ICCJ. Decizia nr. 795/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 795/2010
Dosar nr. 4244/2/200.
Şedinţa publică din 15 februarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 iulie 2008 şi precizată la data de 04 februarie 2009, reclamanta SC B.K.P.T.I. SRL a chemat în judecată pe parata Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună admiterea excepţiei de nelegalitate a avizului nr. 41 din 28 august 2007 a C.N.V.M. şi pe cale de consecinţă anularea acestuia, anularea deciziei C.N.V.M. nr. 560 din 25 martie 2008 şi a actelor subsecvente, respectiv Decizia C.N.V.M. nr. 1234 din 10 iunie 2008, prin care s-a respins contestaţia reclamantei împotriva deciziei nr. 560/2008.
În motivarea acţiunii s-au arătat, în esenţa, următoarele:
Prin emiterea avizului în speţa C.N.V.M. şi-a depăşit atribuţiile legale stabilite prin actele normative de înfiinţare şi funcţionare.
Actul administrativ individual al C.N.V.M., respectiv avizul, nu poate avea forţa juridică şi caracterul unui act normativ, nefiindu-i permis C.N.V.M.-ului prin statutul său adoptat prin OUG nr. 25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002 să emită acte cu caracter normativ prin avize.
Potrivit art. 7 alin. (3) din Statutul C.N.V.M. adoptat prin OUG nr. 25/2002, aprobata prin Legea nr. 514/2002, modificat şi completat prin Legea nr. 297/2004 "C.N.V.M. adoptă norme prin regulamente şi instrucţiuni care sunt puse în aplicare prin ordin al preşedintelui acesteia."
Acestea se coroborează cu art. 9 alin. (4) care arată că "Avizele sunt acte prin care C.N.V.M. formulează răspunsuri oficiale la chestiuni privind aplicarea legii şi a normelor reglementare ori dă calificări privind pieţele reglementate şi instrumentele financiare". Rezultă din interpretarea celor doua prevederi legale ca prin avize ca acte administrative individuale C.N.V.M. nu poate adopta norme legale.
Avizul 41 din 28 iulie 2007 este întemeiat pe o serie de acte normative abrogate.
Regulamentul C.N.V.M. 2/1999 privind piaţa valorilor mobiliare necotate, a fost emis în baza Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, abrogate prin OUG nr. 24/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate.
Mai mult, OUG nr. 28/2008 a fost abrogate la rândul ei prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
Reclamanta a arătat că la momentul emiterii avizului nr. 41 din 28 august 2007 se invocă în mod surprinzător Regulamentul nr. 2/1999 ca temei legal în susţinerea acestui act administrativ.
Actele cu caracter normativ, cum este cazul Regulamentului nr. 2/1999, trebuie date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului în vigoare şi în limitele şi potrivit normelor care le ordona.
Reclamanta a considerat că la momentul emiterii actului administrativ individual (avizul nr. 41) că şi în acest moment legislaţia ce reglementează piaţa de capital "tăcea" în ceea ce priveşte piaţa valorilor mobiliare necotate, fiind vorba despre un vid legislativ.
În ceea ce priveşte Decizia nr. 560 din 25 martie 2008, emisa de C.N.V.M., s-a dispus ca preţul în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie a SC U. SA Oneşti, iniţiata de reclamanta sa fie stabilita în conformitate cu art. 68 alin. (4) din Regulamentul 1/2006 al C.N.V.M., de către un evaluator independent înregistrat la C.N.V.M., cu luarea în considerare a ultimei situaţii financiare anterioare datei de 31 decembrie 2007.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate şi a normelor legale incidente în cauza, Curtea a constatat următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a avizului nr. 41 din 28 august 2007, se retine că acest aviz este invocat in motivarea deciziei nr. 1234 din 10 iunie 2008 prin care s-a analizat contestaţia formulata de reclamantă împotriva deciziei C.N.V.M. nr. 560 din 25 martie 2008 (fila 11-13 dos).
În conformitate cu dispoziţiile avizului nr. 41 din 28 august 2007, "Până la data restructurării pieţei de capital prin aprobarea sistemului alternativ de tranzacţionare, societăţilor ale căror valori mobiliare sunt tranzacţionate pe piaţa valorilor mobiliare necotate le sunt incidente prevederile secţiunii 6 art. 202-205 (ofertele publice de preluare obligatorii din cadrul Cap. I. Oferte publice, Titlul V. Operaţiuni de piaţa din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi prevederile reglementarilor C.N.V.M. emise în aplicarea acestor prevederi)".
Curtea a reţinut că avizul nr. 41 din 28 august 2007 a fost emis ca urmare a adresei societăţii civile de avocaţi S. şi Asociaţii, înregistrată la C.N.V.M. cu nr. 20635 din 28 mai 2007, în temeiul art. 2, art. 7 si art. 9 alin. (4) din Statutul C.N.V.M., adoptat prin OUG nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificat şi completat prin Legea nr. 297/2004 şi având în vedere prevederile Regulamentului C.N.V.M. nr. 2/1999 privind piaţa valorilor mobiliare necotate şi în considerarea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 privind emitenţii si operaţiunile cu valori mobiliare, precum şi a faptului că până în prezent nu s-a finalizat restructurarea pieţei de capital prin aprobarea sistemului alternativ de tranzacţionare.
Din prevederile statutare [art. 7 alin. (1) si (4), art. 9 alin. (4) din OUG nr. 25/2002] rezultă că în vederea îndeplinirii obiectivelor sale stabilite la art. 2 C.N.V.M. îşi exercită prerogativele legale privind reglementarea prin adoptarea de norme, emiterea de acte individuale şi dispunerea de măsuri, după deliberare în şedinţe ţinute conform prevederilor art. 3.
Actele individuale emise de către C.N.V.M. sunt deciziile, ordonanţele, atestatele şi avizele.
Avizele sunt acte prin care C.N.V.M. formulează răspunsuri oficiale la chestiuni privind aplicarea legii şi a normelor reglementare ori dă calificări privind pieţele reglementate şi instrumentele financiare.
Având în vedere prevederile art. 7 alin. (6) din Statutul sau, C.N.V.M. poate realiza la cerere sau din oficiu interpretarea oficială a tuturor reglementarilor aplicabile entităţilor reglementate şi supravegheate. Avizul nr. 41/2007 a fost emis la solicitarea unei firme de avocaţi în exercitarea atribuţiilor C.N.V.M. de autoritate administrativă autonomă care reglementează şi supraveghează piaţa de capital.
Referitor la actele pe care se întemeiază Avizul nr. 41/2007 se retine ca potrivit art. 290 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, reglementările emise de C.N.V.M. până la intrarea în vigoare a prezentei legi rămân în vigoare până la adoptarea noilor reglementari emise în temeiul acesteia, cu excepţia dispoziţiilor contrare.
Împrejurarea că pe site-ul autorităţii apare ca fiind abrogat Regulamentul nr. 2 nu are relevanţă, având în vedere că există o observaţie în sensul că va fi abrogat la termenul prevăzut la art. 95 alin. (2) din Regulamentul nr. 14/2004 iar la art. 95 alin. (2) din Regulamentul nr. 14/2004 se arată ca se vor abroga mai multe regulamente C.N.V.M., între care şi Regulamentul C.N.V.M. nr. 2/1999, la data emiterii actelor individuale menţionate la art. 89 alin. (3), aplicabile entităţilor menţionate la art. 89 alin. (1).
Art. 89 alin. (3) se referă la emiterea de către C.N.V.M. a reglementarilor privind aprobarea constituirii sistemului alternativ de tranzacţionare.
Acest sistem alternativ de tranzacţionare nu a fost reglementat, aşa încât în exercitarea atribuţiilor sale legale, C.N.V.M. a emis Avizul nr. 41, în sensul arătat mai sus, respectiv ca societăţilor ale căror valori mobiliare sunt tranzacţionate pe piaţa valorilor mobiliare necotate le sunt incidente prevederile secţiunii 6 art. 202-205.
De asemenea, conform art. 155 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, "(1) Pe perioada cuprinsă între data autorizării B.V.B. ca operator de piaţă şi data aprobării de către C.N.V.M. a constituirii sistemului alternativ de tranzacţionare menţionat la art. 154, acţiunile care nu vor fi admise la tranzacţionare în cadrul B.V.B. se vor tranzacţiona după cum urmează:
a) acţiunile care la data intrării în vigoare a prezentului regulament sunt înscrise la cota bursei sau se tranzacţionează pe piaţa valorilor mobiliare necotate, se vor tranzacţiona conform regulilor care guvernează piaţa valorilor mobiliare necotate;
b) acţiunile care la data intrării în vigoare a prezentului regulament sunt listate pe piaţa RASDAQ se vor tranzacţiona conform regulilor aplicabile în prezent."
Prin urmare, prevederile legale invocate în preambulul Avizului nr. 41 sunt legale, în vigoare şi pertinente în raport cu obiectul reglementarii. Nu se poate aprecia că există o "tăcere" a legii sau un vid legislativ.
În consecinţa, a fost respinsă excepţia de nelegalitate a avizului nr. 41/2007.
Pe fondul cauzei, în ceea ce priveşte baza legală pentru a se impune modul de stabilire a preţului de preluare obligatorie, se reţine că:
Potrivit art. 68 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare "Preţul în oferta publică de preluare obligatorie este cel puţin egal cu cel mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară datei de depunere la C.N.V.M. a documentaţiei de ofertă."
Reclamanta a subscris în cadrul majorării capitalului social al SC U. SA Oneşti în perioada 25 august 2006 - 25 septembrie 2006, acţiunile emise de SC U. SA Oneşti fiind în categoria necotate, care utilizează sistemul tehnic al BVB.
Reclamanta, după subscriere, a ajuns la 52,35% din capitalul social al SC U. SA, din care 42.778 acţiuni ca urmare a tranzacţiilor efectuate în piaţă în anul 2006, reprezentând 5,33% din capitalul social şi 791.867 acţiuni reprezentând 47,02% din capitalul social, ca urmare a majorării capitalului social, hotărâtă în şedinţa CA din data de 09 august 2006 şi operată de Depozitarul Central în data de 09 februarie 2007.
Potrivit art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, "O persoană care, urmare a achiziţiilor sale sau ale persoanelor cu care acţionează în mod concertat, deţine mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăţi comerciale este obligată să lanseze o ofertă publică adresată tuturor deţinătorilor de valori mobiliare şi având ca obiect toate deţinerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei deţineri."
Reclamanta a înaintat către C.N.V.M. în conformitate cu art. 173 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 şi prin intermediarul S.S.I.F.T.L. SA, prin adresa înregistrată sub nr. 3294 din 31 ianuarie 2008, documentele aferente ofertei publice de preluare ce avea ca obiect un nr. de 759.702 acţiuni reprezentând 47,65% din capitalul social al societăţii, numărul de acţiuni vizat fiind de 1.594.347 acţiuni, adică 100% din capitalul social al societăţii emitente.
Întrucât documentele şi declaraţia aferentă nu făceau referire la modalitatea de achiziţionare a pachetului de acţiuni reprezentând 5,33% din capitalul social al SC U. SA, respectiv 42.778 acţiuni obţinute ca urmare a tranzacţiilor efectuate de reclamantă în piaţă în anul 2006, C.N.V.M. a solicitat completarea declaraţiei în cauză.
Prin adresa înregistrată la C.N.V.M. sub nr. 7081 din 25 februarie 2008, reclamanta SC B.K.P.T.I. SRL a depus în integralitate documentaţia necesară prevăzută de art. 173 alin. (1)2 din Legea nr. 297/2004.
Ca urmare a hotărârii CA din data de 09 august 2006, reclamanta a plătit 2,6 lei/acţiune.
Ultima tranzacţie cu acţiuni emise de SC U. SA a avut loc la data de 11 decembrie 2007, când s-a realizat o tranzacţie cu un număr de 81 acţiuni la un preţ de 2,6 lei/acţiune.
Curtea a reţinut că în mod legal autoritatea pârâtă a constatat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 68 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 şi a considerat că în ultimele 12 luni anterioare datei de depunere la C.N.V.M. a documentaţiei ofertei publice obligatorii de preluare (inclusiv a completării actelor însoţitoare), nu s-a efectuat nici o tranzacţie cu acţiuni emise de SC U. SA
Potrivit art. 204 din Legea nr. 297/2004, "(1) Preţul oferit va fi cel puţin egal cu cel mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară ofertei. (2) Dacă prevederea de la alin. (1) nu poate fi aplicată, preţul oferit va fi determinat în conformitate cu reglementările C.N.V.M., cu luarea în considerare cel puţin a următoarelor criterii:
a) preţul mediu ponderat de tranzacţionare, aferent ultimelor 12 luni anterioare derulării ofertei;
b) valoarea activului net al societăţii, conform ultimei situaţii financiare auditate;
c) valoarea acţiunilor rezultate dintr-o expertiză, efectuată de un evaluator independent, în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare."
Având în vedere prevederile art. 68 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. 1/2006, autoritatea pârâtă din oficiu a apreciat că operaţiunile precizate la art. 57 alin. (3), prin care s-au achiziţionat acţiuni, sunt de natură să influenţeze corectitudinea modului de stabilire a preţului, raportându-se şi la datele financiare ale SC U. SA Oneşti, din care a rezultat un activ net la data de 31 decembrie 2006 de 8,9 lei/acţiune, respectiv 8,64 lei/acţiune, conform situaţiei financiar-contabile la data de 30 iunie 2007, valori mai mari decât preţul oferit de reclamanta SC B.K.P.T.I. SRL, de 2,6 lei/acţiune.
Curtea a apreciat că nu s-au susţinut motivele invocate de reclamantă, în sensul că ulterior depunerii cererii către C.N.V.M., aceasta a solicitat în mod arbitrar completarea documentaţiei în scopul prelungirii termenului de calcul al celor 12 luni. Aceasta deoarece, aşa cum s-a reţinut mai sus, reclamanta, prin intermediar, a depus documentele aferentei ofertei publice de preluare numai pentru 47,65% din capitalul social, nu şi pentru acţiunile reprezentând 5,33% din capitalul social, achiziţionate de reclamantă ca urmare a tranzacţiilor efectuate în piaţă în anul 2006. Prin urmare, culpa prelungirii termenului de calcul aparţine reclamantei.
Pentru determinarea celui mai mare preţ plătit de ofertant sunt luate în considerare toate operaţiunile (oferte publice, operaţiuni de cumpărare derulate pe pieţele reglementate, majorări de capital social etc.) prin care ofertantul a dobândit acţiuni ale societăţii subiect al ofertei, în respectiva perioadă.
Activul net/acţiune la data de 31 decembrie 2006 era de 8,9 RON/ acţiune, respectiv 8,64 RON/ acţiune, conform situaţiei financiar-contabile la data de 30 iunie 2007, valori mai mari decât preţul oferit de reclamanta SC B.K.P.T.I. SRL, de 2,6 RON/ acţiune, iar ca urmare a hotărârii CA din 09 august 2006, preţui plătit a fost de 2,6 RON/ acţiune, validându-se astfel majorarea capitalului social cu aportul în numerar adus de SC B.K.P.T.I. SRL.
Această situaţie a atras atenţia şi acţionarului principal, SC C. SA Oneşti, care deţinea la data de 21 august 2006 90,95% din capitalul social şi care a acţionat în instanţă în constatarea nulităţii absolute a hotărârii CA nr. 13 din 09 august 2006 si autorităţii parate care a constatat în mod legal aplicabilitatea art. 68 alin. (4) din Regulamentul C.N.V.M. 1/2006.
Concluzionând, Curtea a reţinut că Decizia nr. 560/2008 a fost emisă în mod legal, reţinându-se corect atât situaţia de fapt cât şi temeiul de drept.
S-a constatat astfel în mod legal că societăţii emitente SC U. SA Oneşti, înregistrată la BVB la categoria nelistate, îi sunt aplicabile dispoziţiile avizului C.N.V.M. nr. 41/2007; că declaraţia cu privire la modalitatea de achiziţie a pachetului de acţiuni deţinut la SC U. SA Oneşti era necesar să fie depusă documentului de ofertă publică de preluare obligatorie, având în vedere prevederile art. 57 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, situaţia financiară a SC U. SA Oneşti la data de 31 decembrie 2006, precum şi declaraţia intermediarului ofertei, referitoare la cel mai mare preţ plătit de ofertant în ultimele 12 luni anterioare ofertei.
Prin sentinţa civilă nr. 1558 din data de 8 aprilie 2009 s-a respins excepţia de nelegalitate a avizului nr. 41 din 28 august 2007 al C.N.V.M., de asemenea a respins ca nefondată acţiunea formulată de contestatoarea SC B.K.P.T.I SRL.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamanta SC B.K.P.T.I. SRL Bucureşti.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat, în esenţă, următoarele:
Avizul nr. 41/28 al C.N.V.M. este nelegal pentru că pârâta nu este învestită prin statutul său să emită acte cu caracter normativ prin avize, astfel că avizul respectiv nu poate avea forţa juridică şi caracterul unui act normativ.
Avizul nr. 41/2008 este nelegal şi pentru că se întemeiază pe acte normative abrogate. În preambulul avizului se invocă Regulamentul nr. 2/1999 ca temei legal în susţinerea acestui act individual, or, acest regulament fusese abrogat la data de 31 decembrie 2005 prin Regulamentul nr. 14/2004, abrogat la rândul său prin Regulamentul nr. 2/2006,la data de 14 martie 2006.
Decizia nr. 560 din 25 martie 2008 emisă de C.N.V.M. este netemeinică şi nelegală pentru următoarele argumente:
- nu există baza legală pentru a se impune modul de stabilire a preţului de preluare obligatorie. Toate prevederile din cuprinsul deciziei contestate sunt aplicabile societăţilor comerciale admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, dar societatea emitentă SC U. SA se află înregistrată la BVB la categoria „Nelistate", astfel că acţiunile acestui emitent nu se află pe o piaţă reglementată, astfel că nu îi sunt aplicabile dispoziţiile din Legea nr. 297/2004 şi din Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare ale C.N.V.M. privitoare la oferta de preluare obligatorie, prin urmare nu există bază legală pentru a emite decizii privitoare la preţul de cumpărare.
- în mod greşit a fost luată în calcul de către instanţa de fond data depunerii la C.N.V.M. a ultimelor completări la documentaţia aferentă. Termenul de calculare a celor 12 luni este intervalul cuprins între 31 ianuarie 2008 şi 30 ianuarie 2007, practica solicitării de acte suplimentare neputînd conduce la prelungirea termenului de calcul a celor 12 luni, în lipsa unei dispoziţii legale expres prevăzute de lege.
- analiza atentă a textelor de lege aplicabile permite concluzia inexistenţei posibilităţii legale a C.N.V.M. de a stabili în sarcina unui ofertant a obligaţiei de a formula şi depune amendament la documentul ofertei în derulare, cu atât mai puţin la dispunerea executării acestei obligaţii sub sancţiune.
- în mod greşit instanţa de fond, prin hotărârea recurată a admis ca un act administrativ să producă efecte retroactiv, avizul fiind emis la data de 28 august 2007, astfel că nu poate produce efecte juridice faţă de o situaţie născută la 9 februarie 2007.
Recursul este nefondat.
itoare la preţul de cumpărare.Avizul nr. 41 DIN 28 august 2007 a fost emis de C.N.V.M. cu respectarea prevederilor legale în materie, referindu-se la pachetele de acţiuni ale societăţilor comerciale ale căror acţiuni sunt tranzacţionate în cadrul pieţei de valori mobiliare necotate administrate de către Bursa de Valori Bucureşti. Avizul respectiv a fost emis ca punct de vedere oficial la solicitarea unei societăţi civile de avocaţi, aşadar, în deplină consonanţă cu prevederile art. 9 alin. (4) din Statutul C.N.V.M. , care definesc avizele ca fiind răspunsuri oficiale la chestiuni privind aplicarea legii şi a normelor regulamentare ori dă calificări privind pieţele reglementate şi instrumentate financiar.
Prin urmare, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, avizul nr. 41 din 28 august 2007 este un act individual şi, contrar celor susţinute de reclamanta – recurentă, acesta nu are forţa juridică şi nici caracterul unui act normativ, astfel că nu poate fi pus în discuţie că pârâta a emis un act normativ prin intermediul unui aviz.
De asemenea, nu poate fi primită nici critica din recurs în sensul că avizul nr. 41 din 28 august 2007 ar fi întemeiat pe acte normative abrogate. Astfel, regulamentul nr. 2/1999 nu era abrogat la data emiterii avizului în discuţie de Regulamentul nr. 14/2004 privind pieţele reglementate şi sistemele alternative de tranzacţionare, după cum susţine recurenta. Conform art. 95 alin. (2) din Regulamentul nr. 14/2004, la data emiterii actelor individuale menţionate în art. 89 alin. (31) aplicabile entităţilor menţionate în art. 89 alin. (12) se abrogă Regulamentul nr. 2/1999. Art. 95 alin. (3) din Regulamentul nr. 2/2006 privind pieţele reglementate şi sistemele alternative de tranzacţionare stipulează că Regulamentul nr. 2/1999 va fi abrogat la data emiterii acelor individuale de autorizare a operatorului de piaţă şi a pieţei reglementate sau, după caz, a avizului privind aprobarea sistemului alternativ de tranzacţionare.
Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M. a fost emis în exercitarea prerogativelor legale cu care această autoritate publică a fost învestită în domeniul pieţei de capital, potrivit art. 7 alin. (1) din OUG nr. 25 /2002 privind aprobarea Statutului C.N.V.M. modificată şi aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificată prin Legea nr. 297/2004. Regulamentul stabileşte cadrul juridic aplicabil emitenţilor înregistraţi la C.N.V.M., ale căror valori mobiliare fac obiectul unei oferte publice şi/sau sunt ori urmează să fie admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau tranzacţionată în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare.
Potrivit art. 2 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 297/2004, un emitent este „entitatea cu sau fără personalitate juridică ce a emis, emite sau intenţionează să emită instrumente financiare". Prin urmare, luând ca reper acest text legal, rezultă cu puterea evidenţei că SC U. SA este un emitent în sensul definiţiei legale citate, având statutul unei societăţi ale cărei acţiuni au fost admise la tranzacţionare.
Apoi, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, în privinţa termenului de 12 luni prevăzut de art. 68 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2006, nu este vorba de o anume practică a solicitării unor acte suplimentare, care să reflecte un caracter arbitrar al comportamentului C.N.V.M. în această materie. În realitate, prelungirea termenului s-a datorat culpei exclusive a reclamantei care, fapt decisiv, a depus documentele aferentei ofertei publice de preluare ce avea ca obiect un număr de 759.702 de acţiuni, reprezentând 47,65% din capitalul social al societăţii, omiţând însă acţiunile reprezentând 5,3% din capitalul social, achiziţionate ca urmare a tranzacţiilor efectuate în piaţă în anul 2006. Or, conform art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 în condiţiile în care reclamanta deţinea 52,35% din capitalul social al SC U. SA , fiind depăşit pragul de 33% la care se referă textul legal precitat, avea obligaţia de a lansa ofertă publică adresată tuturor deţinătorilor de valori mobiliare şi având ca obiect toate deţinerile acestora. Având în vedere că în documentele transmise C.N.V.M., reclamanta nu a făcut referire la modalitatea de achiziţie a celor 42.778 acţiuni ce reprezentau 5,33%, achiziţionate în anul 2006 s-a solicitat completarea declaraţiei în sensul mai sus arătat precum şi declaraţia intermediarului ofertei, cu informaţii privind cel mai mare preţ plătit de ofertant, ceea ce a condus la prelungirea termenului, fapt datorat exclusiv reclamantei.
În nici un caz art. 179 din Legea nr. 297/2004 nu poate fi interpretat în sensul că depunerea amendamentului este o decizie discreţionară a ofertantului, iar C.N.V.M. nu ar avea legitimare să pretindă depunerea unui astfel de amendament. Dimpotrivă, observă Înalta Curte, din formularea textului legal amintit rezultă clar că apariţia oricărui nou eveniment sau modificarea informaţiilor iniţiale, de natură a afecta Decizia investiţională, pe parcursul derulării ofertei, impun în termeni categorici depunerea amendamentului. Formula utilizată de legislator, „...trebuie să facă obiectul unui amendament", relevă caracterul imperativ al obligaţiei ofertantului, de unde şi deplina legitimare a C.N.V.M. să impună ofertantului această obligaţie.
Prin urmare, este evident că nu există un conflict între prevederile Legii nr. 297/2004 şi textul art. 68 din Regulamentul nr. 1/2006, astfel cum susţine recurenta.
În ceea ce priveşte critica privind retroactivitatea avizului nr. 41/2007, este de reţinut că acesta nu a fost aplicat unei situaţii juridice născute anterior emiterii lui, avizul fiind menţionat nu în Decizia nr. 560 din 25 martie 2008,ci doar în Decizia nr. 1234 din 10 iunie 2008, prin care a fost soluţionată contestaţia reclamantei în procedură administrativă.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, astfel că potrivit art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC B.K.P.T.I. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1558 din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 793/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 800/2010. Contencios → |
|---|
