ICCJ. Decizia nr. 5749/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5749/2010
Dosar nr. 2776/54/2009
Şedinţa publică de la 21 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul U.C. a chemat în judecată pârâtul M.A.P.D.R., reprezentat prin Ministru R.B., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea ordinului din 09 octombrie 2009 ca netemeinic şi nelegal şi să fie menţinut ordinul din 28 mai 2009, să se dispună obligarea pârâtului de a-l reîncadra pe funcţia de director coordonator la O.J.C.A. Mehedinţi, cu plata drepturilor băneşti, în sumă reactualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin ordinului din 09 octombrie 2009, a fost demis din funcţia deţinută, însă, acesta este nelegal, deoarece se afla în concediul medical, iar ordinul nu a fost semnat de Ministrul R.B., ci cu o semnătură pentru.
Ordinul din 09 octombrie 2009 mai este nelegal arată reclamantul şi pentru faptul că la art. 1 alin. (1) se prevede că „începând cu data de 12 octombrie 2009 se acordă preaviz de 15 zile lucrătoare”, iar la art. 1 alin. (2) se prevede că la expirarea perioadei de preaviz încetează aplicabilitatea ordinului din 28 mai 2009 şi a contractului de management încheiat din 28 mai 2009 pentru o perioadă de un an până la data de 27 mai 2010 conform art. 3 „durata contractului”. Prin emiterea ordinului din 9 octombrie 2009 sunt încălcate prevederile Constituţiei privind drepturile omului, Legea nr. 53/2003 – C. muncii, ordinul nr. 1189/2009 art. 1 alin. (1) şi (2), contractul de management, O.U.G. nr. 105 din 6 octombrie 2009, art. 4, alin. (1), (3), (4), (5), (6), (7), (8), (9), (10), (11) şi art. 5.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 56 din 5 februarie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a anulat ordinul nr. 2098/2009 emis de pârâtul Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, obligându-l să-l reîncadreze pe reclamant pe funcţia pe care a fost numit prin ordinul din 28 mai 2009, cu plata drepturilor salariale de la data încetării aplicabilităţii ordinului din 28 mai 2009 şi până la reîncadrare, reactualizate cu indicele de inflaţie.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că ordinul din 9 octombrie 2009 emis de M.A.P.D.R. este nelegal, întrucât a fost emis în aplicarea unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale astfel că urmează a fi anulat şi pe cale de consecinţă, se va proceda la repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâtul M.A.P.D.R.
Recurentul, a susţinut în esenţă, că instanţa de fond a ignorat principiul neretroactivităţii legii civile şi principiul aplicării imediate a legi civile noi.
Sentinţa atacată, susţine recurentul, este lipsită de finalitate, întrucât de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 1609/2009 privind înfiinţarea camerelor agricole judeţene, prin reorganizarea oficiilor / centrelor de consultanţă juridică, calitatea de autoritate publică a fost preluată de Consiliul Judeţean Mehedinţi.
Camera Agricolă Judeţeană Mehedinţi rezultată din reorganizarea O.J.C.A. Mehedinţi, constituie serviciu public descentralizat în subordinea Consiliului Judeţean Mehedinţi şi nu în subordinea M.A.D.R.
Printr-o ultimă critică recurentul susţine că instanţa de fond avea obligaţia respingerii cererii ca lipsită de obiect, întrucât reclamantul urmăreşte, în esenţă repunerea sa în funcţia publică deţinută anterior, ceea ce echivalează cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja.
Pentru a putea fi în prezenţa unei acţiuni admisibile, se susţine că reclamantul trebuia să facă dovada că obiectul este licit, posibil şi determinat că scopul există este real, licit şi moral şi că interesul este legitim juridic născut şi actual, condiţii care, însă, nu sunt îndeplinite în speţă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurentul-pârât, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a apărărilor formulate şi raportat la prevederile legale incidente, dar şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis.
Privitor la critica referitoare la lipsa de obiect a acţiunii, deduse prezentei judecăţi, urmează a fi înlăturată motivat de faptul că nu prezintă relevanţă împrejurarea că ordinul contestat nu este cu executare succesivă, el putând face obiectul controlului de legalitate, în condiţiile art. 8 din L.C.A., ţinându-se cont de faptul că intimatul-reclamant invocă vătămarea unui drept recunoscut de lege prin punerea în executare a actului administrativ contestat.
Înalta curte apreciază însă că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-pârât, pe fondul cauzei, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea celor ce urmează.
Prin ordinul din 28 mai 2009 al M.A.P.D.R. intimatul-reclamant a fost numit în funcţia de director coordonator al O.J.C.A. Mehedinţi, în baza dispoziţiilor art. III alin. (3) ,(4) ,(5), (6),-(10) şi (12) din O.U.G. nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă şi obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
Prin ordinul din 09 octombrie 2009 al M.A.P.D.R., contestat în prezenta cauză, s-a dispus ca, după un preaviz de 15 zile, să înceteze aplicabilitatea ordinului din 28 mai 2009 al M.A.P.D.R. precum şi a contractului de management din 28 mai 2009.
Temeiul juridic al acestei măsuri administrative îl constituie art. IV şi art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009, art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003-C. muncii, art. 9 alin. (1) lit. h) din contractul de management din 28 mai 2009 şi H.G. nr. 8/2009 privind organizarea şi funcţionarea M.A.D.R.
Prin decizia din 3 decembrie 2009 Curtea constituţională a României a declarat neconstituţionale dispoziţiile art. 1 pct. 1-5 şi 26, art. III, art. IV,art. V, art. VIII şi anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.
În considerentele deciziilor anterioar enunţate, Curtea Constituţională a arătat, în esenţă, că modalitatea de reglementare a funcţiei publice, respectiv actul administrativ de numire reprezintă construcţii juridice deficitare şi confuze care ridică problema statutului juridic a directorului coordonator şi a naturii juridice a contractului de management.
Funcţia publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înfiinţată prin O.U.G. nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituţională prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 şi lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept consecinţă încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
De altfel prin decizia nr. 414/2010, Curtea Constituţională, a reţinut că, începând cu 28 februarie 2010 continuă să-şi producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conţinutul său normativ de dinainte de modificările neconstituţionale care i-au fost aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 şi prin art. 1 pct. 1-5 şi 26, art. III, art. V, art. VIII, şi anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.
Ca urmare a acestor modificări legislative, funcţia de director coordonator în cadrul O.J.C.A. Mehedinţi s-a desfiinţat, astfel că în mod greşit instanţa de fond a considerat că intimatul-pârât mai poate fi reintegrat, într-o funcţie a cărei existenţă a fost afectată de neconformitatea actului normativ prin care a fost înfiinţată.
Aşadar, dat fiind faptul că situaţia de neconstituţionalitate ivită ca urmare a deciziei din 7 octombrie 2009, poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice născute anterior, Înalta Curte constată că, atât ordinul de numire din 28 mai 2009 cât şi contractul de management încheiat între părţi la 28 mai 2009, în baza O.U.G. nr. 37/2009, nu-şi mai pot menţine valabilitatea, fiind emise/încheiate în conformitate cu un act normativ declarat neconstituţional.
Este de necontestat că neconformitatea actului normativ aplicat de recurenta-pârâtă, respectiv O.U.G. nr. 105/2009,a afectat legalitatea actului administrativ de eliberare din funcţie a intimatului-reclamant, prin ordinul din 09 octombrie 2009 al M.A.P.D.R., însă, acest lucru nu poate justifica hotărârea instanţei de fond în sensul reintegrării intimatului-reclamant în funcţia de director coordonator în condiţiile în care actul administrativ de numire, respectiv ordinul din 28 mai 2009, nu mai producea efecte juridice după momentul constatării neconstituţionalităţii actului normativ în executarea căruia a fost emis.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul şi va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii intimatului-reclamant, ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.P.D.R. împotriva sentinţei civile nr. 56 din 5 februarie 2010, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios, administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 decembrie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 5746/2010. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5750/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
