ICCJ. Decizia nr. 769/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 769/2010
Dosar nr. 2157/2/200.
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii H.M. şi H.L. au solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, obligarea pârâtului, prin Direcţia cetăţenie Comisia pentru Cetăţenie, să procedeze la analizarea/avizarea cererii lor de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii lor, reclamanţii au învederat instanţei că au depus cereri de redobândire a cetăţeniei române în anul 2004, având numere de înregistrare 3505/RD/2004 reclamantul H.M., respectiv 6101/RD/2004 reclamanta H.L., nefiind soluţionate nici până la momentul sesizării instanţei, cu toate că termenul de 4 ani şi jumătate de când au formulat cererile depăşeşte cu mult un termen rezonabil, venind în contradicţie flagrantă cu prevederile Convenţiei europene privind cetăţenia referitoare la soluţionarea acestor cereri într-un termen rezonabil".
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 2 iunie 2009, pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca rămasă fără obiect.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2378 din 3 iunie 2009 a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanţi, obligând pârâtul să achite acestora, suma de 254,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Totodată, a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtului la soluţionarea cererilor de redobândire a cetăţeniei.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că cererile reclamanţilor au fost examinate şi avizate pozitiv de Comisia pentru cetăţenie în data de 14 mai, respectiv 18 mai 2009, fiind întocmite rapoartele la care fac referire art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 21/1991, care au fost înaintate ministrului.
Instanţa a mai reţinut că, întrucât pârâtul s-a aflat în culpă procesuală prin pasivitatea pe care a generat-o timp de 5 ani, va fi obligat să achite reclamanţilor cheltuieli de judecată de 254,3 lei.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, recurentul susţine că nu a pierdut procesul, cauza fiind respinsă ca fiind rămasă fără obiect, iar pretenţiile reclamanţilor au fost recunoscute la primul termen de judecată, arătând prin întâmpinare că cererile acestora au fost examinate şi avizate pozitiv.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
De la această regulă există şi excepţia prevăzută de dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
În speţă, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti nu a pierdut procesul, cauza fiind rămasă fără obiect. În plus pârâtul a recunoscut pretenţiile reclamanţilor la primul termen de judecată, arătând prin întâmpinare că cererile acestora au fost soluţionate pozitiv.
Faţă de cele ce preced, recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva sentinţei civile nr. 2378 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 762/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 770/2010. Contencios → |
|---|
