ICCJ. Decizia nr. 5752/2010. Contencios. Litigiu privind achiziţiile publice. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5752/2010
Dosar nr. 5734/2/2010
Şedinţa publică de la 21 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C.P.A. C.I.-Bucureşti a chemat în judecată C.N.A.D.N.R., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică având ca obiect „prestări servicii de reprezentare şi asistenţă juridică pentru exproprierea suprafeţelor de teren necesare lucrărilor de reabilitare a sectorului DN.24- limita de judeţ Galaţi-Vaslui până la C. şi DN 24 B C. A.” iniţiată prin publicarea anunţului de participare din 29 aprilie 2010, pentru laturile 1, 2, 3 şi 6.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut că, referitor la pct. 7.3 din fişa de date a achiziţiei intitulată „factori de evaluare” prima cerinţă pentru propunerea tehnică se referă la „observaţii şi comentarii generale asupra caietului de sarcini, relevante pentru îndeplinirea tuturor activităţilor prevăzute” aceasta fiind foarte vagă, nefiind explicită şi definită în nici un fel de autoritatea contractantă.
S-a mai reţinut că nu există nici un algoritm de calcul, ci doar un punctaj între 0-5 puncte, fiind evident factorul subiectiv care va sta la baza acordării punctajului.
Referitor la cerinţa „comentarii asupra obiectivelor, scopului şi rezultatelor aşteptate prin care să se demonstreze nivelul de înţelegere al proiectului”, reclamanta a arătat că autoritatea contractantă stabileşte un punctaj între 0 şi 1,5 puncte pentru prezentarea obiectivelor şi demonstrarea nivelului de înţelegere al acestora, între 9 şi 1,5 puncte pentru prezentarea scopului şi demonstrarea nivelului de înţelegere al acestuia, între 0 şi 2 puncte pentru prezentarea rezultatelor aşteptate şi demonstrarea nivelului de înţelegere al acestora.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4022 din 19 octombrie 2010, a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prezenta contestaţie este neîntemeiată, autoritatea contractantă îndeplinindu-şi obligaţia prevăzută de art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, aceea de a preciza în cadrul documentaţiei de atribuire orice cerinţă, criteriu, regulă şi alte informaţii necesare pentru a asigura ofertantului/candidatului o informare completă, corectă şi explicită cu privire la modul de aplicare a procedurii de atribuire.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs S.C.P.A. C.I.-Bucureşti.
Recurenţii au susţinut, în esenţă, următoarele critici în motivele de recurs depuse în termen, la data de 26 noiembrie 2010.
Se arată că instanţa de fond în mod nelegal a respins contestaţia formulată împotriva procedurii de atribuire având ca obiect „Prestări servicii de reprezentare şi asistenţă juridică pentru exproprierea suprafeţelor de teren necesare lucrărilor de reabilitare a sectorului DN.24- limita de judeţ Galaţi-Vaslui până la C. şi DN 24 B C. A.”
Se invocă dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi se arată că instanţa de fond nu a analizat corect încălcările dispoziţiilor art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006 reclamate prin contestaţie în ceea ce priveşte respectarea principiului transparenţei în stabilirea factorilor de evaluare elaboraţi de autoritatea şi elaborarea modalităţii de punctare şi de departajare. Se arată că acestea nu au fost stabilite corect şi transparent pentru a asigura o departajare obiectivă a participanţilor aceştia fiind lăsaţi la aprecierea subiectivă a membrilor evaluatori în ceea ce priveşte atribuirea punctajului.
Se arată că punctajul din documentaţie nu reprezintă un algoritm de calcul, iar faptul că recurenta nu a solicitat clarificări nu infirmă dreptul său de a reclama nereguli privind întocmirea documentaţiei de atribuire şi legalitatea elaborării factorilor de evaluare.
La dosar, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia nulităţii recursului şi a solicitat, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.
Curtea în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. pe excepţia nulităţii recursului o va respinge în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Faptul că recurenta nu-şi încadrează motivele de recurs în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. nu determină în concret sancţiunea nulităţii recursului declarat. Motivele de recurs, conform art. 3041 C. proc. civ. şi cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ. pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fiind reclamat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2 din O.U.G. nr. 34/2008 în ceea ce priveşte respectarea de către autoritatea contractantă a unor principii de bază privind întocmirea documentaţiei de atribuire.
În consecinţă, Curtea va respinge excepţia nulităţii recursului.
Pe recursul declarat, în raport de aspectele de nelegalitate şi netemeinicie invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Sentinţa atacată este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii în ceea ce priveşte respingerea contestaţiei recurentei având ca obiect documentaţia de atribuire şi în concret factorii de evaluare contestaţi de aceasta.
Curtea nu va reţine încălcarea principiului transparenţei prevăzută de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006 şi aspectele invocate în motivele de recurs.
În mod corect şi temeinic instanţa de fond a analizat în parte factorii de evaluare criticată, aspecte reluate în motivele de recurs. Curtea apreciază că în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 sancţionând faptul că recurenta nu a uzat de dreptul de a solicita clarificări privind documentaţia de atribuire din partea autorităţii contractante.
Recurenta nu a uzat de acest drept, deşi contestă o procedură de atribuite pe motiv că documentaţia de atribuire ar fi neconformă cu principiile prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2008. Dar cele invocate şi în motivele de recurs reprezintă în fapt o interpretare subiectivă a criteriilor de atribuire.
În contestaţie şi în motivele de recurs, recurenta invocă criterii şi aspecte subiective privind modul în care ar trebui redactată o procedură de atribuire la care nu a participat.
În concret, recurenta nu are un drept recunoscut de lege vătămat în sensul dispoziţiilor art. 255 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 2 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 554/2004 deoarece nu a depus oferta în cadrul acestei proceduri pe care o contestă.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul declarat de S.C.P.A. C.I.-Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 4022 din 19 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5750/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5753/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
