ICCJ. Decizia nr. 5733/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5733/2010
Dosar nr. 1871/2/2008
Şedinţa publică de la 21 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii A.A.D.V. şi A.C. au chemat în judecată Primăria Municipiului Bucureşti, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea decizii nr. 97 din 23 noiembrie 2007 a comisiei de soluţionare a întâmpinărilor conform Legii nr. 33/1994 din cadrul instituţiei pârâte.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin hotărârea C.G.M.B. nr. 267 din 2 noiembrie 2006 s-a hotărât exproprierea unei părţi din proprietatea sa din Şoseaua G.I.S., în vederea realizării proiectului „supralărgire str. G.I.S. Bd. I.I.B.
Au mai arătat că, prin notificarea din 24 septembrie 2007 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti le-a fost comunicată intenţia municipalităţii de a expropria suprafaţa de 40 m.p. teren din proprietatea sa, în vederea realizării proiectului menţionat, stabilindu-se o despăgubire în cuantum de 155.410 RON din care 133.656 RON valoare teren şi 22.054 RON contravaloare împrejmuire, expropriere cu care reclamanţii nu au fost de acord.
La data de 11 martie 2008, pârâtul Municipiul Bucureşti, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Analizând cu prioritate aceste excepţii prin încheierea din 16 septembrie 2009 Curtea de Apel, a respins ambele excepţii ca neîntemeiate.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 133 din 12 ianuarie 2010, a respins acţiunea formulată de reclamanţi, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că nu se poate substitui municipalităţii în aprecierea oportunităţii executării unor lucrări de interes public, atâta timp cât nu s-a dovedit exercitarea dreptului de apreciere al autorităţii publice cu exces de putere.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică au declarat recurs reclamanţii A.A.D.V. şi A.C.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 raportat la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Recurenţii critică soluţia pronunţată de instanţa de fond, de respingere a contestaţiei formulată împotriva deciziei nr. 97 din 23 noiembrie 2007 a Comisiei pentru soluţionarea întâmpinărilor conform Legii nr. 33/1994 pentru faptul că nu a analizat legalitatea operaţiunilor administrative care au stat la baza deciziei de expropriere a imobilului proprietatea lor pentru realizarea lucrării de interes public local, „supralărgire str. G.I.S. – Bd. I.I.B.
Aceasta deoarece în cauză nu s-a efectuat o cercetare prealabilă serioasă care să justifice faptul că lucrarea nu se poate realizat decât prin exproprierea proprietăţii recurenţilor reclamanţi.
În motivele de recurs se arată că instanţa de fond a concluzionat în mod greşit că în cauză nu a existat un abuz de drept din partea autorităţii pârâte în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Sentinţa atacată este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Curtea nu va reţine motivele de recurs privind neefectuarea unei cercetări prealabile legale şi faptul că instanţa de fond nu a verificat conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 legalitatea operaţiunilor administrative care au sta la baza exproprierii proprietăţii recurenţilor.
Aceasta deoarece din procesul verbal din 11 octombrie 2006 rezultă că nu se justifică cercetarea la faţa locului, iar rezultatul cercetării prealabile consemnată în procesul verbal a evidenţiat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 33/1993 pentru ca lucrarea „supralărgire str. G.I.S. – Bd. I.I.B. să fie declarată de utilitate publică de interes local.
Faptul că nu a fost efectuată cercetarea la faţa locului nu infirmă legalitatea cercetării prealabile ca operaţiune administrativă prealabilă exproprierii deoarece recurenţii de plano nu au fost de acord cu exproprierea proprietăţilor, refuzând inclusiv oferta de despăgubire stabilită prin raportul de evaluare întocmit de exproprietar.
Varianta propusă de recurenţi de deviere a proiectului pe partea de vis-à-vis în mod obiectiv nu a fost luată în considerare în condiţiile în care realizarea lucrării presupunea afectarea proprietăţilor de pe ambele sensuri ale şoselei, fără a fi posibilă exceptarea proprietăţii recurenţilor.
În ceea ce priveşte abuzul de drept reclamat, Curtea apreciază că în mod corect instanţa de fond că acesta nu a fost probat a fi existat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, iar instanţa nu se poate substitui autorităţii administrative competente în aprecierea oportunităţii executării unor lucrări de interes public.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.A.D.V. şi A.C. împotriva sentinţei civile nr. 133 din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5725/2010. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 5736/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
