ICCJ. Decizia nr. 5736/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 5736/2010

Dosar nr. 2380/2/2009

Şedinţa publică de la 21 decembrie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe C.G. solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtul să constate existenţa calităţii acestuia de lucrător al Securităţii.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin cererea din 16 mai 2008 adresată C.N.S.A.S., petentul C.B. a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. 1 157624, iar Direcţia de investigaţii din cadrul autorităţii pârâte a întocmit nota de constatare din 22 decembrie 2008, în care a consemnat rezultatul verificării solicitate.

Din verificarea efectuată a rezultat că pârâtul C.G. a avut grad de locotenent Colonel în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Braşov, în această calitate, a propus interceptarea corespondenţei interne a unei persoane aflată în supraveghere informativă, care anterior urmăririi a fost condamnată la 2 ani închisoare.

Reclamantul a mai arătat că pârâtul a aprobat supravegherea informativă a unei persoane din cauza unei vizite turistice efectuată în R.F.G., în timpul căreia a luat legătura cu medicul fugar V.M., originar din Braşov. Pârâtul a aprobat în legătură cu această persoană să i se ceară să relateze persoanele pe care le-a contactat cu ocazia vizitei făcută în occident, atitudinea acestor persoane faţă de el, dacă au căutat să-l influenţeze să rămână în afară, dacă s-au interesat de anumite aspecte cu caracter informativ, relaţiile pe care le avea în rândul cetăţenilor străini, cine erau acele persoane, dacă prezentau interes pe linie de contraspionaj cu caracter militar.

Prin încheierea din 17 iunie 2009, Curtea a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea acestei excepţii iar, prin Decizia nr. 1667 din 15 decembrie 2009, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate întrucât se pronunţase anterior asupra excepţiei prin Decizia nr. 980/2009, Decizia nr. 919 şi Decizia nr. 267/2009.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1496 din 24 martie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a constatat calitatea pârâtului C.G. de lucrător al Securităţii.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul a avut calitatea de ofiţer al Securităţii în perioada 1945 – 1989 şi, prin activitatea desfăşurată, a suprimat şi îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a formulat recurs pârâtul C.G.

Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 3, 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. invocându-se atât aspecte de casare a hotărârii recurate cât şi de modificare a soluţiei de fond pronunţate prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul-intimat şi constată calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul-recurent.

În motivele de casare invocate, conform art. 304 pct. 3 şi 5 C. proc. civ., recurentul invocă faptul că hotărârea a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material având în vedere obiectul cauzei – acţiune în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. şi faptul că instanţa de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii pentru faptul că nu s-a reţinut excepţia lipsei calităţii de reprezentant a C.N.S.A.S. şi a calităţii sale procesuale active.

În baza art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. recurentul invocă greşita aplicare a legii, a instanţei de fond.

Se arată de recurent că în cauză instanţa de fond în mod greşit că sunt îndeplinite condiţiile prevăzut de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul constatării calităţii de lucrător al Securităţii. Aceasta deoarece recurentul-pârât în calitatea sa de ofiţer în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Braşov Serviciul 3 a acţionat în mod legal, urmărind persoane cu antecedente penale, cu simpatii legionare sau cu activităţi subversive de sorginte legionară, activităţi care nu pot fi asimilate unor acte de îngrădire a drepturilor civile.

Recurentul arată instanţa de fond a făcut o analiză sumară a cauzei, a dovedit lipsa de rol activ şi a apreciat în mod subiectiv probele administrate, concluzionând în mod nelegal că s-a probat de reclamant calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât.

Se solicită admiterea recursului şi în principal casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare şi în subsidiar modificarea sentinţei atacate şi pe fond respingerea acţiunii în constatare.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:

În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile motivelor de casare invocate de recurent prevăzut de art. 304 pct. 3 şi 5 C. proc. civ.

În mod corect prin încheierea din 17 iunie 2009 –dosar fond a fost respinsă excepţia de necompetenţă materială a instanţei de contencios administrativ invocată de recurent.

În cauză sunt aplicabile cu prioritate dispoziţiile art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 care conferă competenţă materială exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ pentru soluţionarea acţiunilor în constatare formulate în baza O.U.G. nr. 24/2008 nefiind aplicabile dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. În consecinţă în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi reţinut în cauză reclamantul fiind legal reprezentat de consilier juridic M.J., cu delegaţie la dosar –dosar fond.

În ceea ce priveşte soluţionarea acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât sentinţa atacată este dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind îndeplinite condiţiile legale pentru a se constata această calitate.

Fapt de necontestat pârâtul-recurent a avut calitatea de ofiţer în cadrul fostei Securităţi în perioada 1969 – 1974, perioada prevăzută de actul normativ special fiind îndeplinită prima condiţie legală.

În ceea ce priveşte susţinerile din recurs în ceea ce priveşte a doua condiţie prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Curtea nu le va reţine în sensul solicitat de recurent.

În mod legal, prin aprecierea corectă a probelor administrate şi în baza rolului activ instanţa de fond a constatat că prin activitatea desfăşurată de către pârât urmărire informativă, interceptare corespondentă, supraveghere infirmativă generală a unor persoane acesta a încălcat dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, dreptul la libera circulaţie şi dreptul la viaţă privată pentru persoanele urmărite. Este lipsit de importanţă faptul că persoanele urmărit erau persoane cu antecedente penale sau persoane suspecte de acte de spionaj în condiţiile în care pârâtul-recurent a exercitat activităţi de urmărire informativă specifică faţă de toate persoanele din anturajul subiecţilor principali vizaţi, iar în urma acestor activităţi au fost deschise dosare de urmărire informativă – cazul N.I. faţă de care recurentul-pârât în calitate de ofiţer la I.S.J. Dâmboviţa – şef secţie a III-a comunicat că retrage avizul favorabil dat persoanei urmărire pentru a se pleca într-o excursie organizată.

Instanţa de fond, în mod corect constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 deoarece recurentul prin activitatea sa a suprimat dreptul la libera circulaţie prevăzută de art. 13 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dreptul la viaţa privată şi secretul corespunzător prevăzut de art. 33 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de C.G. împotriva sentinţei civile nr. 1496 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 decembrie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5736/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs