ICCJ. Decizia nr. 816/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 816/2010
Dosar nr. 8239/2/200.
Şedinţa publică din 16 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta SC A.G.R. SRL a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (A.N.P.C), solicitând suspendarea executării Ordinului nr. 368/1160/212 din 13 iunie 2008 emis de pârâţi pentru aprobarea Normelor privind definirea, descrierea, prezentarea şi etichetarea băuturilor tradiţionale româneşti, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii având ca obiect anularea art. 7 alin. (6) din normele menţionate.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că există un caz bine justificat, iar suspendarea executării actului administrativ menţionat reprezintă singurul mijloc prin care se poate evita prejudicierea sa în continuare.
Reclamanta a mai arătat că ordinul contestat a fost adoptat ca urmare a intrării în vigoare a Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului CE nr. 110/2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea şi protecţia indicaţiilor geografice ale băuturilor spirtoase, deşi ordinul nu îşi găseşte corespondenţa în regulamentul european, care permite statelor membre să stabilească norme mai stricte.
Reclamanta a mai arătat că urmare a ordinului atacat suferă un prejudiciu datorită aplicării de amenzi de către A.N.P.C. distribuitorilor produselor sale şi a dispunerii retragerii produselor de pe piaţă. De asemenea, reclamanta a menţionat că va trebui să suporte importante cheltuieli cu noile etichete ale produselor, care nu mai conţin elementul figurativ "stele" recunoscut de consumatori, precum şi cu campaniile de publicitate ale produselor astfel inscripţionate.
S-a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile prin solicitarea adresată autorităţilor emitente, de revocare în parte a ordinului a cărui suspendare se solicită.
Prin sentinţa civilă nr. 594 din 17 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantei, dispunând suspendarea executării dispoziţiilor art. 7 alin. (6) din Normele aprobate prin ordinul atacat, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie , instanţa de fond a reţinut că din analiza textului art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă necesitatea îndeplinirii a două condiţii şi anume: a) existenţa unui caz bine justificat şi b) existenţa unei pagube iminente, care se încearcă a fi prevenită şi Prima dintre condiţiile enunţate impune existenţa unei puternice îndoieli asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ emis în baza legii şi pentru executarea acesteia. In cererea de suspendare a executării actului administrativ, reclamantul a susţinut că există indicii temeinice referitoare la nelegalitatea acestui act care, alături de interesul său legitim, reprezintă un caz bine justificat.
În motivarea soluţiei de suspendare a fost invocată Recomandarea nr. R(89) 8 din 15 septembrie 1989 a Consiliului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, privind necesitatea asigurării unei protecţii jurisdicţionale provizorii persoanelor, fără a se recunoaşte eficacitatea necesară acţiunii administrative, instanţa chemată să se pronunţe asupra acestor măsuri de protecţie provizorii trebuind să ţină seama de ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezentate, mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat.
Instanţa fondului a reţinut că, prin dispoziţiile legale atacate, se prevede că pentru băuturile vizate, care se supun maturării şi învechirii în recipiente potrivite, înainte de îmbuteliere, este admisă înscrierea de elemente figurative, sub formă de stea pe etichete sau pe ambalaj, numărul de stele corespunzând anilor de maturare - învechire înainte de îmbuteliere (3 stele-minimum 3 ani, 5 stele-minimum 5 ani, 7 stele-minimum 7 ani).
Or, reclamanta face parte din grupul de firme A.G., cunoscut producător de produse alcoolice din care face parte şi titulatura mărcii combinate „A.", înregistrată la O.S.I.M. sub nr. 64034, în vigoare până la 09 iunie 2004. Mărcile combinate, A. au în comun reprezentarea grafică a etichetelor produselor, care conţin un număr de stele ca elemente figurative, fără legătură cu gradul de maturare sau învechire a băuturii. Potrivit Legii nr. 84/1998, drepturile asupra mărcilor şi indicaţiilor geografice sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul României, iar la nivel comunitar potrivit Directivei nr. 2008/1995.
Instanţa fondului a concluzionat că reclamanta are recunoscut, atât pe teritoriul României, cât şi la nivelul comunităţii europene, anterior intrării în vigoare a Normelor contestate, dreptul la mărcile înregistrate „A.", care conţin elementul figurativ, „stea" fără vreo legătură cu vechimea sau gradul de maturare al băuturilor, iar amenzile aplicate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi retragerea de pe piaţă a acestor produse, pe motivul nerespectării normelor menţionate, conturează prejudiciul care s-ar crea în patrimoniul reclamantei.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
Prin hotărârea pronunţată instanţa de judecată a avut în vedere elemente străine de natura cauzei, referindu-se la elemente proprii unui act administrativ-fiscal, iar nu la un act administrativ-normativ ce conţine norme privind definirea, descrierea, prezentarea şi etichetarea băuturilor tradiţionale româneşti şi, totodată, s-a referit la „actele administrative atacate", folosind pluralul, deşi în speţă era vorba de un singur act administrativ, respectiv Ordinul nr. 368/116C/1212 din 13 iunie 2008.
Totodată, instanţa de judecată, deşi a reţinut că în speţă sunt întrunite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, nu a argumentat, în concret, îndeplinirea acestor condiţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată şi completată, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagubei iminente [....] persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral..."
În mod greşit instanţa de fond a reţinut ca fiind îndeplinită condiţia cazului bine justificat, intrând în analiza fondului cauzei şi a temeiurilor de drept invocate de reclamantă în acţiunea principală - cum ar fi Legea nr. 84/1998 privind măsurile şi indicaţiile geografice - dispoziţii legale a căror incidenţă în cauză poate fi stabilită numai în acţiunea în anulare.
Art. 6 din Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 110/ 2008 citat prin preambulul Ordinului nr. 368/1160/212 din 13 iunie 2008, permite statelor membre stabilirea unor norme mai stricte decât cele din anexa II, privind producerea, desemnarea, prezentarea şi etichetarea, în măsura în care acestea sunt compatibile cu dreptul comunitar, astfel că aparenţa de legalitate a ordinului atacat a fost dovedită.
Faţă de neîndeplinirea uneia din cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi apreciindu-se că prejudiciul invocat de reclamanta-intimată poate face obiectul unei cereri de despăgubiri subsecvente acţiunii în anulare, fiind posibili de recuperat ulterior, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1), (2) şi (3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul, modificând sentinţa atacată în sensul respingerii cererii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor împotriva sentinţei civile nr. 594 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 368/1160/212 din 13 iunie 2008, art. 7 alin. (6) din Norme, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 809/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 817/2010. Contencios → |
|---|
