ICCJ. Decizia nr. 702/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 702/2010
Dosar nr. 216/44/200.
Şedinţa publică din 10 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 68 din 31 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta C.S., în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.E.S. - A.N.P.H., C.S.E.P.H., având ca obiect anularea Deciziei nr. 11784 din 9 decembrie 2008 emisă de pârât, obligarea acestuia la stabilirea unui alt grad de handicap decât cel stabilit prin Decizia atacată şi la plata unei despăgubiri lunare de 112 lei, respectiv a sumei totale de 2240 lei.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut în esenţă, faptul că în cauza dedusă judecăţii reclamanta nu a făcut dovada existenţei unui drept proteguit de lege, astfel încât nu sunt întrunite condiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru promovarea acţiunii în contencios administrativ. În acest sens instanţa a reţinut că deşi gradul de handicap a fost menţinut şi prin Decizia contestată, reclamanta a susţinut că redactarea deciziei este confuză iar stabilirea gradului de handicap s-a făcut cu mare întârziere, din culpa unor salariaţi ai autorităţii pârâte.
Instanţa a mai reţinut că reclamanta nu a făcut în nici un chip dovada că încadrarea sa într-un grad de handicap accentuat, în baza criteriilor medico-psihosociale care au intrat în vigoare la 01 ianuarie 2008 ar fi greşită sau nelegală.
S-a constatat că, din actele dosarului rezultă, într-adevăr, faptul că bolile de care reclamanta suferă nu s-au ameliorat, însă au fost operate modificări în privinţa criteriilor de evaluare a gradelor de handicap, astfel încât întârzierea în emiterea deciziei nu este imputabilă, cu atât mai mult cu cât aceasta se datorează şi unor demersuri ale reclamantei care au făcut ca soluţionarea dosarului său să fie în mod inutil întârziată.
Cererea reclamantei de acordare de daune a fost respinsă de către instanţă ca fiind nejustificată, atâta timp cât reclamantei i-a fost în mod corect stabilit gradul de handicap - împrejurare pe care aceasta nici nu a contestat-o de altfel iar faptul că în cuprinsul deciziei au fost făcute menţiuni care nu sunt pe placul sau înţelegerea sa, nu poate constitui, în opinia instanţei de fond, un temei justificat pentru acordarea despăgubirilor solicitate.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că fiind încadrată în gradul de handicap accentuat în mod nejustificat i s-a refuzat asistentul personal, în condiţiile în care nu se poate deplasa fără însoţitor – codul 1 de handicap şi este oarbă – codul 2 de handicap.
Recurenta-reclamantă susţine că este criticabilă sentinţa instanţei de fond şi pentru faptul că nu a beneficiat de „apărare gratuită" fiind necesar a fi numit un apărător din cadrul Baroului de Avocaţi Galaţi, desemnat în condiţiile art. 75 alin. (2) C. proc. civ. şi totodată precizează că Decizia de încadrare în grad de handicap este nulă pentru că nu conţine toate semnăturile necesare, respectiv cea a juristei.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 75 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. asistenţa judiciară cuprinde „apărarea şi asistenţa gratuită printr-un avocat delegat de baroul avocaţilor", iar art. 76 C. proc. civ. menţionează că „cererea de asistenţă juridică va fi făcută în scris instanţei de judecată".
Recurenta-reclamantă nu s-a prezentat în prima fază procesuală şi nu a depus cerere pentru asistenţă judiciară, cerere ce ar fi trebuit a fi însoţită de dovezi scrise privitoare la starea materială a acesteia, astfel încât în recurs nu poate formula o astfel de critică referitoare la sentinţa instanţei de fond pe care o consideră nelegală.
Critica vizând nulitatea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 11748 din 9 decembrie 2008 emisă de C.S.E.P.H.A., pe motiv că nu este semnată de jurist, nu poate fi primită, această decizie reprezentând de fapt rezolvarea contestaţiei formulată de recurenta-reclamantă împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap – grad de handicap accentuat emis de C.E.P.H.A.din cadrul Consiliului Judeţean Brăila cu nr. 3175/2008, certificat ce conţine semnăturile tuturor membrilor comisiei, inclusiv a medicului primar expertiză medicală, iar criticile recurentei-reclamante împotriva acestei decizii s-au referit exclusiv la gradul de handicap acordat.
Critica vizând încadrarea greşită în grad de handicap accentuat fără asistent personal este de asemenea neîntemeiată, atât C.E.P.H.A. din cadrul Consiliului Judeţean Brăila, cât şi C.S.E.P.H.A., din cadrul M.M.F.E.S. în rezolvarea contestaţiei formulată de reclamantă, aplicând în mod corect criteriile medicopsiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministrului Sănătăţii Publice .
Recurenta-reclamantă suferă de o boală diabetică din anul1989, din actele medicale depuse rezultând anumite complicaţii ale acestei boli, precum retinopatie preproliefativă, fotocoagulată Laser, cu vedere după corecţie 0,1(1/10), polineuropatie senzitivo-motorie şi nefropatie, cu insuficienţă renală compensată, toate aceste complicaţii ale diabetului zaharat conducând la stabilirea gradului accentuat de handicap, (Codul de handicap 7 (handicap asociat) fiind corect înscris) şi nicidecum la stabilirea gradului grav de handicap.
Aceste complicaţii, astfel cum corect au stabilit cele două comisii, nu corespund criteriilor medico – psihosociale prevăzute de Ordinul comun al M.M.F.E.S. şi Ministrului Sănătăţii Publice nr. 762/1992/2007 (cap.2 subcap.1 evaluarea gradului de handicap în efectuarea funcţiilor vederii; cap.6 subcap.1 – evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor de filtrare şi secreţie renală şi cap2, subcap.III evaluarea gradului de handicap cu afectarea funcţiilor motorii, pct. 2 – afecţiuni neurologice, litera c).
Celelalte boli de care suferă recurenta-reclamantă, potrivit actelor medicale prezentate, HTA formă severă, psihosindrom organic cronic pe fond vascular cu elemente deteriorative şi paranoide, fractură de col femural (proteză Moore şold drept), conform normelor cuprinse în cap I – Funcţiile mentale şi cap 7 – Funcţiile Neuromusculo-scheletice şi ale mişcărilor aferente, subcap.I – Evaluare grad de handicap în afectarea mobilităţii articulaţiilor şi oaselor, nu au fost nici ele luate în calcul de cele două comisii la evaluarea gradului de handicap pentru că nu sunt reţinute ca handicapante în legislaţie.
Aşadar, în mod corect prima instanţa a îmbrăţişat punctul de vedere al celor două comisii în sensul că recurenta-reclamantă nu se încadrează în condiţiile de a beneficia de gradul grav de handicap cu însoţitor, complicaţiile oculare, renale şi oculare ale bolii diabetice neîntrunind cerinţele unor deficienţe funcţionale grave.
Recursul se priveşte astfel, ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.S. împotriva sentinţei civile nr. 68 din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 700/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 703/2010. Contencios → |
|---|
