ICCJ. Decizia nr. 5677/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5677/2010
Dosar nr. 1739/54/2009
Şedinţa publică din 16 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2357 din 05 mai 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de reclamantul G.I., a casat sentinţa nr. 170 din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a se pronunţa astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că instanţa de fond a soluţionat cauza în contradictoriu cu o altă autoritate publică (Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj) decât emitentul actului administrativ atacat.
Cu ocazia rejudecării, prim instanţă a dispus introducerea în cauză şi citarea, în calitate de pârâtă, a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi şi efectuarea unei expertize medico-legale.
Prin sentinţa civilă nr. 514 din 17 decembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul G.I. în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Evaluare Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Gorj şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, având ca obiect obligarea pârâţilor la schimbarea deciziei de încadrare în grad de handicap din 04 iunie 2007, din gradul „mediu” în gradul „grav”.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În speţă, reclamantul a contestat actele administrative în legătură cu încadrarea sa în gradul de handicap „mediu”, apreciind că ar trebui să beneficieze de gradul de handicap „grav” întrucât capacitatea de autosusţinere îi este redusă.
Instanţa de fond a reţinut că încadrarea unei persoane într-o categorie de persoane cu handicap se face pe baza criteriilor medico-sociale stabilite expres prin Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei nr. 726/2002, iar gradul de handicap se stabileşte în funcţie de intensitatea tulburării funcţionale şi de capacitatea de autoservire.
Din conţinutul actelor medicale şi a raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, a reieşit că reclamantul prezintă diagnosticul: anchiloză în extensie prin artrodeză genunchi drept, după artrită, T.B.C. în copilărie, cu scurtarea 5 cm membru inferior drept, gonartroză stânga, spondilodiscartroză C.D.L., tulburări de statistică şi dinamică a membrelor inferioare.
Astfel, judecătorul fondului a reţinut că încadrarea reclamantului în gradul de handicap este în concordanţă cu criteriile medico-sociale stabilite prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 726/2002, acesta neîndeplinind condiţiile pentru încadrarea sa într-un alt grad de handicap, respectiv accentuat sau grav, întrucât expertiza medico-legală efectuată în cauză nu confirmă o înrăutăţire a bolii de care suferă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs G.I., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii şi fără ca instanţa de fond să ţină seama de actele depuse la dosar.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin acţiunea introductivă, recurentul-reclamant a solicitat obligarea intimatelor-pârâte la „Schimbarea deciziei de încadrare în grad de handicap din 04 iunie 2007, din grad «mediu», în grad «grav»”, invocând prevederile ordinului nr. 726/2002. Ulterior, şi-a precizat acţiunea, solicitând să fie încadrat în gradul II handicap conform ordinului mai sus menţionat.
Instanţa fondului, analizând probatoriile admise şi administrate, a stabilit că într-adevăr încadrarea unei persoane într-o categorie de personal cu handicap, se face pe baza unor criterii medicale stabilite prin Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei nr. 726/2002.
Încadrarea în grad accentuat sau grav de handicap s-a făcut în funcţie de intensitatea tulburărilor accentuată şi gravă, necesitând mijloace de protecţie referitoare la amplasarea, adaptarea locuinţei, a locului de muncă pentru ca acestor persoane să li se faciliteze integrarea socială.
Din probatoriile depuse, rezultă că recurentul nu se află într-o astfel de situaţie şi, prin urmare, nu îndeplineşte condiţiile pentru încadrarea sa în grad accentuat sau grav de handicap.
Handicapul său este la membrul stâng, fără a i se limita mobilitatea şi fără a necesita mijloace protetice, astfel încât cele două comisii de examinare au stabilit că poate fi încadrat doar în grad mediul de handicap.
Expertiza medico-legală nu a confirmat o înrăutăţire a bolii recurentului, el prezentând diagnosticul de anchiloză în extensie prin artrodeză genunchi drept, după artrită, T.B.C. în copilărie.
Prin urmare, corect, prima instanţă, în raport de actele medicale şi de criteriile stabilite prin ordinul nr. 726/2002, a statuat că încadrarea reclamantului în grad de handicap dispusă de organele competente, este corectă.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de G.I., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.I. împotriva sentinţei nr. 514 din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5678/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5675/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
