ICCJ. Decizia nr. 5724/2010. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5724/2010
Dosar nr. 6080/1/2010
Şedinţa publică de la 17 decembrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea atacată cu contestaţie în anulare
Prin decizia nr. 3316 din 23 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat recursul declarat de P.N. împotriva sentinţei civile nr. 190/CA din 8 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, de contencios, administrativ fiscal, fiind totodată obligat recurentul la plata către intimata U.N.B.R. a sumei de 800 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte, a reţinut, în esenţă, că prin decizia din 3 februarie 2006 Comisia Permanentă a U.N.B.R. a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de reclamant având ca obiect modul de susţinere a examenului de primire în profesia de avocat, sesiunea noiembrie 2005, organizat de Baroul Tulcea.
S-a mai reţinut că plângerea datată 18 aprilie 2006, adresată Tribunalului Tulcea, nu constituie dovada îndeplinirii procedurii prealabile în prezenta cauză, ci a fost actul care a declanşat litigiul ce a format obiectul Dosarului nr. 1793/2006, litigiu soluţionat irevocabil prin sentinţa civilă nr. 2619/2006 a Tribunalului Tulcea.
În consecinţă, a apreciat Înalta Curte, în mod corect instanţa fondului a reţinut inadmisibilitatea acţiunii, reclamantul neconformându-se prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.
2.Contestaţia în anulare formulată de P.N.
La data de 12 iulie 2010 s-a înregistrat la această instanţă o cerere olografă formulată de P.N., intitulată „contestaţie în anulare (sau revizuire)”. În drept au fost indicate prevederile art. 317-321 C. proc. civ. care reglementează contestaţia în anulare iar prin precizările din data de 7 decembrie 2010 s-a calificat calea extraordinară de atac exercitată, ca fiind contestaţie în anulare.
În motivarea acestei cereri, contestatorul a susţinut că decizia instanţei de recurs trebuie anulată întrucât:
- i s-a agravat situaţie în propriul recurs prin aceea că a fost obligat să plătească cheltuielile de judecată intimatei U.N.B.R.;
- nu s-a observat că intimata U.N.B.R. „nu are o lege de înfiinţare, o hotărâre judecătorească de înfiinţare sau act constitutiv;
-nu a fost o judecată obiectivă, ignorându-se principiul nevinovăţiei sale.
3. Apărările formulate de U.N.B.R.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 noiembrie 2010, intimata U.N.B.R. a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă. După prezentarea istoricului litigiului dintre părţi, intimata a conchis în sensul că soluţiile pronunţate de instanţe sunt legale iar prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. justifică decizia instanţei de recurs sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Examinând motivele contestaţiei în anulare de faţă, Înalta Curte constată că niciunul nu poate fi circumscris celor limitativ prevăzute de legiuitor în art. 317-318 C. proc. civ.
1. Argumente de drept relevante
Potrivit dispoziţiilor art. 317 C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare de drept comun:
„(1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
(2) Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.
La rândul său, art. 318 C. proc. civ., stabileşte cazurile în care poate fi formulată contestaţia în anulare specială:
„(1) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Verificând motivele indicate de contestator, Înalta Curte constată că toate vizează presupuse greşeli de judecată, autorul lor solicitând, în realitate, reevaluarea, rejudecarea recursului ca efect al admiterii unui „recurs la recurs”. Or, o astfel de cale de atac nu există şi, prin urmare, cererea de faţă va fi respinsă ca inadmisibilă.
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa C.E.D.O., care a conturat ideea potrivit căreia redeschiderea procesului judecat irevocabil poate fi determinată numai de circumstanţe substanţiale şi imperative, care au făcut ca erorile de fapt să devină vizibile doar la finalul unei proceduri judiciare (cauzele Mitrea c România şi Stanca Popescu c România), ceea ce nu este cazul în speţă.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţă
În baza art. 319 din C. proc. civ., văzând că motivele invocate nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 317 – 318 C. proc. civ. se va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
În temeiul art. 214 alin. (1) C. proc. civ., contestatorul va fi obligat să suporte cheltuielile de judecată făcute de intimată, respectiv, onorariu de avocat, întrucât este în culpă procesuală, fiind „căzut în pretenţii”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de P.N. împotriva deciziei nr. 3316 din 23 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Obligă contestatorul P.N. la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata U.N.B.R.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5719/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5725/2010. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
