ICCJ. Decizia nr. 5719/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5719/2010
Dosar nr. 750/42/2010
Şedinţa publică de la 17 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1.Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios, administrativ şi fiscal, reclamanta SC K.P. SRL Ploieşti a solicitat, în contradictoriu cu D.G.F.P. Prahova, suspendarea executării deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată nr. 4412 din 10 iunie 2010 emisă de pârâtă, până la soluţionarea pe fond a contestaţiei depuse la organul fiscal din 06 iulie 2010.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a formulat acţiune în anularea deciziei, astfel încât, pentru a nu-i fi păgubit dreptul la desfăşurarea unei activităţi economice în parametrii relativ normali, se impune suspendarea executării actului administrativ contestat.
A mai opinat reclamanta că în speţă sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi art. 581 - 582 C. proc. civ., respectiv urgenţa, fiind proceduri de executare silită cu termene scurte, iar măsura solicitată are caracter vremelnic, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate.
2.Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 180 din 25 august 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare ca nefondată, dispunând totodată restituirea către reclamantă a cauţiunii depuse.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a dovedit întrunirea în mod cumulativ a condiţiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a executării, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Astfel, cuantumul sumei reţinute prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită nu constituie prin el însuşi un argument suficient pentru a se dispune măsura prevăzută de art. 14, iar cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ.
3.Recursul exercitat de reclamantă
Reclamanta a atacat cu recurs sentinţa menţionată, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii formulate pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
În motivarea căii de atac, recurenta- reclamantă a arătat că hotărârea a fost pronunţată prin aplicarea greşită a legii, pentru că, în speţă, erau îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ.
În esenţă, a arătat că măsura este necesară pentru desfăşurarea activităţii economice în parametrii relativ normali, în contextul actual al crizei economice mondiale; în caz contrar, instituirea măsurilor de executare ar avea ca efect blocarea disponibilităţilor băneşti aflate în conturile bancare, imposibilitatea achitării debitelor către furnizori şi în final blocajul total al societăţii şi intrarea ei în faliment.
În opinia recurentei-reclamante, cuantumul însemnat al sumei reprezintă un caz bine justificat, căruia i se adaugă efectele negative învederate anterior.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat .
1.Argumente de fapt şi de drept relevante
Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecţie a persoanei care se consideră vătămată, măsură ce poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente, la care se adaugă, în materie fiscală, condiţia consemnării unei cauţiuni, impusă prin art. 218 C. proc. fisc.
Ambele condiţii prevăzute în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au fost definite de legiuitor, prin art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) ale aceleiaşi legi, potrivit cărora paguba iminentă este prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice /sau a unui serviciu public, iar cazul bine justificat constă în împrejurări legate de starea de fapt sau de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Cazul bine justificat poate fi reţinut, aşadar, când circumstanţele cauzei configurează o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ, de natură să înfrângă prezumţia de legalitate ce constituie unul dintre fundamentele caracterului lui executoriu.
Or, aşa cum rezultă din conţinutul cererii de chemare în judecată şi al motivelor de recurs, recurenta- reclamantă nu a invocat nici un element de nelegalitate aparentă a deciziei de impunere, limitându-se la a argumenta iminenţa pagubei şi urgenţa măsurii. Toate aspectele invocate – cuantumul sumei, blocarea disponibilităţilor băneşti, imposibilitatea derulării contractelor comerciale, presiunile crizei economice - pot fi luate în evaluare în ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, dar nu constituie împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.
Prin urmare, concluzia la care a ajuns prima instanţă reflectă interpretarea corectă a prevederilor legale menţionate.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, a nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC K.P. SRL Ploieşti împotriva sentinţei nr. 180 din 25 august 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5718/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5724/2010. Contencios. Alte cereri.... → |
|---|
