ICCJ. Decizia nr. 793/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 793/2010
Dosar nr. 1019/54/200.
Şedinţa publică din 15 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta S.G.C.L. Orşova SA prin Lichidator Judiciar Cabinet Individual G.V., a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Consiliul Local al Municipiului Orşova, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze poziţiile nr. 221 şi 222 din Anexa nr. 5 a HG nr. 990/2006, prin care se modifică şi completează HG nr. 963/2002, privind atestarea domeniului public al Judeţului Mehedinţi, solicitând, totodată, suspendarea actului până la soluţionarea acţiunii în anulare.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că bunurile trecute la poziţiile 221 şi 222 din anexa 5 a HG nr. 990/2006 au fost incluse greşit în domeniul public al Judeţului Mehedinţi, deoarece acestea sunt proprietate privată a reclamantei, începând din anul 1990.
Prin sentinţa civilă nr. 28 din 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că cele două bunuri nu au făcut parte din proprietatea privată a reclamantei, ci dimpotrivă chiar şi din extrasele de Carte Funciară rezultă că terenul şi construcţia sunt proprietatea Municipiului Orşova.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S.C.G.C.L. Orşova SA a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanţa de fond nu a analizat înscrisurile depuse la dosar aşa cum prevede art. 261 alin. (1) pct. 3 şi 5 C. proc. civ.
Se arată astfel că la solicitarea instanţei de fond, recurenta-reclamantă a depus dovada că atât sediul administrativ, cât şi terenul aferent sunt proprietatea societăţii şi fac parte din patrimoniul acesteia. S-au depus în acest sens Decizia nr. 35 din 13 februarie 1991 privind înfiinţarea S.C.G.C.L. Orşova SA cererea de înmatriculare a societăţii la O.R.C. Mehedinţi, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MH nr. 00010 din 15 noiembrie 1995 împreună cu anexa - 2 – Centralizatorul terenurilor care au trecut în patrimoniul societăţii la acea dată, unde este menţionat terenul în suprafaţă de 5371 mp; extrasul de carte funciară nr. 234 /vol. IV Orşova din 28 noiembrie 2005, fişa mijlocului fix pentru sediu administrativ, teren şi celelalte construcţii proprietatea societăţii, care fac dovada că aceste bunuri au fost în evidenţa societăţii recurente în perioada de la darea în folosinţă în 1969 până în prezent.
Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că adresa nr. 365 din 12 decembrie 2003 prin care directorul reclamantei solicita completarea inventarului domeniului public cu cele două bunuri, ar face dovada că acestea nu au făcut parte din patrimoniul societăţii.
A mai arătat de asemenea recurenta că şi din înscrisurile ataşate cererii de recurs, rezultă că HG nr. 990/2006 este nelegală în ceea ce priveşte poziţia nr. 221 şi 222 a anexei nr. 5 şi la fel Hotărârea Consiliului Local Orşova nr. 18 din 18 februarie 2003.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că există motive pentru casarea sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Este fondată critica recurentei în sensul că instanţa de fond nu a analizat probele administrate în cauză pentru a dezlega regimul juridic al bunului care a fost menţionat ca aparţinând domeniului public al municipiului Orşova – conform HG nr. 990/2006 contestat în cauză.
Instanţa de fond în mod greşit şi-a întemeiat raţionamentul numai pe extrasul de carte funciară (fila 63) şi adresa de la fila 60, atunci când a constatat că terenul şi construcţia sunt proprietatea Municipiului Orşova fără a analiza incidenţa înscrisurilor depuse de reclamanta-recurentă, respectiv Decizia de înfiinţare a societăţii reclamante, cererea de înmatriculare, situaţia patrimoniului la data de 31 decembrie 1990, certificatul de atestare a dreptului de proprietate(109-126 dosar fond) s.a.
Instanţa de fond nu a realizat o comparare a situaţiei juridice prezentate de cele două părţi pentru a ajunge la o concluzie judicioasă.
De asemenea, instanţa fondului a omis să se pronunţe pe capătul de cerere precizat la data de 16 noiembrie 2007 de reclamant, privind anularea parţială a Hotărârii Consiliului Local Orşova nr. 18 din 18 februarie 2003 privind construcţiile şi terenul situate în Orşova, judeţul Mehedinţi (fila 108 dosar fond).
Asupra acestui capăt de cerere s-au invocat excepţii şi apărări pe care instanţa de fond nu le-a analizat.
În aceste condiţii, se constată incidenţa în speţă a prevederilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., instanţa de fond soluţionând procesul fără a intra în cercetarea fondului.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.C.G.C.L. Orşova SA prin lichidator judiciar Cabinet Individual G.V., împotriva sentinţei civile nr. 28 din 28 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 780/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 795/2010. Contencios → |
|---|
