ICCJ. Decizia nr. 5655/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5655/2010
Dosar nr. 550/54/2009
Şedinţa publică din 15 decembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată la data de 27 februarie 2009, reclamanta SC D.I. SRL reprezentată prin administrator economic B.D.M., a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice -A.N.A.F., D.R.A.O.V. Craiova, A.N.V., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 9 din 28 ianuarie 2009 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor prin care s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere din 12 septembrie 2008 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că organul vamal a stabilit greşit obligaţiile fiscale de plată cu titlu de accize, în raport de produsul fabricat şi destinaţia finală a acestuia.
A precizat reclamanta că produsele achiziţionate şi livrate sunt exceptate de la plata accizelor, fiind utilizate în alte scopuri decât combustibil pentru motor sau pentru încălzire.
S-a susţinut în acţiune că a aprovizionat materii prime în calitate de utilizator final, pe baza declaraţiilor pe proprie răspundere, produse utilizate pentru obţinerea de diluanţi.
În ceea ce priveşte produsul „F.103” s-a menţionat că rezultatele stabilite de laboratorul vamal central nu au nicio relevanţă, pentru că acest laborator nu are abilitarea de a face încadrări tarifare şi nici nu este acreditat de organul de specialitate (RENAR).
S-au făcut referiri la modul de recoltare a produsului, la calităţile acestuia şi cele ale produsului păcură, precizându-se că produsele F.102 şi F.103 nu întrunesc cerinţele chimice pentru a fi considerate combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire.
Cu privire la diluanţi, s-a precizat că şi în acest caz organul de control a procedat greşit, pentru că nu avea destinaţia de carburant auto sau combustibil pentru încălzire.
b) Întâmpinarea formulată
Prin întâmpinare, pârâta D.R.A.O.V. Craiova, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondate, arătând că în perioada 03 iulie 2008-04 august 2008 şi 01 septembrie 2008-12 septembrie 2008 autoritatea vamală a efectuat la sediul SC D.I. SRL inspecţia fiscală parţială având ca temă modul de determinare, înregistrare în evidenţa contabilă, declarare şi virare a accizelor aferente produselor finite produse şi comercializate sub denumirea „D.A.501”, „F.102”, „F.103”, perioada verificată fiind noiembrie 2007-septembrie 2008.
În perioada supusa controlului (noiembrie 2007-septembrie 2008), SC D.I. SRL din Ioc. Slătioara, jud. Olt, a achiziţionat diverse cantităţi de produse energetice în regim de exceptare de la plata accizelor, în scopul prevăzut de Legea nr. 571/2003 privind Cod Fiscal, cu completările şi modificările ulterioare.
Produsele energetice au fost achiziţionate de SC D.I. SRL cu scopul de a fi folosite ca materii prime pentru fabricarea următoarelor produse finite: F.102, F.103 şi D.A.501, considerate de societate ca fiind diluanţi cu încadrarea NC 3814 00.
Urmare a verificărilor efectuate s-a constatat că materiile prime achiziţionate de SC D.I. SRL au fost combinate, în diverse proporţii, în bazinele închiriate de la SC P. SRL Slatina, fără a fi supuse unor transformări chimice ireversibile.
A.N.V., în urma studierii informaţiilor a documentaţiei întocmite de producător, prin adresa nr. 43083/TFN din 04 august 2008, a comunicat că:
Produsul F.102 este obţinut 100% prin amestecarea unor uleiuri minerale diferite, toate clasificate la poziţia NC 2710. Fiind clasificate la poziţia NC 2710 produsele care constituie materiile prime îndeplinesc condiţiile Notei nr. 2 de Ia Capitolul 27 (referitoare la compoziţie) şi caracterul de ulei petrolier, precum şi compoziţia predominantă în hidrocarburi nearomatice se menţin şi în produsul finit.
Produsul D.A.501 este obţinut din amestecarea proporţie de peste 98% a unor uleiuri minerale clasificate la poziţia 2710 şi sub 2% a unui solvent clasificat la poziţia NC 3814 care conţine xileni 97% şi 3% un produs oxigenat (fie acetat de n-butil, clasificat corect în NC Ia codul 2915 33 00, fie acetat de izobutil, clasificat corect în NC la codul 2915 39 80 sau fie butanol, clasificat corect în NC la codul 2905 13 00), situaţie în care produsul D.A.501 este un preparat în sensul textului poziţiei 2710 care conţine peste 98% produse petroliere şi se clasifică Ia această poziţie.
Produsul F.103 este obţinut din amestecarea în proporţie de peste 98% a unor uleiuri minerale clasificate la poziţia NC 2710 şi sub 2% a unui solvent clasificat la poziţia NC 3814 care conţine xileni sau toluen 97% [tot un produs energetic în sensul art. 175 alin. (1) Cod Fiscal] şi 3% un produs oxigenat (fie acetat de n-butii, clasificat corect în NC la codul 2915 33 00, fie acetat de izobutil clasificat corect în NC la codul 2915 39 80 sau fie butanol clasificat corect în NC la codul 2905 13 00), astfel că produsul F.103 este un preparat în sensul textului poziţiei 2710 care conţine peste 98% produse petroliere şi se clasifică la această poziţie.
c) Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 53 din 5 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC D.I. SRL reprezentată prin administrator B.D.M., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice – A.N.A.F. – D.R.A.O.V. Craiova; a dispus anularea deciziei nr. 9 din 28 ianuarie 2009, emisă de D.G.S.C. din cadrul Ministerului Finanţelor Publice – A.N.A.F.; a anulat Decizia de impunere din 12 septembrie 2008 emisă de D.R.A.O.V. Craiova şi a anulat raportul de inspecţie fiscală parţială din 12 septembrie 2008 emis de D.R.A.O.V. Craiova.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 175 alin. (3) lit. g) Cod Fiscal, produsele energetice pentru care se datorează accize sunt păcura cu codurile NC de la 2710.19.61. până la 2710.19.69. Alin. (4) al aceluiaşi articol stabileşte că produsele energetice, altele decât cele prevăzute la alin. (3), sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare sau utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.
Instanţa de fond a apreciat că, ceea ce este esenţial pentru a determina legalitatea accizării produselor finite fabricate de către reclamanta priveşte corecta încadrare acestora în codurile NC în raport de proprietăţile fizico-chimice pe care le prezintă, motiv pentru care a dispus efectuarea unui raport de expertiză, în specialitatea chimie. potrivit concluziilor acestui raport, produsele fabricate de reclamanta au fost caracterizate de Laboratorul INCERP Ploieşti şi au obţinut certificarea tipului de produs şi a calităţii din partea Organismului de Certificare INSCERT Ploieşti, organism acreditat de RENAR, fiind eliberate certificatele cu nr. 134, 135 şi 112 prin care se specifică că domeniul de utilizare al produselor este industria lacurilor şi vopselelor.
Expertul a prezentat în mod comparat valorile proprietăţilor fizico-chimice ale produsului F.103, pentru care au fost prelevate probe de către D.R.A.O.V. Craiova, valori rezultând din analizele efectuate de Laboratorul Vamal Central, comparativ cu caracteristicile prezentate în raportul de încercări din 07 decembrie 2007 emis de Laboratorul INCERP Ploieşti şi cele înscrise în specificaţia tehnică a produsului. Expertul a concluzionat că parametrii fizico-chimici ai produselor se încadrează în limitele înscrise în specificaţia tehnică a producătorului declarată la organul fiscal cu ocazia eliberării autorizaţiei de utilizator final. Conform acestor specificaţii tehnice, produsele sunt dizolvanţi organici destinaţi utilizării în industria lacurilor şi vopselelor, poziţia tarifară a acestora corespunzând codului 3814.00, clasificarea propusă de A.N.V., fiind eronată, contrazisă de Regulile de Interpretare a Nomenclaturii Combinate, respectiv precizările din Notele Explicative la Sistemul Armonizat, Capitolul 27, Uleiuri minerale.
În conformitate cu acestea, solvenţii organici nu sunt uleiuri de petrol întrucât poziţia din Tariful Vamal 2710 ce se referă la uleiurile de petrol, nu cuprinde preparatele conţinând uleiuri de petrol sau de minerale bituminoase în orice proporţie, chiar pentru 70% din greutate şi care sunt denumite sau clasificate mai specific în alte poziţii ale Nomenclaturii. Printre acestea sunt enumeraţi şi solvenţii şi diluanţii compoziţi pentru lacuri (poziţia 3814).
Prin urmare accizarea produselor fabricate de reclamantă, respectiv F.102, F.103, D.A.501, în temeiul art. 175 alin. (3) lit. g) Cod Fiscal, în considerarea faptului că produsele menţionate constituie păcura, este nelegală, având în vedere că nu s-a făcut o clasificare corectă a acestora de către organul fiscal.
Analizând legalitatea actelor administrative fiscale din perspectiva art. 175 alin. (4) Cod Fiscal, instanţa retine că produsele fabricate de reclamanta, fiind produse energetice ce nu intră în enumerarea limitativă expusă la alin. (3), ar putea fi supusă accizării numai în ipoteza în care ar fi destinate utilizării, puse în vânzare sau utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.
Potrivit concluziilor expertului specialitatea chimie, niciunul din cele trei produse nu au fost fabricate pentru a fi destinat utilizării drept carburant sau combustibil şi nu a fost pus în vânzare cu acest scop, neîndeplinind standardele naţionale sau internaţionale specifice carburanţilor de motoare sau combustibil pentru încălzire.
Totodată, din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă că materiile prime achiziţionate de reclamantă au fost înregistrate în contabilitate în contul corespunzător şi au fost utilizate pentru realizarea produselor F.102, F.103, D.A.501.
Din documentele contabile nu rezultă că produsele menţionate au fost livrate sau utilizate cu destinaţia de combustibil de motor sau combustibil pentru încălzire. Prin urmare, în aplicarea art. 175 alin. (1) pct. 2 lit. a) Cod Fiscal, produsele energetice fabricate de reclamantă sunt exceptate de la plata accizelor, actele administrative fiscale prin care s-a reţinut în sarcina reclamantei aceste obligaţii fiscale şi accesoriile aferente fiind nelegale.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs D.R.A.O.V. Craiova în nume propriu, precum şi în numele şi pentru A.N.V. şi D.G.F.P. Olt în numele şi pentru A.N.A.F.
Motivele de recurs
Recursul declarat de D.R.A.O.V. Craiova
În recursul declarat de D.R.A.O.V. Craiova s-a susţinut că instanţa de fond nu a motivat sentinţa, în sensul că nu a explicat motivele pentru care au fost însuşite susţinerile SC D.I. SRL şi cele pentru care au fost înlăturate apărările sale.
Pe fond, a considerat că produsele fabricate F.102, F.103 şi D.A.501 nu sunt diluanţi, cu încadrarea în N.C. 3814.00.
S-a precizat că materiile prime achiziţionate au fost combinate, în diverse proporţii, fără a fi supuse unor transformări chimice ireversibile.
Pentru produsul F.102 s-a menţionat că acesta a fost obţinut prin amestecul unor uleiuri minerale, toate clasificate la poziţia NC 2710, astfel că şi în produsul finit are caracterul de ulei petrolier, cu o compoziţie predominantă de hidrocarburi nearomatice.
Produsul D.A.501 a rezultat din combinarea în proporţie de 98% a unor uleiuri minerale clasificate la poziţia NC 2710 şi din 2% solvent clasificat la poziţia NC 3814, care conţine un produs oxigenat, dar că având în vedere că proporţia de produs oxigenat este sub 1%, acesta nu poate influenţa caracterul de ulei petrolier.
Cu referire la produsul F.103 s-a menţionat că este obţinut din amestecul în proporţie de 98% de uleiuri minerale clasificate la poziţia NC 2710 şi sub 2% un solvent clasificat la poziţia 3814, ce conţine şi un produs oxigenat sub 1%, astfel încât nu poate influenţa caracterul de ulei petrolier al produsului.
În susţinerea caracterului de ulei petrolier al produselor s-a făcut referire la analizele efectuate de Laboratorul Vamal Central, şi la regulile de interpretare cuprinse în Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful vamal comun, Regulamentul nr. 1214/2007 de modificare a Anexei I din Regulamentul nr. 2658/1987.
În concluzie, recurenta a susţinut că intimata datorează pentru cantităţile de uleiuri minerale produse sub denumirea de F.103, F.102 şi D.A.501 accizele stabilite prin actul de control.
Recursul declarat de D.G.F.P. Olt
În recursul declarat de D.G.F.P. Olt s-a susţinut, că nu a fost citată la efectuarea expertizei, potrivit art. 208 alin. (1) C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că produsele finite fabricate de reclamantă sunt supuse accizelor stabilite prin Cod Fiscal, organul de control făcând această încadrare în poziţiile tarifare, în raport de proprietăţile fizico-chimice pe care le prezintă.
Recursurile declarate de către pârâte sunt fondate,aşa cum se vor explica în continuare.
Situaţia de fapt
Reclamanta a fabricat produsele F.102, F.103 şi D.A.501, şi a considerat că aceste produse nu se încadrează în categoria produselor energetice accizabile, ci sunt dizolvanţi organici fabricaţi pentru a fi utilizaţi în industria lacurilor şi vopselelor.
Organul de control a apreciat, în raport de ingredientele utilizate şi proporţia acestora că sunt produse energetice accizabile.
Expertul desemnat în cauză a arătat că produsele respective sunt dizolvanţi organici utilizabili în industria lacurilor şi vopselelor.
Concluziile expertizei s-au întemeiat, aşa cum a arătat în răspunsul la obiecţiunile la expertiză pe analizele din rapoartele de încercări efectuate de Laboratorul INCERP Ploieşti şi cele din specificaţia tehnică a produsului, pentru produsele F.102 şi D.A.501, iar pentru produsul F.103 din certificatul de analiză 824/2008 al Laboratorului Vamal Central.
În speţa de faţă, având în vedere modul de efectuare a expertizei tehnice, respectiv fără a exista probe din produs, sau fără a determina parametrii fizico-chimici ai probelor aflate în Laboratorul vamal, se impune casarea cu trimitere la aceeaşi instanţă, pentru refacerea raportului de expertiză, situaţia de fapt nefiind pe deplin lămurită.
Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene de Justiţie, criteriul decisiv pentru clasificarea tarifară a mărfurilor trebuie căutat în caracteristicile şi proprietăţile lor obiective, astfel cum au fost definite în formularea poziţiei din N.C.
La verificarea clasificării produselor în poziţia din N.C., expertul va explica pe baza probelor prevalate din produsele existente şi în raport de încercările efectuate, dar şi de specificaţia tehnică a produselor, care material folosit în amestec îi conferă produsului caracterul esenţial, care sunt caracteristicile şi proprietăţile obiective ale produsului.
În acest sens, expertul va face precizări cu privire la structura produselor fabricate, în raport de materiile prime utilizate şi proporţiile intrate în amestec şi în funcţie de aceasta va stabili încadrarea tarifară a produsului finit.
Se va avea în vedere şi destinaţia produsului, care poate constitui un criteriu obiectiv de clasificare, dacă destinaţia este inerentă produsului respectiv, iar caracterul inerent va fi apreciat în funcţie de caracteristicile şi proprietăţile produsului, astfel cum sunt definite în textul poziţiei din Nomenclatura Combinată.
De asemenea, expertul va stabili, dacă au fost respectate specificaţiile tehnice ale produsului, în raport de probele existente atât la autoritatea vamală, cât şi în laboratoarele acreditate.
În ceea ce priveşte critica privind motivarea hotărârii prin luarea în considerare a expertizei, aceasta este nefondată.
Stabilirea poziţiei tarifare se va întemeia exclusiv pe determinarea proprietăţilor şi caracteristicilor produselor, pe materialul intrat în amestec care conferă produsului caracterul esenţial.
Ori, acestea sunt chestiuni absolut tehnice, de strictă specialitate, astfel că este normal ca judecătorul să-şi fundamenteze soluţia pe concluziile expertului.
Înalta Curte nu va mai proceda la analiza şi a celorlalte motive de recurs, aceasta fiind inutilă în raport de faptul că se va casa cu trimiterea sentinţei primei instanţe.
Astfel fiind, în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile se vor admite, se va casa sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea refacerii raportului de expertiză tehnică, potrivit celor mai sus expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de D.R.A.O.V. Craiova în nume propriu precum şi în numele şi pentru A.N.V. şi de D.G.F.P. Olt în numele şi pentru A.N.A.F., împotriva sentinţei civile nr. 53 din 05 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5656/2010. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 5670/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
