ICCJ. Decizia nr. 757/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 757/2010
Dosar nr. 695/2/200.
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, Casa de Asigurări de Sănătate Prahova a formulat acţiunea în anulare împotriva Hotărârii arbitrale nr. 31 din 7 decembrie 2006 pronunţată de către Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în dosarul nr.28/ 2006 în contradictoriu cu C.M.I. dr. T.M.A.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că Dr. T.M.A. a semnat contractul de furnizare de servicii medicale cu obiecţiuni, contestând faptul că nu i-a fost acordat sporul de zonă de către Comisia paritară formată din reprezentanţii D.S.P. Prahova, C.A.S. Prahova şi Colegiul Medicilor Prahova.
În urma contestaţiei, comisia a stabilit un spor de zonă de 10% pentru C.M.I. dr. T.M.A. într-un act adiţional la contract ce a fost înregistrat la C.A.S. Prahova şi semnat fără nici un fel de obiecţiuni.
Ulterior, C.M.I. dr. T.M.A. s-a adresat direct Comisiei Centrale de Arbitraj printr-o cerere de arbitrare prin care contesta doar modul de acordare a sporului de zonă, iar aceasta a stabilit acordarea unui spor de zonă de 20% pentru C.M.I. dr. T.M.A.
Este atacată această ultimă decizie pentru că:
- tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor bunuri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
- Comisia Centrală de Arbitraj s-a substituit Comisiei Paritare care era singurul organism îndrituit să stabilească sporurile de zonă ce vor fi acordate medicilor de familie, cu încălcarea dispoziţiilor exprese ale Ordinului M.S. – C.N.S.A.S. nr. 619/943 din 28 decembrie 2001 şi ale art. 34 lit. a) din HG nr. 52/2005.
2. Soluţia instanţei de fond.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1242 din 10 mai 2007 a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâţi şi a fost respinsă acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Excepţia inadmisibilităţii a fost respinsă cu motivarea că art. 364 C. proc. civ. reglementează acţiunea în anulare ca singura cale de desfiinţare a unei hotărâri arbitrale, fiind exclusă orice posibilitate de exercitare a căilor de atac din dreptul comun.
Pe fond, motivul de anulare prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ. a fost considerat neîntemeiat, având în vedere că prin cererea de arbitrare adresată Comisiei Centrale de Arbitraj, C.M.I. dr. T.M.A. a solicitat acordarea unui spor de zonă în conformitate cu punctajul obţinut, apreciind că este îndreptăţit la acordarea unui spor de zonă mai mare de 10%.
Motivele prevăzute de art. 364 lit. h) şi lit. i) C. proc. civ. au fost considerate neîntemeiate pentru că dispozitivul hotărârii este redactat precis şi că prin hotărârea arbitrală nu au fost încălcate ordinea publică, bunele moravuri, ci a fost examinată legalitatea procentului acordat pentru sporul de zonă în raport de Ordinul comun al M.S.P. şi al Preşedintelui C.N.S.A.S. nr. 619/943 din 28 decembrie 2001.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.A.S. Prahova considerând-o ca nelegală şi netemeinică:
- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii pentru constatarea neîndeplinirii procedurii prealabile pentru că pârâta C.M.I. dr. T.M.A. s-a adresat direct Comisiei Centrale de Arbitraj;
- prin stabilirea sporului de zonă de 20% de către Comisia Centrală de Arbitraj, aceasta s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile Comisiei paritare şi a Comisiei de contestaţii;
- a fost invocată excepţia de nelegalitate a Ordinului MSP/C.N.S.A.S. nr. 619/943 din 28 decembrie 2001 pentru că nu a fost publicat în Monitorul Oficial şi a fost un act normativ care s-a aplicat numai la nivelul anului 2002.
Prin Încheierea din 16 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de sesizare cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Ordinului MSP/C.N.S.A.S. nr. 619/943 din 28 decembrie 2001 şi a dispus suspendarea judecării recursului şi a trimis excepţia de nelegalitate pentru soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, considerându-se că sunt îndeplinite condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Această excepţie de nelegalitate a fost respinsă ca nefondată, prin sentinţa civilă nr. 1464 din 3 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, după casare, sentinţă irevocabilă prin Decizia nr. 3891 din 23 septembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost repusă pe rol la 18 ianuarie 2010.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, inclusiv a celor de ordine publică puse în discuţie din oficiu de instanţa de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat, dar pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de anulare a Hotărârii arbitrale nr. 31 din 7 decembrie 2006 a Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
Hotărârea arbitrală a fost dată în soluţionarea cererii de arbitrare formulată de reclamanta T.M.A. împotriva Casei de Asigurări de Sănătate Prahova pentru acordarea sporului de zonă în conformitate cu punctajul obţinut în urma aplicării criteriilor de încadrare a cabinetelor medicale în funcţie de condiţiile în care se desfăşoară activitatea în cursul anului 2006 şi a fost acordat un spor de 20% pe toată perioada de valabilitate a contractului de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară.
Competenţa de soluţionare a cererii de anulare este reglementată de art. 365 alin. (1) C. proc. civ., indiferent de organul care a emis hotărârea arbitrală.
Potrivit acestui text „competenţa de a judeca în primă instanţă acţiunea în anulare revine instanţei judecătoreşti imediat superioare celei prevăzute de art. 342, în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul".
Art. 342 C. proc. civ. face referire la instanţa de judecată care, în lipsa convenţiei arbitrale ar fi competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă.
În temeiul art. 39 alin. (1) din OUG nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă, deci, şi în cazul contractelor de furnizare de servicii medicale.
Dacă nu ar fi existat convenţia arbitrală, pentru că OUG nr. 150/2002 nu precizează decât competenţa instanţelor civile, instanţa competentă în primă instanţă să soluţioneze cererea ar fi judecătoria, în raport de prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. pentru că valoarea litigiului este mai mică de 500.000 lei.
Cum art. 365 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, în primă instanţă, competenţa de soluţionare a acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale revine instanţei imediat superioare celei prevăzute la art. 342 C. proc. civ., în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul, în speţă, competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Se constată, astfel că, instanţa de fond a dat hotărârea cu încălcarea competenţei altei instanţe, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., care fiind un motiv de ordine publică poate fi invocat din oficiu, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
De aceea, în baza art. 312 alin. (1) şi (6) C. proc. civ., va fi admis recursul, va fi casată sentinţa atacată şi va fi trimisă cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa de Asigurări de Sănătate Prahova împotriva sentinţei civile nr. 1242 din 10 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 756/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 759/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
