ICCJ. Decizia nr. 5714/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5714/2010
Dosar nr. 1737/36/2009
Şedinţa publică din 17 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în primă instanţă
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamanţii Primăria Municipiului Constanţa, Consiliul Local Constanţa, Municipiul Constanţa şi Primarul Municipiului Constanţa au solicitat, în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României, structura Curţii de Conturi a jud. Constanţa (Camera de Conturi a jud. Constanţa) suspendarea deciziei nr. 34 din 24 noiembrie 2009 emisă de pârâtă, în ceea ce priveşte măsurile stabilite la pct. 4 şi 5 din decizie, până la soluţionarea cauzei de către instanţa de fond.
În motivarea cererii, s-a arătat că, prin Decizia supusă contestării, Camera de Conturi Constanţa a constatat că unele sume plătite salariaţilor au un caracter nelegal, impunându-se măsurile prevăzute la pct. 4 şi 5 din decizie.
Prin măsura de la pct. 4 din decizie s-a dispus virarea la bugetele publice a obligaţiilor datorate, cu referire la plata către salariaţii instituţiei a sumei de 603.600 RON, în luna aprilie 2008, reprezentând tichete cadou şi, totodată, s-a dispus a se stabili dacă au fost plătite şi alte sume care sunt asimilate veniturilor din salarii pentru care să fie calculate şi virate obligaţiile de natura impozitului pe venit şi a contribuţiilor aferente.
Prin măsura de la pct. 5 din decizie s-a dispus stabilirea întinderii prejudiciului creat prin plata acestor sporuri şi alte drepturi salariale.
S-a mai precizat că împotriva deciziei, relativ la pct. 4 şi 5, s-a formulat contestaţie, în procedura prevăzută de art. 92 şi următoarele din hotărârea nr. 1/2009, pentru aprobarea regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţii specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi.
Reclamanta a apreciat că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru că există îndoială cu privire la legalitatea actului, tichetele cadou neintrând în categoria veniturilor impozabile, iar sumele reţinute prin Decizia pârâtei fiind plătite în baza contractului colectiv de muncă, necontestat până în prezent.
Cu privire la cea de-a doua condiţie s-a arătat că prejudiciul reţinut de pârâtă este la nivel instituţional şi împiedică desfăşurarea în condiţii normale a serviciilor administrative publice locale.
La termenul de judecată din 18 ianuarie 2010, Sindicatul Liber din Administraţia Publică a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea reclamanţilor.
Pârâta a formulat întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii cererii în raport cu dispoziţiile art. 92 din privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, pe fond solicitând respingerea cererii.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 35/CA din 01 februarie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii şi a admis cererea principală şi cererea de intervenţie, dispunând suspendarea executării deciziei nr. 34 din 24 noiembrie 2009, emisă de pârâtă, cu privire la pct. 4 şi 5, până la soluţionarea cauzei pe fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 92 din hotărârea Curţii de Conturi, invocată de către pârâtă nu înlătură aplicabilitatea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că reclamanţii pot solicita suspendarea executării actului administrativ, până la soluţionarea cauzei pe fond.
A apreciat că, relativ la pct. 4 şi 5 din decizie, există o îndoială serioasă asupra legalităţii.
S-a reţinut, cu privire la pct. 4, că anterior acordării tichetelor cadou, Primăria Municipiului Constanţa a solicitat organului fiscal informaţii cu privire la modalitatea de impozitare a acestora, comunicându-i-se că tichetele cadou fac parte din categoria cheltuielilor sociale în limita cotei de 2% din cheltuielile cu salarii şi nu intră în categoria veniturilor supuse impozitului pe venit.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 193/2006, sumele acordate cu titlu de tichete cadou sunt cheltuieli sociale deductibile limitate, astfel că menţionarea cotelor de contribuţii bugetare aferente lor la pct. 4 din decizie este contrară prevederilor legale.
În ce priveşte suma menţionată la pct. 5 din decizie, s-a reţinut că aceasta a fost achitată în baza contractului colectiv de muncă, ce a fost înregistrat conform prevederilor legale şi nu a fost anulat sau modificat cu privire la sporurile prevăzute.
În ce priveşte cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, prima instanţă a apreciat că luarea măsurilor, în speţă recuperarea sumelor de bani, va determina împiedicarea desfăşurării în condiţii normale a serviciilor administraţiei publice locale.
3. Recursul exercitat de pârâtă
Sentinţa menţionată a fost atacată cu recurs, potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, de către Curtea de Conturi a României, pentru Camera de Conturi a jud. Constanţa.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a arătat că sentinţa a fost pronunţată cu aplicarea greşită a art. 2 lit. t) şi ş), art. 7 şi art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În esenţă, recurenta-pârâtă a arătat că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute cumulativ de lege pentru suspendarea executării actului administrativ şi că prin măsura aplicată de prima instanţă a fost blocat procesul determinării exacte a întinderii prejudiciului produs bugetului public, fiind astfel golită de conţinut activitatea unei instituţii fundamentale a statului.
Ulterior, recurenta-pârâtă a invocat, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ca motiv de recurs de ordine publică, excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa în soluţionarea cauzei, arătând că, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi al pct. 108 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţii specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curţii de Conturi a României, competenţa revenea Tribunalului Constanţa.
4. Apărările intimaţilor şi procedura derulată în recurs
Niciunul dintre intimaţi nu a formulat întâmpinare potrivit art. 308 alin. (2) C. proc. civ., dar Primăria Municipiului Constanţa, Consiliul Local Constanţa, Municipiul Constanţa şi Primarul Municipiului Constanţa (intimaţii-pârâţi) au depus la dosar concluzii scrise, atât cu privire la motivele de recurs invocate iniţial, cât şi cu privire la excepţia de necompetenţă a primei instanţe.
Referitor la motivul de ordine publică privind necompetenţa materială a instanţei, au arătat că raţiunea învestirii Curţii de apel cu cererea de suspendare a constituit-o criteriul valoric reglementat prin art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi faptul că, până la acel moment, încă nu fusese emisă încheierea de soluţionare a contestaţiei administrative.
Au mai arătat că hotărârea nr. 1/2009 nu are caracterul unei legi organice prin care să se poată deroga de la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi că art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu prevede că instanţa competentă să judece cererea de suspendare a actului administrativ trebuie să fie una şi aceeaşi cu instanţa care judecă pe fond legalitatea actului.
În ceea ce priveşte motivele de recurs formulate iniţial, intimaţii- pârâţi au arătat, în esenţă, că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
La data de 17 decembrie 2010, intimatul-intervenient Sindicatul Liber al Salariaţilor din Administraţia Publică Constanţa a depus la dosar copia sentinţei nr. 1431 din 11 noiembrie 2010, prin care Tribunalul Constanţa, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a soluţionat acţiunea în anularea pct. 4 şi 5 din Decizia a cărei suspendare de executare se solicită în prezenta cauză.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate motivul de ordine publică privind necompetenţa materială a primei instanţe, prevăzut în art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte îl constată întemeiat, împrejurare ce face de prisos analiza celorlalte critici formulate în motivarea căii de atac.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Actul administrativ a cărui suspendare parţială de executare a fost solicitată, în condiţiile prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004, este Decizia nr. 34 din 24 noiembrie 2009, emisă de Camera de Conturi a jud. Constanţa în temeiul unui proces-verbal de constatare încheiat în cadrul unui audit financiar asupra situaţiilor financiare pentru anul 2008 la Primăria Municipiului Constanţa.
Obiectul demersului judiciar îl constituie art. 4 şi 5 din decizie, având următorul conţinut:
„Primăria Municipiului Constanţa va dispune virarea la bugetele publice a obligaţiilor datorate şi să stabilească dacă au fost plătite şi alte sume care sunt asimilate veniturilor din salarii, pentru care să fie calculate şi virate obligaţiile de natura impozitului pe venit şi a contribuţiilor aferente.
Termen de realizare: 30 ianuarie 2010.
Primăria Municipiului Constanţa va dispune stabilirea întinderi prejudiciului creat prin plata acestor sporuri şi alte drepturi salariale nelegale, precum şi recuperarea acestuia.
Termen de realizare: 30 ianuarie 2010”.
În esenţă, măsurile dispuse sunt circumscrise prevederilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, potrivit cărora „în situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate”.
Având acest conţinut, măsurile administrative supuse analizei nu se încadrează în sfera litigiilor „care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora”, care să atragă aplicarea criteriului valoric prevăzut în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, incident fiind celălalt criteriu, al poziţionării autorităţii emitente în sistemul administraţiei publice, potrivit căruia litigiile privind actele administrative ale autorităţilor publice locale şi judeţene sunt în competenţa Tribunalelor, iar cele privind actele autorităţilor centrale, în competenţa Curţilor de apel.
Reţinând, pe de o parte, că autoritatea emitentă a deciziei este o Cameră judeţeană de Conturi şi, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanţă personalitatea juridică a autorităţii publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative, în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu Curţii de apel, ci Tribunalului, prin secţia specializată, îi revenea competenţa de soluţionare a cauzei.
Aceasta este, de altfel, şi interpretarea cuprinsă în pct. 106-108 din Regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curţii de Conturi, în sensul că împotriva încheierilor emise în soluţionarea procedurii administrative de contestare reglementate la pct. 92 şi următoarele poate fi sesizată instanţa de contencios administrativ competentă în condiţiile Legii nr. 554/2004, competenţa revenind secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, pentru încheierile structurilor centrale ale Curţii de Conturi şi secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale Tribunalelor, pentru încheierile emise la nivelul camerelor de conturi judeţene.
Împrejurarea că art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu prevede expres, pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării formulate în faza derulării procedurii prealabile administrative, aplicarea normelor de competenţă statuate pentru acţiunea în anularea actului administrativ nu poate conduce la concluzia exprimată de intimaţii-pârâţi în notele scrise, logica internă a textului impunând ca măsurile provizorii să fie soluţionate de instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 şi, potrivit art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalulul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a jud. Constanţa împotriva sentinţei nr. 35/CA din 01 februarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5721/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5711/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
