ICCJ. Decizia nr. 5743/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5743/2010
Dosar nr. 10267/2/2009
Şedinţa publică de la 21 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantele M.A. şi M.T. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, au solicitat obligarea pârâtului prin intermediul Ambasadei României la Chişinău să le primească cererea de redobândire a cetăţeniei române într-un termen rezonabil de maxim 30 de zile.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că s-au prezentat la secţia consulară a Ambasadei României din Chişinău, Republica Moldova în vederea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române la data de 26 septembrie 2006, unde au fost informate că trebuie să depună mai întâi o cerere de intenţie în vederea programării pentru depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei.
Au mai arătat că au depus cererea de intenţie dar pârâtul nu a dispus programarea nici în termenul de 6 luni promis la prima întrevedere şi nici după cererea de urgentare trimisă la data de 1 iunie 2009.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1251 din 10 martie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamante şi a obligat pârâtul prin Ambasada României din Republica Moldova să primească cererile reclamantelor de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că trecerea unui termen de 5 luni de la data la care reclamantele au formulat cererea scrisă privind invitarea/programarea pentru depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei române, fără ca pârâtul să rezolve cererea, duce la imposibilitatea reclamantelor de a-şi valorifica drepturile prevăzute de lege, lipsind de efecte juridice prevederile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe.
Recurentul a susţinut că nu se află în culpă în sensul dispoziţiilor legii contenciosului administrativ şi, că vătămarea produsă în condiţiile care exclud culpa autorităţii administrative nu atrage condamnarea autorităţii administrative, deoarece se încălcă atât norma specială cât şi principiul mai larg de drept care statuează că nu există obligaţie corelativă unui drept imposibil de executat.
S-a mai susţinut că, recurentul, prin secţia consulară din Chişinău, nu a exercitat „un drept de apreciere” încât să fie îndeplinite condiţiile excesului de putere reţinut de instanţa de fond, ci a informat pe toţi petiţionari că se va aplica un criteriu general obiectiv în procedura de invitare, respectiv criteriul cronologic.
Recurentul a mai arătat că întreaga procedură de redobândire a cetăţeniei se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speţă în ritmul şi potrivit precauţiilor pe care le consideră necesare.
Cât priveşte noţiunea de termen rezonabil recurentul a susţinut că aceasta nu este sinonimă cu noţiunea de termen scurt, ci se raportează la toate circumstanţele şi împrejurările concrete ale cazului.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte, constată că recursul este nefondat şi urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează:
La dosarul de fond este depus un aviz de recepţie, datat 26 mai 2009, având ca destinatar Ambasada României la Chişinău, iar ca expeditor pe intimatele-reclamante M.A. şi M.T.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că reclamantele s-au adresat în două rânduri pârâtului, în 2006 apoi în 2009, manifestându-şi stăruinţa în redobândirea cetăţeniei române, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, însă cererea a rămas fără răspuns.
Din perspectiva intervalului de timp în care reclamantele au aşteptat o acţiune a autorităţii publice corespunzător exercitării drepturilor sale legitime, Înalta Curte apreciază că, în cauză, acestea nu au beneficiat de soluţionarea într-un termen rezonabil a cererilor lor, fapt de natură a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Mai mult, deficienţele administrative în organizarea înregistrării şi procesării cererilor depuse în vederea redobândirii cetăţeniei române, deficienţe reflectate, în prezenta cauză, în neacordarea unui număr de înregistrare cererii iniţiale a intimatelor şi în faptul că acestea nu au primit nici un răspuns din partea secţiei consulare a Ambasadei României la Chişinău, autoritate abilitată şi învestită cu soluţionarea cererii lor, au dus la crearea unei stări de incertitudine cu privire la existenţa şi exercitarea drepturilor acestora.
Instanţa de judecată are îndatorirea constituţională de a sancţiona, în cadrul şi cu mijloacele oferite de lege, orice exercitare a prerogativelor autorităţii publice care afectează, în orice mod, drepturile fundamentale ale cetăţeanului.
Nu trebuie ignorat nici faptul că procedura de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei se subsumează principiului soluţionării cererii într-un termen rezonabil, consacrat de art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002.
Caracterul de termen rezonabil în cazul procedurilor administrative supuse cenzurii instanţei de judecată se apreciază în lumina criteriilor consacrate de jurisprudenţa C.E.D.O., în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze.
În speţă, faţă de termenele scurte şi imperative instituite în general de Legea nr. 21/1991 în ceea ce priveşte procesarea cererilor de redobândire a cetăţeniei, faţă de faptul că nici până la data judecării cauzei reclamantele nu au primit un răspuns la cererea formulată, deşi aceasta nu prezenta o complexitate deosebită, Curtea concluzionează că în mod corect a reţinut instanţa de fond nerespectarea termenului rezonabil de către autoritatea pârâtă.
Înalta Curte nu poate primi apărarea formulată de recurent în sensul că există o cauză exoneratoare de răspundere, întrucât instituţia recurentă a fost în culpă pentru nesoluţionarea cererii reclamantelor, în condiţiile în care ar fi trebuit să-şi ia toate diligenţele pentru rezolvarea situaţiei create.
Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetăţeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speţă în ritmul şi potrivit precauţiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum şi în convenţiile internaţionale la care România este parte.
În condiţiile în care revine instanţei de judecată misiunea de a restabili ordinea de drept şi a remedia încălcările drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale supuse examinării sale, Înalta Curte arată că dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 oferă cadrul legal pentru obligarea unei autorităţi publice la efectuarea unei anumite operaţiuni administrative, cum ar fi, în speţă, stabilirea unei zile pentru depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei române, într-un termen de 30 de zile de la rămânea irevocabilă a prezentei hotărâri sub care aspect criticile recurentului-pârât apar ca lipsite de fundament.
În consecinţă, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Externe, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 1251 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 decembrie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 5742/2010. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 5744/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
