ICCJ. Decizia nr. 5654/2010. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5654/2010
Dosar nr. 503/32/2009
Şedinţa publică din 15 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. 503/32 din 10 septembrie 2009 reclamanţii A.A. şi A.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - A.F.P. Bacău, anularea deciziilor nr. 121 din 25 iunie 2009 şi nr. 80 din 02 aprilie 2009, precum şi exonerarea lor de la plata sumelor stabilite prin Decizia nr. 80 din 02 aprilie 2009 privind angajarea răspunderii solidare cu debitoarea SC I.T. SRL Bacău.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat următoarele:
În urma a două controale fiscale efectuate de D.G.F.P. Bacău şi A.F.P. Bacău au fost stabilite în sarcina SC I.T. SRL obligaţii suplimentare de plată. Actele fiscale de stabilire a acestor obligaţii au fost contestate, însă soluţionarea lor a fost suspendată motivat de existenţa unor plângeri penale. Cu toate că nu a fost finalizată această procedură şi nu a putut fi stabilită cert existenţa şi cuantumul obligaţiilor fiscale suplimentare, organul fiscal a procedat la executarea silită a tuturor bunurilor mobile ale societăţii, aducând-o în stare de insolvabilitate. Tot A.F.P. Bacău a cerut şi declararea insolvenţei, acţiune care face obiectul Dosarului nr. 2568/110/2009 al Tribunalului Bacău.
Prin actele fiscale contestate, organul fiscal a omis faptul că pentru creanţele stabilite la primul control fiscal au fost executate şi valorificate silit terenurile din comuna Reci, jud. Covasna, aparţinând societăţii, situaţie care creează o denaturare a realităţii faptice sub aspectul patrimoniului şi a creanţelor recuperate în raport cu dispoziţiile art. 27 C. proCod Fiscal Nu au fost menţionate nici litigiile născute în legătură cu executarea terenurilor din comuna Crucea, jud. Constanţa.
Cu privire la ceea ce s-a reţinut prin deciziile contestate, reclamanţii au susţinut următoarele:
Faptul că la sediul SC B.E. SRL organul fiscal nu a găsit principiu de custodie pentru bunurile aflate în custodia sa nu poate constitui un motiv temeinic şi legal pentru angajarea răspunderii solidare, neputând fi stabilită legătura de cauzalitate cu prejudiciul.
Imposibilitatea SC T.E. SRL de evaluare a liniei tehnologice pentru tranşarea, granularea, malaxarea, ambalarea şi maturarea cărnii, motivată de lipsa cărţii tehnice a utilajului nu constituie motiv pentru angajarea răspunderii solidare; nu este arătat prejudiciul şi persoana direct răspunzătoare de producerea acestuia.
Organul fiscal nu a arătat care sunt mobilele din contul 213.3 existente la data controlului, valoarea acestora, dacă există prejudiciu şi cui îi incumbă:
Organul fiscal se află într-o gravă eroare cu privire la faptul că patrimoniul societăţii a fost diminuat prin vânzările arătate la punctele III şi IV. În baza unui antecontract de vânzare-cumpărare SC I.T. SRL a acţionat ca un mandatar pentru SC S.B.C. SRL Bucureşti.
Nici tranzacţia imobiliară realizată pentru bunurile din judeţul Timiş nu constituie motiv de diminuare a patrimoniului societăţii în vederea eludării plăţii contribuţiilor fiscale la bugetul de stat întrucât tranzacţionarea s-a făcut pe baza unei evaluări raportat la valorile de piaţă pentru bunuri de acelaşi fel şi din aceeaşi zonă, valoarea obţinută nu este cea de inventar cu amortismentele scăzute sau sub această valoare, iar pentru această tranzacţie inspectorii fiscali nu au constatat la control neregularităţi ori contribuţii suplimentare de plată.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinare, pârâta A.F.P. Bacău a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii deciziei nr. 121/2009, pârâta a invocat dispoziţiile art. 209 alin. (2) C. proCod Fiscal şi ale pct. 5.1 şi 5.2 din ordinul nr. 519/2005, pct. 4 din Decizia nr. 6/2004 a Comisiei fiscale centrale aprobată prin ordinul 1561/2004. Cu privire la fondul cauzei a susţinut că acţiunea este nefondată pentru motivele reţinute prin cele două decizii contestate.
c) Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 29 din 4 martie 2010, Curtea de Apel Bacău a admis acţiunea, astfel cum a fost precizată sub aspectul părţilor, formulată de reclamanţii A.A. şi A.S., a anulat deciziile nr. 80 din 02 aprilie 2009 privind angajarea răspunderii solidare cu pârâta-debitoare SC I.T. SRL Bacău a reclamanţilor şi nr. 121 din 25 iunie 2009 privind soluţionarea contestaţiei administrative, decizii emise de pârâta A.F.P. Bacău, de asemenea în consecinţă, exonerează reclamanţii de la plata sumei de 9.625.332 RON şi a majorărilor de întârziere, stabilite ca obligaţii în sarcina acestora prin Decizia nr. 80 din 02 aprilie 2009.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că:
Chiar dacă s-ar reţine starea de insolvabilitate a SC I.T. SRL pentru a se angaja reclamanţilor răspunderea în condiţiile codului de procedură fiscală este necesar a se dovedi că insolvabilitatea a fost provocată prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acesteia. În cauză, aceste condiţii nu sunt îndeplinite.
Ascunderea cu rea-credinţă a două utilaje proprietatea la cererea A.F.P. Bacău a fost reţinută de organul fiscal (pct. 1 din Decizia nr. 80/2009) ca urmare a lipsei, de la sediul SC B.E. SRL a procesului-verbal de custodie, respectiv ca urmare a imposibilităţii evaluării, din cauza lipsei unor date tehnice, a utilajului folosit de SC R.B. SRL. Nici lipsa - la momentul controlului efectuat, la cererea A.F.P. Bacău, de A.F.P. Vatra Dornei - a procesului-verbal de custodie din 27 ianuarie 2006 a utilajului predat de SC I.T. SRL societăţii SC B.E. SRL, nici lipsa cărţii tehnice a utilajului predat, la data de 10 octombrie 2007. de SC I.T. SRL societăţii SC R.B. SRL nu pot semnifica o ascundere a celor două bunuri mobile în condiţiile în care bunurile există; cu atât mai puţin poate fi reţinută reaua-credinţă a celor doi reclamanţi în ascunderea acestor bunuri. Cele două procese-verbale de custodie au fost prezentate instanţei.
Neidentificarea bunurilor mobile care figurează în contul 213.3 Mijloace de transport a fost reţinută de organul fiscal la pct. II din Decizia nr. 80/2009 fără a se arăta care este semnificaţia juridică a acestui fapt în raport de dispoziţiile art. 27 C. proCod Fiscal
În ceea ce priveşte înstrăinarea terenurilor aparţinând SC I.T. SRL (punctele III-VI din Decizia nr. 80/2009) organul fiscal a reţinut că, în perioada iulie 2006-februarie 2008, SC I.T. SRL a vândut bunuri în valoare de 5.671.992 RON în condiţiile în care datoria la bugetul de stat era de 5.540.894 RON. Însă, abia prin Decizia de impunere din 08 februarie 2008 au fost stabilite în sarcina reclamantei obligaţiile fiscale suplimentare în sumă de 5.425.634 RON. Ulterior, prin Decizia de impunere din 15 iulie 2008 au fost stabilite alte obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 3.991.705 RON. Faptul că creanţa fiscală a fost stabilită abia în luna februarie 2008 (când a avut loc ultima înstrăinare de terenuri, celelalte trei făcându-se în 2006 şi 2007) este relevant întrucât, din debitul total de 9.625.332 RON stabilit în sarcina reclamanţilor prin Decizia nr. 80/2009, doar 2.904.181 RON reprezintă obligaţii fiscale de bază, diferenţa de 6.721.151 RON reprezentând dobânzi.
Suprafaţa totală de teren înstrăinată prin cele 4 acte de vânzare-cumpărare este de 377 ha. Dar, este important de relevat faptul că SC I.T. SRL avea în proprietate o suprafaţă mare de teren (din rezoluţia nr. 759/P/2008 din 21 ianuarie 2009 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârşova rezultă că numai în comuna Crucea, jud. Constanţa, SC I.T. SRL avea în proprietate suprafaţa de 599,83 ha teren din care a înstrăinat 272 ha), o mare parte din acesta fiind supus executării silite chiar de organul fiscal. Este vorba de suprafeţele de 271,58 ha din comuna Crucea, jud. Constanţa, şi respectiv 236.458 mp teren şi construcţiile aflate pe acest teren, situate în comuna Reci, jud. Covasna; din vânzarea acestor imobile s-a recuperat un debit de 2.408.732 RON.
Aşadar, nu se poate reţine în sarcina reclamanţilor nici faptul că, prin cele patru contracte de vânzare-cumpărare, ar fi înstrăinat cu rea-credinţă bunurile imobile ale SC I.T. SRL.
În plus în privinţa reclamantei A.S. este de reţinut că aceasta a reprezenta SC I.T. SRL la încheierea a trei contracte de vânzare-cumpărare, în baza procurilor speciale a cărei traducere a fost legalizată în 06 februarie 2007, 04 mai 2007 şi din 05 februarie 2007.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.F.P. a mun. Bacău.
2. Instanţa de recurs
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a susţinut că reclamanţi-intimaţi au provocat insolvabilitatea firmei prin înstrăinarea cu rea-credinţă a bunurilor acesteia, situaţie stabilită prin procesul-verbal din 27 martie 2009.
În sensul acestei susţineri s-a prezentat situaţia vânzărilor de active.
În ceea ce-l priveşte pe reclamantul A.A. s-a susţinut că a fost asociat unic al societăţii, iar A.S. administratorul societăţii şi că aceştia au vândut activele societăţii provocându-i astfel starea de insolvabilitate, între înstrăinările efectuate şi starea de insolvabilitate fiind o legătură de cauzalitate.
S-a mai arătat că din valoarea bunurilor care au rămas în patrimoniu societăţii nu se pot achita obligaţiile către buget pe care le înregistrează societatea.
b) Analiza motivelor de recurs
Cu privire la asociatul A.A.
Reclamantul A.A. a fost asociat unic al SC I.T. SRL.
În această calitate, în cursul anului 2007, a hotărât vânzarea mai multor suprafeţe de teren care compunea patrimoniul societăţii, vânzări efectuate către persoane fizice sau juridice.
Prin vânzările efectuate s-a diminuat patrimoniul societăţii, din preţul încasat fiind achitate către creditorul bugetar sume nesemnificative.
Astfel, în perioada iulie 2006-februarie 2008 societatea a vândut active în valoare de 5.671.992 RON şi a virat la bugetul de stat suma de 34.128 RON, în timp ce datora la bugetul de stat suma de 5.540.894 RON.
Pentru a se antrena răspunderea solidară a altor persoane, C. proCod Fiscal a instituit o serie de condiţii, ce vor fi prezentate în continuare.
Potrivit art. 27 alin. (1) C. proCod Fiscal, pentru obligaţiile fiscale restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile acestui cod, răspund solidar cu debitorul şi administratorii, asociaţii sau acţionarii care au provocat starea de insolvabilitate a persoanelor juridice debitoare prin înstrăinarea cu rea-credinţă a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acesteia.
În speţă, organele fiscale au declarat societatea în stare de insolvabilitate, constatată prin procesul verbal.
Anterior, bunurile societăţii au fost înstrăinate prin Decizia administratorului societăţii, înstrăinare care se apreciază ca fiind făcută cu rea-credinţă, pentru că a avut scopul diminuării evidente a patrimoniului societăţii.
Din examinarea contractelor de vânzare-cumpărare aflate la dosar fond, se constată că la data efectuării vânzării se plătea un avans cuprins între 15-20% din valoarea bunului vândut, rămânând de achitat un rest de preţ considerabil.
La verificările efectuate de organul fiscal debitorii din cadrul acestor contracte, nu au mai putut fi identificaţi, ceea ce demonstrează că încă de la încheierea contractului s-a urmărit scopul diminuării patrimoniului societăţii, atât prin vânzarea activelor, cât şi prin neîncasarea integrală a preţului, chestiune reţinută în procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate.
Având în vedere modul în care s-au efectuat tranzacţiile, neîncasarea preţului se constată că starea de insolvabilitate a firmei a fost provocată de asociatul unic, prin înstrăinarea cu rea-credinţă a bunurilor proprietatea societăţii.
Cu privire la reclamata A.S.
Contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate de societatea debitoare, prin mandatar A.S., hotărârea privind înstrăinarea fiind luată de asociatul unic.
În condiţiile existenţei unui mandat reclamanta nu poate fi considerată că a acţionat în nume propriu, ca administrator.
Potrivit art. 1532 C. civ., mandatul este un contract în puterea căruia o persoană se obligă să facă ceva pe seama persoanei de la care a primit însărcinarea.
În raport de prevederile textului expus, mandatarul este răspunzător faţă de mandant (societate) şi nu faţă de terţi, cum este şi cazul organului fiscal, întrucât mandatarul acţionează în numele şi pe seama celui care l-a însărcinat.
În raporturile cu terţii răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin încheierea unor acte aparţine celui care a dat împuternicirea, dacă actele sunt încheiate în limitele mandatului.
Reclamanta A.S. a fost mandatată de asociatul unic al SC I.T. SRL, şi nu a acţionat în calitate de administrator al societăţii, reclamantul A.A. fiind răspunzător faţă de terţii prejudiciaţi.
c) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de A.F.P. Bacău împotriva sentinţei civile nr. 29 din 04 martie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, se va modifica sentinţa în parte, în sensul că va respinge acţiunea, aşa cum a fost precizată, formulată de reclamantul A.A. având ca obiect anularea deciziei nr. 80 din0 2 aprilie 2009 emisă de A.F.P. Bacău şi Decizia nr. 121 din 25 iunie 2009 emisă de A.F.P. Bacău, ca neîntemeiată şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate în ceea ce o priveşte pe reclamanta A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.F.P. Bacău împotriva sentinţei civile nr. 29 din 04 martie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea, aşa cum a fost precizată, formulată de reclamantul A.A. având ca obiect anularea deciziei nr. 80 din 02 aprilie 2009 emisă de A.F.P. Bacău şi Decizia nr. 121 din 25 iunie 2009 emisă de A.F.P. Bacău, ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate în ceea ce o priveşte pe reclamanta A.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5674/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5131/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
