ICCJ. Decizia nr. 5746/2010. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5746/2010
Dosar nr. 1263/35/2009
Şedinţa publică de la 21 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta R.A.P.A.S. Oradea a chemat în judecată pârâtele D.G.F.P. Bihor şi A.N.A.F., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu acestea să dispună: anularea deciziei din 11 septembrie 2009 emisă de A.N.A.F. – D.G.S.C., în partea în care a respins contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere din 27 mai 2009; anularea în parte a raportului de inspecţie fiscală din 27 mai 2009 şi a deciziei de impunere din 27 mai 2009 emise de organul de inspecţie fiscală din cadrul D.G.F.P. Bihor, pentru obligaţii fiscale în sumă totală de 1.128.372 RON, reprezentând T.V.A. stabilită suplimentar în sumă de 538.100 RON, cu accesorii aferente – majorări în sumă de 442.286 RON şi penalităţi în sumă de 10.545 RON, C.A.S. angajator stabilită suplimentar în sumă de 58.652 RON şi penalităţi în sumă de 2.657 RON; C.A.S. angajaţi stabilită suplimentar în sumă de 14.836 RON, cu accesorii aferente – majorări în sumă de 25.000 RON şi penalităţi în sumă de 1.124 RON.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin raportul de inspecţie fiscală din 27 mai 2009, ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere din 27 mai 2009, organul de inspecţie fiscală a stabilit în sarcina reclamantei obligaţii suplimentare de plată reprezentând impozit pe profit, T.V.A., C.A.S., datorate de angajator, C.A.S. de reţinut de la angajaţi, majorări de întârziere şi penalităţi aferente.
La termenul din 20 ianuarie 2010 instanţa a dispus introducerea în cauza în calitate de intervenient în interes propriu a Consiliului Local al Municipiului Oradea.
În temeiul art. 15 alin. (1) şi art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, reclamanta a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere din 27 mai 2009 pentru obligaţiile fiscale contestate până la soluţionarea ca definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă din 17 martie 2010, a dispus respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă şi, pe cale de consecinţă, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut cu privire la cererea de suspendare că este inadmisibilă, întrucât conform art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu se pot formula mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive or, reclamanta a mai formulat o cerere de suspendare a deciziei de impunere, cerere soluţionată prin sentinţa nr. 186/ 2009.
Pe fondul cauzei a reţinut că în mod corect a fost reţinut în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare, în sumă totală de 1.128.372 RON reprezentând T.V.A. contribuţii de asigurări sociale datorate de angajaţi şi accesorii aferente acestora.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs R.A.P.A.S. Oradea.
Recurenta a invocat următoarele aspecte de nelegalitate şi netemeinicie care se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Primul aspect de nelegalitate priveşte aplicarea greşită a legii prin reţinerea de către instanţa de fond a faptului că poate opera o trecere a investiţiilor din fonduri publice din patrimoniul R.A.P.A.S. Oradea în patrimoniul public al Municipiului Oradea.
Se invocă greşita interpretare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Legea nr. 51/2006 deoarece investiţiile finanţate din fonduri publice ca şi bunurile realizate prin aceste investiţii aparţin de drept, gratuit şi liber de orice sarcini, domeniului public al unităţii administrativ teritoriale, neputând forma obiectul unui transfer al dreptului de proprietate între operator şi unitatea administrativ teritorială şi în consecinţă, nu se impunea refacturarea cu T.V.A., respectiv colectarea de T.V.A. de la proprietarul investiţiei.
Al doilea aspect priveşte faptul că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că a avut loc o predare a lucrărilor de investiţii către proprietarul bunurilor din domeniul public şi în consecinţă, trebuia colectat T.V.A.-ul, în condiţiile în care operatorul R.A.P.A.S. Oradea şi proprietarul Municipiului Oradea reprezentat prin Consiliul Local Municipal nu s-a încheiat un act de predare-primire.
Al treilea aspect de nelegalitate priveşte existenţa unui tratament discriminatoriu aplicat instituţiilor finanţate din alocaţii bugetare faţă de cele finanţate din surse proprii ale RAPAS, în condiţiile în care dispoziţiile legale nu stabilesc calitatea de intermediar al operatorului.
Al cincilea aspect de nelegalitate invocat priveşte aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 276/2006 privind finanţele publice locale în condiţiile în care alocaţiile pentru investiţii publice nu au natura juridică a plăţii unui preţ sau a avansului din plata convenită de părţi conform reglementărilor de drept privat neintrând în sfera de aplicare a T.V.A.
Ultimul aspect de nelegalitate priveşte aplicarea greşită a dispoziţiilor pct. 20 lit. d) din Legea nr. 19/2000 modificată de O.U.G. nr. 9/2003 şi menţinerea greşită a obligaţiei de plată a majorărilor şi penalităţilor aferente C.A.S. angajator şi C.A.S. individual datorată de angajaţi.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii pe fond, astfel cum a fost formulată.
La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătându-se în fapt următoarele:
În perioada supusa verificării, 01 octombrie 2003 – 31 decembrie 2007, R.A.P.A.S. Oradea, a efectuat lucrări de investiţii constând în extindere, retehnologizare şi modernizare a bunurilor din domeniul public Municipiului Oradea date în administrare sau în concesiune ca R.A.P.A.S. Oradea cum sunt: execuţie Copertina Piaţa Cetate, Modernizare Piaţa Obor, Modernizare Capela Reday, Modernizare Ştrand Municipal etc.
Finanţarea investiţiilor constând în bunuri de natura domeniului public al Municipiului Oradea s-a făcut atât din alocaţii bugetare de la Bugetul local cat şi din surse proprii ale R.A.P.A.S. Oradea.
Organele de inspecţie fiscală au constatat ca investiţiile efectuate la bunuri de natura domeniului public al Municipiului Oradea realizate de către R.A.P.A.S. Oradea din surse proprii, potrivit listelor obiectivelor de investiţii cu finanţare parţiala sau integrala de la buget pe anii 2003-2007 respectiv a programelor de investiţii impuse prin contractul de delegare a gestiunii, constituie potrivit art. 44 alin. (3) din Legea nr. 51/2006 bunuri de retur care revin de drept la expirarea contractului de concesiune (respectiv în anul 2016) în proprietatea publică a Consiliului Local al Municipiului Oradea.
Pentru aceste investiţii finanţate din surse proprii, pentru care R.A.P.A.S. Oradea a dedus taxa pe valoare adăugata, organele de inspecţie fiscala nu au colectat taxa pe valoare adăugata pe considerentul ca se va colecta taxa pe valoare adăugata la data la care bunurile date in administrare sau concesiune revin proprietarului, conform contractului încheiat.
Referitor la lucrările de investiţii constând în extindere, retehnologizare şi modernizare a bunurilor din domeniul public al Municipiului Oradea date în administrare sau în concesiune către R.A.P.A.S.Oradea efectuate din surse bugetare respectiv din alocaţii bugetare de la bugetul local, organele de inspecţie fiscala au constatat ca acestea au condus la realizarea de mijloace fixe care potrivit Legii nr. 213/1998 privind domeniul public şi a art. 44 alin. (3) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de servicii publice (invocat de altfel şi de reclamanta in acţiunea în contencios administrativ promovată) aparţin domeniului public al unităţii administrativ teritoriale Oradea. Aceste bunuri, după recepţionarea acestora de către regie, s-au predat sau urmează sa fie predate proprietarului, respectiv Consiliului local al Municipiului Oradea în baza rapoartelor de intrare lunare a bunurilor şi concomitent se transfera regiei pentru exploatarea sistemului conform contractelor de date în administrare sau concesiune încheiate.
Curtea, în raport de susţinerile părţilor şi faţă de aspectele de nelegalitate invocate, va aprecia pentru următoarele considerente că recursul este nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Primele cinci motive de nelegalitate şi netemeinicie invocate care privesc suma reprezentând T.V.A. stabilită suplimentar în sumă de 538.100 RON plus accesorii şi penalităţi aferente acestea nu pot fi reţinute
Instanţa de fond prin sentinţa atacată, în mod corect a apreciat pe situaţia de fapt, că recurenţa s-a comportat ca un comisionar din punct de vedere al T.V.A. respectiv ca un cumpărător-revânzător deoarece obiectivele de investiţii au fost efectuate de recurentă în calitate de beneficiar –cumpărător şi în această calitate a înscris toate achiziţiile de bunuri şi servicii efectuate pentru realizarea investiţiilor respective în jurnalul de cumpărări şi şi-a exercitat dreptul de deducere a T.V.A.
Aceste bunuri, după finalizarea şi recepţia lor, au fost predate către Consiliul Local al Municipiului Oradea pe baza rapoartelor lunare fără a fi colectată T.V.A. Recurenta avea obligaţia să refactureze cu T.V.A. lucrările respective către consiliul local aceasta chiar în lipsa unui protocol de predare deoarece recurenta a primit alocaţii pentru a realiza investiţii de natura bunurilor din domeniul public pentru Municipiul Oradea şi s-a comportat ca un intermediar, respectiv cumpărător-revânzător în realizarea acestor investiţii.
Instanţa de fond a aplicat şi interpretat în mod corect dispoziţiile Legii nr. 51/2000 şi ale Legii nr. 276/2006 şi respectiv dispoziţiile art. 127-145 din Legea nr. 571/2003, recurenta având obligaţia de a emite facturi fiscale pentru avansuri şi de a colecta T.V.A. în termenul legal pentru sumele invocate cu această destinaţie şi de a le înregistra.
În acest sens s-a pronunţat şi Direcţia de legislaţia în domeniul T.V.A. din cadrul Ministerului Finanţelor Publice prin adresele din 26 iulie 2007 şi din 23 martie 2009 în speţe similare cu privire la dreptul de deducere a T.V.A. evidenţiată în facturile emise de antreprenori pentru lucrările efectuate asupra sistemelor de utilităţi publice.
În ceea ce priveşte majorările şi penalităţile de întârziere, acestea sunt legal datorate conform principiului accesorium sequitur principale.
Ultimul aspect de nelegalitate privind sumele reprezentând C.A.S. angajator şi C.A.S. individual datorată de angajaţi stabilită debit suplimentar acestea sunt legal datorate de recurentă. Aceasta deoarece cele două contribuţii sunt legal datorate şi trebuiau calculate şi virate ca atare deoarece salariaţii care au şi calitatea de pensionari nu figurează în dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 19/2000, respectiv în situaţia de excepţie prevăzută de actul normativ. Salariile realizate de pensionarii angajaţi se includ în fondul de salarii brute lunare realizate de recurentă, care avea obligaţia de a calcula şi a vira contribuţia angajatorului la fondul de asigurări sociale şi contribuţia individuală de asigurări sociale.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.A.P.A.S. Oradea împotriva sentinţei civile nr. 117/CA/2010-PI din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5745/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5749/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
