dată cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute în art. 61, art. 62 alin. (2) C. muncii.

De asemenea a mai susţinut reclamanta că pârâta nu a inserat în conţinutul deciziei criticate posibilitatea atacării ei în faţa instanţelor judecătoreşti şi nici termenul de contestare a acesteia.

Prin soluţia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi s-au avut în vedere următoarele argumente.

Măsura eliberării reclamantei din funcţie a fost pe deplin justificată de modificările structurale şi funcţionale ale instituţiei în care şi-a desfăşurat activitatea.

Se mai reţine că modificările au fost dispuse prin OUG nr. 93/2008 în sensul că centrele judeţene sun conduse de directori executivi numiţi prin decizie a directorului general, aceştia având în acelaşi timp şi calitatea de ordonatori terţiari de credite pentru fondurile de la bugetul de stat.

Astfel reţine Curtea, reclamanta a optat anterior producerii efectelor deciziei contestate pentru ocuparea unui alt post, de execuţie, participând la concursul organizat în acest scop.

Împotriva sentinţei nr. 54 din 3 martie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantă J.M.D. solicitând în principal admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii, cu consecinţa anulării deciziei nr. 739 din 18 aprilie 2009 emisă de A.P.I.A.

În motivele de recurs se critică soluţia instanţei de fond sub două aspecte: lipsa motivării şi hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii; hotărârea pronunţată este nelegală şi netemeinică, deoarece Decizia atacată trebuia analizată atât sub aspect formal, cât şi sub aspectul respectării dispoziţiilor legii pe care chiar intimata şi-a întemeiat apărarea.

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor.

Acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiţiei şi pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanţele superioare.

De altfel, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (vezi cauza Albina împotriva României, cauza Gheorghe împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de către instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă.

A nu motiva o hotărâre şi a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susţinerile reclamatei, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.

Un alt argument care atrage casarea sentinţei recurate, îl constituie faptul că judecătorul fondului a invocat dispoziţiile OUG nr. 93/2008, act normativ care nu a făcut obiect de dezbatere în cadrul procesului dedus judecăţii.

OUG nr. 93/2008 modifică şi completează Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, astfel că dispoziţiile legale prevăzute în acest act normativ nu-şi găsesc aplicabilitatea în prezenta cauză.

Prin urmare motivarea sumară şi confuză a prezentei hotărâri judecătoreşti echivalează cu nemotivarea hotărârii, care trebuie desfiinţată în baza art. 304 pct. 7.

De aceea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul declarat, va fi casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de J.M.D. împotriva sentinţei nr. 54 din 3 martie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 565/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs