ICCJ. Decizia nr. 5742/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5742/2010
Dosar nr. 10188/2/2009
Şedinţa publică de la 21 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.G., funcţionar public în Ministerul Transporturilor a chemat în judecată acest minister pentru a solicita obligarea lui la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază retroactiv respectiv din data de 1 ianuarie 2005 şi până în prezent, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului şi până la data efectuării plăţii efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajat la autoritatea pârâtă ca şi funcţionar public din anul 2005 iar suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute de art. 31 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, care prevede că pentru activitatea desfăşurată funcţionarii publici au dreptul la suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
S-a mai susţinut că aceste drepturi au fost suspendate până la data de 31 decembrie 2006, prin art. 44 din O.U.G. nr. 92/2004, însă, acest fapt nu echivalează cu pierderea dreptului.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile (art. 7 din Legea nr. 554/2004).
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1250 din 10 martie 2010, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât, precum şi acţiunea reclamantului C.G. ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii prealabile este neîntemeiată în raport de prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, care nu fac trimitere la Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pe fondul cererii, s-a reţinut că solicitarea reclamantului de a i se plăti sub forma unor sporuri permanente, suplimente salariale reglementate pentru anumite situaţii specifice este nelegală şi netemeinică, acesta neproducând dovezi în sensul aflării în astfel de situaţii specifice, reglementate de prevederile legale privind salarizarea funcţionarilor publici.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul C.G.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că este îndreptăţit la suplimentul postului respectiv de cel al gradului (treptei de salarizare) pentru perioada 1 ianuarie 2005 – 31 ianuarie 2009, şi în continuare, conform art. 166 din Legea nr. 53/2003 (C. muncii) cu modificările şi completările ulterioare.
Suspendarea dreptului privind suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare, susţine recurentul, este neconstituţională şi nelegală, întrucât prevederile art. 38 din Legea nr. 53/2003, ca şi reglementarea generală în materia raporturilor juridice de muncă sunt imperative, statuând că „orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Recurentul a mai susţinut că, normele legale de suspendare contravin art. 16 alin. (1) din Constituţia României, deoarece prin neprimirea acestor drepturi este discriminat faţă de celelalte persoane încadrate în muncă, precum şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României, întrucât aceste norme legale sunt retroactive, suspendând un drept câştigat sub imperiul Legii nr. 118/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Conchizând, recurentul a susţinut că este lipsită de efecte juridice suspendarea nelegală a acordării suplimentului postului şi a suplimentului treptei de salarizare pentru anul 2006 – 2008 şi până în prezent.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, republicată în M. Of. nr. 365/29.05. 2007, pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Acelaşi articol prevede în alin. (3) că salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici.
În raport de aceste dispoziţii legale şi în lipsa unui act normativ privind salarizarea unitară a funcţionarilor publici, instanţa de fond a reţinut în mod justificat că nu există bază legală pentru cuantificarea şi acordarea suplimentului postului şi suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
S-a mai reţinut de către instanţa de fond, că aceste suplimente fac parte din salariul funcţionarului public, dar se acordă în anumite situaţii cum ar fi aceea prevăzută de art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 92/2004, ca şi la art. 6 alin. (3) şi 4 din O.U.G. nr. 2/2006 sau la art. 6 alin. (3) şi 4 din O.G. nr. 6/2007.
În cauză, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, reclamantul nu a dovedit că s-a aflat în situaţii specifice pentru a se reţine culpa autorităţii angajatoare în neacordarea respectivelor suplimente salariale.
De altfel, secţiile unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţându-se asupra unui recurs în interesul legii, prin decizia nr. 20 din 21 septembrie 2009, decizie cu caracter obligatoriu, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, a stabilit că în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Faţă de cele ce preced, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.G. împotriva sentinţei civile nr. 1250 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 decembrie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 5741/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5743/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
