ICCJ. Decizia nr. 62/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 62/2010
Dosar nr. 492/45/2009
Şedinţa de la 13 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Iaşi, secţia civilă şi litigii de muncă, reclamantul P.M. a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României solicitând obligarea acesteia la plata de despăgubiri proporţionale cu suma rezultată din recalcularea drepturilor salariate cuvenite începând cu luna iulie 2007 şi până la data încetării activităţii, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului laşi în soluţionarea cererii.
Prin sentinţa civilă nr. 1223 din 24 iunie 2009 Tribunalul Iaşi, secţia civilă şi litigii de muncă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul este funcţionar public, iar potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, respectiv Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ.
Investită prin declinare, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 179/CA din 22 octombrie 2009 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia civilă, litigii de muncă, a suspendat litigiu şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Curtea de Apel Iaşi a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 115 din Legea nr. 94/1992, modificată, controlorii financiari sunt numiţi de preşedintele Curţii de Conturi a României, iar simplul fapt al numirii, nu semnifică însă că funcţia pe care controlorii financiari o exercită în cadrul camerelor de conturi judeţene este o funcţie publică şi că cei în cauză au statut de funcţionari publici, în sensul dat acestui termen de Legea nr. 188/1999, întrucât statutul de funcţionar public nu se poate dobândi prin asimilare cu alte categorii de personal, ci doar prin consacrarea lui expresă de către legiuitor.
Ori, nici din Legea nr. 94/1992, în forma ei iniţială, şi nici din Legea nr. 217/2008, de modificare a celui dintâi act normativ menţionat, nu rezultă că funcţia de controlor financiar, în cadrul Curţii de Conturi a României, este o funcţie publică şi nici că persoanele care o ocupă au statut de funcţionari publici, imprecizia legii în această privinţă neputând fi complinită de judecător.
Că aşa este o dovedeşte şi faptul că, pe lângă actul de numire, controlorii financiari încheie şi un contract individual de muncă cu Curtea de Conturi a României, contract care stă la baza raporturilor dintre părţile aflate în litigiu şi care le defineşte ca fiind raporturi de natură contractuală şi nu raporturi de serviciu, în sensul dat acestui termen de art. 1 din Legea nr. 188/1999.
Instanţa de fond a constatat că nu are competenţa materială de a soluţiona litigii născute din executarea unui contract de muncă, că orice conflict de drepturi ce-şi are izvorul într-un contract de muncă trebuie supus procedurilor prevăzute de Legea nr. 168/1999 şi că nu se poate asimila, în acest caz, raportul de muncă cu raportul de serviciu, doar pentru că funcţia de auditor (controlor financiar) apare şi în anexa la Legea nr. 188/1999.
Înalta Curte, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia civilă şi litigii de muncă.
Obiectul acţiunii îl reprezintă acţiunea în pretenţii formulată de reclamant care are statut de controlor financiar în cadrul Camerei de Conturi Iaşi şi se află în raporturi de muncă cu Curtea de Conturi a României.
Reclamantul este angajat în baza unui contract de muncă care este supus procedurilor prevăzute de Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi nu a dispoziţiilor Legii nr. 188/1999.
Reclamantul face parte din personalul contractual din sectorul bugetar, iar litigiile referitoare la remunerarea unei prestanţe exced sferei contenciosului administrativ.
Contenciosul administrativ Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Or, în cauză, reclamantul nu contestă acte administrative care pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ.
Obiectul litigiului, în pricina de faţă, este de fapt un litigiu de muncă.
Or, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. „tribunalele judecă în primă instanţă conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe".
Prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze litigiile de muncă este Tribunalului, ca instanţă de litigii de muncă.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în pricina de faţă, competenţa judecării cauzei în primă instanţă a cererii reclamantului aparţine Tribunalului Iaşi, ca instanţă de litigii de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe P.M. şi Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia civilă şi litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 599/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 63/2010. Contencios. Conflict de competenţă.... → |
|---|
