ICCJ. Decizia nr. 809/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 809/2010
Dosar nr. 3367/2/200.
Şedinţa publică din 16 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul P.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, obligarea pârâtului să primească, într-un termen scurt, cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că pârâtul a refuzat primirea cererii formulată în acest sens.
Prin sentinţa civilă nr. 2672 din 23 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului, obligând pârâtul să primească cererea de redobândire a cetăţeniei şi actele aferente.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa fondului a reţinut că textul Convenţiei europene asupra cetăţeniei, adoptată în 1997, are o forţă juridică superioară Legii nr. 21/1991, aşa cum de altfel prevăd şi dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţia României. Astfel, în timp ce convenţia menţionată, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, prevede că "fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie", Legea nr. 21/1991 stipulează că „în situaţia în care la nivelul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare numărul solicitanţilor este cu mult mai mare decât capacitatea de procesare a oficiului, se va proceda la programarea acestora în limita a 30.000 de dosare pe an, pentru fiecare oficiu consular" .
Faţă de susţinerile pârâtului potrivit cărora numărul solicitanţilor din Republica Moldova depăşeşte 360.000, limitarea introdusă face ca în acest caz redobândirea cetăţeniei să nu mai poată fi examinată într-un „ termen rezonabil".
împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
Instanţa de fond nu a argumentat, motivul pentru care a considerat că autoritatea administrativă a încălcat termenul rezonabil de primire a cererii, în condiţiile în care s-au invocat atât data recentă de formulare a acesteia – 7 ianuarie 2009, cât şi modificările legislative constând în stabilirea unui număr limită de cereri ce pot fi procesate într-un an, respectiv 30.000 [art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991 astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 147/2008, aprobată prin Legea nr. 171/2009].
Totodată, arată recurentul, situaţia intimatului de cetăţean al unei alte ţări, cu domiciliul în acea ţară, nu impune celeritatea la care se referă Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei şi care se justifică în cazul solicitanţilor care sunt rezidenţi în ţara a cărei cetăţenie o solicită.
Se precizează şi faptul că, în prezent, se află în curs de dezbatere, la Camera Deputaţilor, un proiect de lege ce modifică şi completează Legea nr. 21/1991, în sensul că cererea şi documentele vizând recunoaşterea cetăţeniei române să poată fi depuse şi la prefectura oricărui judeţ din România.
În drept motivele de recurs au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Astfel, reclamantul s-a adresat Secţiei Consulare a Ambasadei României din Chişinău la data de 7 ianuarie 2009 pentru redobândirea cetăţeniei române, formulând acţiune în justiţie la 10 aprilie 2009, respectiv la numai 3 luni de la data cererii administrative.
Instanţa de fond nu a motivat de ce consideră nerezonabil un asemenea termen şi nu a răspuns argumentelor pârâtului legate de numărul mare de astfel de cereri, complexitatea acestei activităţi şi modificările legislative intervenite în acest domeniu pentru o mai rapidă soluţionare a cererilor.
Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în aprecierea duratei rezonabile a unei proceduri se ţine seama de circumstanţele cauzei, respectiv de complexitatea acesteia, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente.
În speţă, nu se poate reţine un abuz al autorităţii administrative faţă de numărul extrem de mare de astfel de cereri (peste 360.000) şi termenul relativ scutit de la data cererii administrative până la formularea acţiunii în instanţă (5 luni).
Totodată, potrivit art. 12 din Legea nr. 21/1991, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 147/2008 (aprobată prin Legea nr. 171/2009), numărul maxim de cereri primite în interval de un an, pentru fiecare oficiu consular, nu poate depăşi 30.000 de dosare.
Pentru considerentele menţionate, Înalta Curte apreciază că în speţă nu a fost depăşită durata rezonabilă a unei proceduri, iar în baza art. 312 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, modificându-se hotărârea instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 2672 din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea reclamantului P.S., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 805/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 816/2010. Contencios → |
|---|
